Adevărul despre întemeierea Moldovei. De unde-i vine numele și cât de adevărată este legenda lui Dragoș

Moldova, una dintre cele mai importante provincii istorice ale României, își leagă originile de o poveste fascinantă, transmisă peste veacuri: legenda lui Dragoș Vodă. Considerat de tradiție drept primul întemeietor al Moldovei, Dragoș este o figură care împletește mitul cu istoria, iar numele său și legenda asociată oferă indicii prețioase despre cum a prins contur acest stat medieval. Dar de unde provine numele „Dragoș Vodă” și cât de reală este povestea sa? Acest articol explorează rădăcinile legendei și contextul istoric al întemeierii Moldovei.

Originea numelui „Dragoș”

Numele „Dragoș” are rădăcini slave și este derivat din termenul „dragъ”, care înseamnă „drag” sau „iubit” în limbile slave vechi. Este un nume răspândit în Europa de Est medievală, întâlnit frecvent în regiuni precum Maramureșul, Transilvania și sudul Poloniei. În contextul românesc, „Dragoș” era un prenume nobiliar, purtat de personaje influente din elita feudală. Titlul „Vodă”, o formă arhaică a cuvântului „voievod”, indică statutul de conducător militar sau administrativ, ceea ce sugerează că Dragoș era un lider recunoscut în comunitatea sa.

Unii istorici leagă numele „Dragoș” și de simbolistica dragonului („draco” în latină), un motiv frecvent în heraldica și folclorul european, asociat cu puterea și protecția. Deși nu există dovezi directe care să confirme această interpretare, paralelismul este interesant, mai ales în lumina legendei care îl plasează pe Dragoș într-un rol de cuceritor și fondator.

Legenda lui Dragoș Vodă

Legenda întemeierii Moldovei, consemnată în cronici precum „Letopisețul Țării Moldovei” de Grigore Ureche, povestește cum Dragoș, un nobil din Maramureș, a ajuns să pună bazele statului moldovenesc. Se spune că, pe la mijlocul secolului al XIV-lea, Dragoș a plecat la vânătoare, urmărind un bour – zimbrul, animal emblematic al regiunii. Alături de însoțitorii săi, el a traversat Carpații, ajungând într-un ținut sălbatic și bogat, străbătut de râul Moldova. În timpul vânătorii, câinele său, numit Molda, ar fi murit înecat în apele râului, iar Dragoș, impresionat de frumusețea locului, ar fi decis să se stabilească acolo, dând numele „Moldova” regiunii în памятьa câinelui său.

Povestea se încheie cu Dragoș stabilindu-se ca domn peste noile pământuri, marcând astfel nașterea Moldovei. Capul de bour, prezent pe stema istorică a Moldovei, este văzut ca un simbol al acestei legende, întărind legătura dintre vânătoarea lui Dragoș și identitatea regiunii.

Contextul istoric: Adevărul din spatele legendei

Deși legenda este captivantă, istoricii sunt de acord că ea simplifică și romantizează un proces istoric mai complex. Dragoș este o figură reală, menționată în documente din secolul al XIV-lea, dar rolul său ca întemeietor al Moldovei este pus sub semnul întrebării. Potrivit izvoarelor, Dragoș a fost un voievod maramureșean care, în jurul anului 1359, a fost trimis de regele Ungariei, Ludovic I, să organizeze o marcă defensivă la est de Carpați, în contextul amenințării tătarilor din Hoarda de Aur. Un document din 1360 confirmă că Dragoș a primit pământuri în Moldova ca vasal al coroanei maghiare, fiind numit „domn al Moldovei” pentru o perioadă scurtă, până la moartea sa, în jurul anului 1361.

Cu toate acestea, adevărata independență a Moldovei a fost realizată de succesorul său, Bogdan I. Acesta, tot un nobil maramureșean, s-a revoltat împotriva Ungariei între 1359 și 1365, alungând autoritatea maghiară și proclamându-se domn independent. Astfel, dacă Dragoș a fost un pionier care a pregătit terenul, Bogdan este considerat adevăratul fondator al statului Moldova ca entitate autonomă.

De ce legenda lui Dragoș?

Legenda lui Dragoș Vodă a apărut probabil ca o modalitate de a legitima originea statului moldovenesc și de a-i oferi o identitate distinctă. Cronici precum cea a lui Ureche, scrise în secolul al XVII-lea, reflectă o nevoie de a crea o narațiune eroică, similară altor mituri fondatoare din Europa medievală. Asocierea cu bourul și cu râul Moldova a întărit simbolistica locală, transformând o expediție probabil militară într-o poveste de curaj și descoperire.

Totuși, legenda ascunde contribuția populațiilor locale, probabil daco-romanice, care trăiau deja în regiune înainte de sosirea lui Dragoș. Așezări precum Baia sau Siretul, menționate în surse anterioare secolului al XIV-lea, sugerează o continuitate a vieții comunitare, iar Dragoș și oamenii săi s-au suprapus peste această realitate existentă.

Cum a fost întemeiată Moldova?

Întemeierea Moldovei nu a fost un act singular, ci un proces treptat, influențat de migrația maramureșenilor peste Carpați, de presiunile externe (tătari, unguri) și de organizarea comunităților locale. Dragoș Vodă a fost, cel mai probabil, un conducător care a adus o structură feudală în regiune, sub tutela Ungariei, pregătind calea pentru independența ulterioară sub Bogdan I. Numele „Moldova” derivă, conform lingviștilor, de la râul omonim, al cărui nume poate avea rădăcini pre-slave sau germanice („mulda” însemnând „vale” sau „groapă” în gotică), și nu neapărat de la câinele lui Dragoș – un detaliu pitoresc, dar puțin credibil.

Moștenirea lui Dragoș Vodă

Legenda lui Dragoș Vodă rămâne un pilon al identității moldovenești, oferind o poveste de origine care celebrează curajul și legătura cu pământul. Chiar dacă istoria reală este mai complicată, numele său și simbolul bourului continuă să evoce un trecut glorios. Moldova, întemeiată prin eforturi colective și consolidată de domnitori precum Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare, își datorează existența nu doar unui vânător legendar, ci și tenacității unui popor care a transformat un ținut sălbatic într-un stat de referință al Evului Mediu est-european.

Astfel, de la numele „Dragoș” – „cel iubit” – la legenda vânătorii de bour, Moldova își spune povestea ca pe un amestec de mit și adevăr, o moștenire care fascinează și astăzi.