Cel mai rău an din istoria umanității. Cataclismul care a distrus multe civilizații și care a provocat un fenomen unic

Având în vedere vremurile prin care trecem, mulţi afirmă că anul 2020 concurează la titlul de cel mai prost an din istorie. Însă anul 536 cu siguranţă a fost mult mai rău.

La răscrucea anilor 535-536, pe Pământ s-a petrecut ceva ciudat. Planeta a fost lovită de un val de frig neobişnuit de puternic. A fost o iarnă cumplită, iar celelalte anotimpuri au fost şi ele mai reci decât de obicei. Cercetările arată că a fost cel mai friguros dintre ultimii 2300 de ani.

Au avut loc fenomene climatice neaşteptate, care au răscolit existenţa oamenilor.

Recoltele au fost catastrofal de slabe, iar consecinţa a fost previzibilă şi imediată. Foametea s-a instalat în multe părţi ale lumii.

Nimeni nu ştie cu exactitate ce anume s-a întâmplat în acel an. Oamenii de ştiinţă încă se străduiesc să afle ce anume a produs aceste efecte stranii şi cu consecinţe atât de dramatice pentru omenire.

Anul 536 în cronicile cărturarilor

Puţinele cronici rămase din acele vremuri consemnează, pe alocuri, aceste fenomene, fără ca autorii lor să-şi fi explicat cauza.

Cea mai importantă relatare a fost a lui Procopiu din Cezareea, un cărturar bizantin care, documentând domnia împăratului Iustinian, a devenit cel mai important istoric al secolului al VI-lea, o perioadă din care există puţine mărturii scrise, ceea ce face contribuţia lui cu atât mai valoroasă.

El a notat că, în anul 536, soarele n-a mai luminat cu strălucirea lui obişnuită, ci arăta ca şi cum ar fi fost în eclipsă.

Un alt cărturar, Michael Syrus, a lăsat o cronică medievală foarte importantă, în care, bazându-se pe surse anterioare, vorbeşte şi despre evenimente petrecute cu mult timp înaintea vremii lui.

„Soarele s-a întunecat şi întunecarea lui a ţinut 18 luni. În fiecare zi, lumina timp de vreo 4 ceasuri, şi chiar şi atunci lumina lui era slabă. Toată lumea spunea că soarele nu-şi va mai redobândi niciodată întreaga strălucire. Fructele nu s-au copt şi vinul avea gust de struguri acri.”, spunea Syrus, referindu-se la anul 536.

Iarna din timpul verii

Diferite surse vorbesc despre temperaturi scăzute, despre zăpezi care au căzut în China în luna august, afectând culturile agricole.

Ceţurile dense întunecau cerul în mai multe regiuni ale Europei şi Asiei.

Până şi în America de Sud au putut fi identificate, în urma analizei unor mostre de gheaţă provenite din gheţarii din Anzi, urme ale unor evenimente climatice drastice, petrecute între anii 536 -594.

S-a stabilit că trei decenii au fost pline de ploi abundente, însoţite de inundaţii, urmate de alte trei decenii de secetă.

Unii oameni de ştiinţă cred că schimbările climatice din acea perioadă ar fi contribuit la declinul şi prăbuşirea unor culturi precolumbiene până atunci înfloritoare. Una dintre acestea este civilizaţia Moche, care s-a dezvoltat în nordul actualului teritoriu al statului Peru.

Erupţiile vulcanice şi ciuma bubonică

O erupție vulcanică masivă a trimis un nor enorm de cenușă peste emisfera nordică. Acesta a scufundat jumătate de planetă în întuneric, iar temperaturile au scăzut dramatic.

Din păcate, agricultura s-a prăbușit, lucru care a adus foametea în mare parte din lume. Prezenţa în cantitate mare a sulfaţilor în carotele de gheaţă analizate sprijină această ipoteză.

Locuitorii din estul Imperiului Roman, care sufereau deja de frig și foame, au fost fost loviți la scurt timp după, în anul 542, de ciuma bubonică, rămasă în istorie ca Ciuma lui Iustinian.

Aceasta a fost una dintre cele mai mortale pandemii din istorie. A provocat moartea a aproximativ 25–100 de milioane de oameni în decursul a două secole de recidive, un număr de decese echivalent cu aproape jumătate din populația Europei în momentul primului focar.

Ciuma s-a răspândit şi pe fondul scăderii imunităţii oamenilor. Această scădere a fost determinată de malnutriţie şi stres, ca urmare a schimbărilor climatice şi a foametei.

Aşadar, ne putem plânge astăzi că trebuie să stăm în casă pentru a ne feri de virus, dar măcar nu vorbim de ciuma bubonică.

Un alt lucru îmbucurător ar fi că afară nu ne lovim de o ceaţă ucigaşă şi putem vedea soarele pe cer.

De asemenea, recoltele nu sunt distruse de un ger cumplit în lunile de vară, şi încă putem sta la plajă, fără geci groase şi fular la gât.