Romi sau țigani. Sociolog: „Și-au inventat romii un nume ca să-i facă de râs pe români?“

Sociologul Gelu Duminică a publicat un text, cu ocazia Zilei Internaționale a Romilor, celebrată la 8 aprilie, în care explică diferențele între termenii rom și țigan, spunând care este preferat de către comunitate.

„Mai întotdeauna când public vreun text, sau mi se publică vreun interviu, în care folosesc denominația de ”rom” pentru a defini pe cei ce aparțin minoritarii naționale din care si eu însumi fac parte, pentru foarte mulți dintre cei care citesc textul in cauză, subiectul central nu mai contează. „Lupta de idei” se duce, mai întotdeauna, pe un palier extrem de îngust, si anume cum e corect sa le spunem: romi sau țigani!”, își începe sociologul prezentarea.

El a observat că un comentariu de genul „Bă, terminați-vă cu povestea asta cu rom, ‘ra-ți ai dracului de țigani”, generează o mulțime de like-uri și trezește corul de susținători ai scenariilor conform cărora romii au inventat un nume care să-i ajute în demersul lor de a-i face de râs, pe unde pot, pe români.

„Bineînțeles, marea majoritate pot jura că termenul este „inventat” după 1990. Adevărul este ca noi ne spunem <romi>. De mult, chiar de foarte de mult. O facem nu pentru că așa ne-a zis Iliescu, Roman sau Soros, și nici pentru că nu știam cum să stârnim niște confuzii lingvistice”, susține Duminică.

„Termenul de „țigan” este o poreclă de batjocură”

El a precizat că termenul de rom este folosit încă de la momentul apariției comunității.

„Spunem că termenul de <țigan> este o poreclă de batjocură (etimologic termenul desemna un grup de eretici și în spațiul actual românesc și echivala cu starea de robie) de aproape 100 de ani. În anul 1919, liderii romilor transilvăneni a trimis o scrisoare către conducătorii României Mari (Adunarea de la Ibașfalău) prin care cereau « să ni se schimbe numele de batjocură țigan (…)»”– explică Duminică.

Peste numai 20 de ani, dicționarele limbii române vor consemna și numele „corect” asumat de membrii comunității.

„Bineînțeles că există oameni, chiar și romi, care consideră că termenul de „țigan” este cel corect și care par deranjați când li se spune altfel (inclusiv „rom”). Sunt foarte mulți oameni care pot jura că Iliescu este încă președintele României, care nu știu unde este capitala țării sau care sunt puși într-o reală dificultate atunci când sunt rugați să spună care este prima literă a alfabetului (vezi emisiunile Vax Populi realizate de Răzvan Anghelescu)”, a detaliat cadrul didactic.

El a susținut că în aceasta speță avem de-a face cu diferența dintre cunoaștere și adevăr.

„În cele urmează voi încerca să explic, pe scurt, adevărul. Sunt conștient: cei ce cred că <cunosc> vor nega cele ce voi spune. Apriori, ofer scuzele mele celor ce se vor simți lezați și aștept o argumentație solidă care să combată, dacă se simte nevoia, cele ce vor fi spuse”, a spus sociologul.

Termenul „rom” nu este o invenție a anilor 1990

El a precizat că termenul de „rom” nu este, în nici un caz, o invenție a anilor 1990.

„El apare pentru prima dată în dicționarele limbii române încă din anul 1939, în Dicţionarul limbii româneşti, realizat de marele lingvist August Scriban editat de Editura Institutu de Arte Grafice „Presa Bună”. Chiar dacă definiția este una destul de seacă, indicându-se o sinonimie perfectă între termenul de rom și cel de țigan, trebuie subliniat faptul că introducerea termenului de <rom> în dicționar dovedește faptul ca acesta avea o utilizare destul de largă”, a detaliat Duminică.

El a precizat că termenul nu era un neologism în acea perioadă.

„În Enciclopedia română, editata de Asociaţiunea pentru literatura română şi cultura poporului român (ASTRA), la Editura şi tiparul lui W. Krafft din Sibiu în anul 1904, marele literat Cornel Diaconovich, ca parte a explicației oferite termenului de <țigan>, spune că «Ei (n.a. țiganii) înșiși se numesc Romi». Astfel, dicționarul realizat 35 de ani mai târziu de Scriban nu face decât cu cuprindă autodenumirea de rom și supranumele (porecla) de <țigan>, arătând că ele sunt folosite de romi (primul) si de neromi (gadje) pentru a denumi romii (al doilea)”, a precizat sociologul.

Gelu Duminică susține că termenul de rom este termenul corect pentru a desemna pe cei ce aparțin acestei minorități este întărită de ilustrul lingvist si activist politic, Jean Alexandre Vaillant, în lucrarea sa publicată la Paris în anul 1857, „Les Romes: histoire vraie des vrais Bohémiens” (Romii, adevărată poveste a veritabililor bohemieni).

„În această lucrare, Vaillant tratează subiectul robilor romi, oferind o paradigmă de cunoaștere a mecanismelor intra și extra comunitare de relaționare a acestora relativ nouă pentru acele vremuri. Chiar dacă Vaillant este unul dintre cei care au contribuit, ideologic și politic, la unirea Principatelor Române și este printre primii autori care utilizează denumirea de „România” pentru visul unirii Valahiei cu Moldova (in 1844 publica la Paris, lucrarea „La Roumanie, ou Histoire, langue, littérature, orogrphie, statistique des peuples de la langue d’or, Ardialiens, Vallaques et Moldaves, résumés sur le nom de Romans”) nu are nici cea mai mică îndoială că numele de <țigan> este un supranume, termenul asumat de membrii comunității fiind cel de <rom>”,mai explică specialistul.

Vaillant studiază, spune el, în profunzime, lumea romilor, fiind oripilat, ca mulți alți călători europeni ce vizitau Principatele, de statutul socio-economic a romilor din acest spațiu geografic.

„Adevărul este unul singur: noi ne numim romi. Restul sunt povești!”

Aceeași idee, și anume că numele pe care îl utilizează membrii acestei comunități pentru a se autodefini este cel de „rom”, este susținută în spațiul public de către tânărul Mihail Kogălniceanu, în lucrarea sa de doctorat publicată la Berlin în anul 1837.

Duminică citează din lucrarea „Esquisse sur l’histoire, les moeurs et la langue des Cigains, connus en France sous le nom de Bohémiens”, de la pagina 2, unde Kogălniceanu spune că „țiganii ,între ei, se numesc romi”.

„Astfel, viitorul mare istoric si om politic liberal ne spune ceea ce si Diaconovich spune 80 de ani după, și anume că romii nu își asumă numele de <țigan>. Nu trebuie să trecem cu vederea faptul că în anul 1837 numele de România nu era folosit în spațiul public și că ideea unirii Principatelor nu avea foarte mulți susținători. În plus, chiar dacă ar fi existat, aceste idei ar fi penetrat foarte greu, spre deloc, în lumea robilor romi”, este de părere Duminică.

Sociologul susține că sensurile celor doi termeni rom și țigan au sensuri profund diferite.

„În cazul de față nu avem parte de o omonimie, însă în mod cert avem parte a o asemănare. În ultimii 30 de ani, această asemănare a generat scenarii din cele mai rasiste și lipsite de adevăr, care ne arată, încă o dată dacă era nevoia, că lipsa de informație poate genera monștri. A-i cere însă lui Ion să accepte că se numește Vasile doar pentru că așa te-ai obișnuit tu să-i zici, este cel puțin ciudat și nedrept. Adevărul este unul singur: noi ne numim romi. Restul sunt povești!”, a concluzionat Duminică.

El a susținut că acest text a fost scris în contextul în care la 8 aprilie celebrăm Ziua (Inter)Naționala a Romilor.