Cum a m.u.r.it Vlad Țepeș. Ce s-a ales cu trupul domnitorului după ce a decedat

Vlad Țepeș, cunoscut și sub numele de Vlad Drăculea sau Vlad al III-lea, rămâne una dintre cele mai enigmatice figuri ale istoriei românești. Domnitor al Țării Românești în trei rânduri (1448, 1456-1462 și 1476), el a devenit celebru prin metodele sale crude de pedepsire a dușmanilor, care i-au adus porecla de “Țepeș” și au inspirat legenda vampirului Dracula creată de Bram Stoker. Totuși, moartea sa și soarta trupului său sunt învăluite în mister, cu numeroase versiuni istorice și legende care circulă și astăzi. Acest articol explorează cele mai credibile relatări bazate pe surse istorice, evidențiind incertitudinile care persistă.

Circumstanțele morții lui Vlad Țepeș

Moartea lui Vlad Țepeș a survenit la sfârșitul anului 1476 sau începutul anului 1477, într-o perioadă de instabilitate politică marcată de conflicte cu Imperiul Otoman și rivali interni. Potrivit cronicilor istorice, el a fost ucis în timpul unei lupte împotriva forțelor otomane conduse de Basarab Laiotă, un pretendent la tron susținut de turci. Bătălia a avut loc în apropiere de Snagov, în Principatul Țării Românești, unde armata lui Vlad, formată din aproximativ 2.000 de oameni, a fost învinsă de o forță inamică de circa 4.000 de soldați.

Detaliile exacte ale morții variază în funcție de surse. O versiune sugerează că a fost asasinat de un spion turc deghizat, infiltrat în tabăra sa. O altă relatare, provenită din cronicile rusești, afirmă că propriii săi soldați l-au confundat cu un turc – din cauza obișnuinței lui de a se deghiza în inamic – și l-au atacat mortal. Alte variante românești vorbesc despre o trădare internă: unii boieri l-ar fi ucis în timpul unui sfat, la aflarea veștii că Laiotă Basarab intrase în țară cu armată otomană. O locație alternativă propusă este între dealurile de pe drumul Giurgiu-București, unde ar fi avut loc ultima sa bătălie.

Data precisă rămâne neclară – unele surse indică 14 decembrie 1476, altele sugerează o perioadă între octombrie și decembrie 1476. Cert este că moartea sa a marcat sfârșitul unei domnii tumultoase, marcată de rezistență antiotomană și pedepse severe.

Soarta trupului după deces

După moarte, trupul lui Vlad Țepeș a fost supus unor practici crude, tipice epocii. Majoritatea surselor concordă că a fost decapitat de otomani, iar capul său a fost conservat în miere și trimis sultanului Mehmed al II-lea la Constantinopol (actualul Istanbul), unde a fost expus pe o țeapă ca dovadă a victoriei. Corpul a fost, potrivit unor relatări, tăiat în bucăți pentru a preveni orice cult sau înmormântare onorabilă.

Locul de înmormântare al trupului este subiect de dezbateri intense. Tradiția populară românească indică Mănăstirea Snagov, situată pe o insulă din lacul cu același nume, lângă București. Legenda spune că trupul său decapitat ar fi fost îngropat acolo, dar excavațiile din 1933 nu au descoperit niciun mormânt corespunzător – doar oase și rămășițe de cal. Istoricul Constantin Rezachevici propune o alternativă: Mănăstirea Comana, aflată mai aproape de câmpul de luptă, ca loc posibil de înmormântare.

O teorie mai recentă, propusă de cercetători estonieni de la Universitatea din Tallinn în 2014, sugerează că rămășițele lui Vlad s-ar afla în Napoli, Italia, în cimitirul Piazza Santa Maria la Nova. Potrivit acesteia, după ce a fost luat prizonier în luptă, Vlad ar fi fost răscumpărat de fiica sa, Maria, care trăia la curtea napolitană. O piatră funerară din acel cimitir, decorată cu simboluri precum un dragon (reprezentând “Dracula”) și doi sfincși opuși (simbolizând orașul Tebe, legat de “Tepes”), ar indica mormântul său. Această ipoteză necesită însă analize suplimentare pentru confirmare.

Concluzie: Un mister nesoluționat

Moartea lui Vlad Țepeș și soarta trupului său ilustrează haosul epocii medievale, unde faptele istorice se împletesc cu miturile. Deși știm că a pierit în luptă cu otomanii și că capul său a servit ca trofeu, detaliile precise – de la cauză exactă la locul rămășițelor – rămân subiect de speculații. Aceste incertitudini au alimentat legenda lui Dracula, transformându-l dintr-un domnitor real într-un personaj iconic al culturii populare. Cercetările viitoare, posibil prin analize ADN, ar putea aduce lumină asupra acestui capitol enigmatic al istoriei românești.