Pila Karpen. Bateria inventată de un român care, după 70 de ani, continuă să funcționeze

Celebra pila Karpen, un fel de „perpetuum mobile” energetic inventat de reputatul inginer fizician Nicolae Vasilescu-Karpen, continuă să funcționeze, fără oprire, de peste 70 de ani! Se spune că invenția stă la baza tehnologiei spaţiale secretă a NASA.

Numele celui care i-a dat “viata” este Nicolae Vasilescu-Karpen. Nascut in 1870 la Craiova, Karpen si-a cladit un nume ca inginer si fizician. Si-a dat doctoratul la Paris si a fost profesor al Universitatii din Lille.

Nicolae Karpen insa va ramane recunoscut insa pentru pila sa. Nu, nu genul de pila pentru care sunt multi romani recunoscuti astazi. Ci pentru o inventie absolut fantastica pentru care unii cauta raspunsuri si in zilele noastre.

Potrivit unei descrieri sumare, o pilă electrică este un dispozitiv electrochimic (o baterie) ce transformă energia rezultată dintr-o reacţie chimică în energie electrică. Este vorba de generare de electroni şi de asigurarea circulaţiei lor într-un anumit sens. La origine, termenul desemna un element unic format din doi electrozi şi un electrolit. Areheologii au descoperit pile electrice ce au funcţionat în urmă cu peste două milenii (cum ar fi cele din Bagdad).

Pila lui Karpen functioneaza, spun unii oameni de stiinta care au studiat-o, folosind exclusiv caldura mediului ambiant.

Si de peste 60 de ani, inregistreaza aceeasi valoare – de 1 Volt. Pila electrica se afla la Muzeul National Tehnic “Dimitrie Leonida” unde nu este insa expusa pentru ca nu exista suficienti bani incat sa fie asigurat un sistem de securitate.

Cum functioneaza Pila Karpen

Construită în anul 1950 (brevetul fusese obţnut de fizicianul român încă din 1924), pila Karpen este un fel de generator de electricitate.

Pila Karpen are electrozi din aur (lucios) şi platină neagră (poroasă) cufundaţi în acid sulfuric de înaltă puritate. A fost catalogată ca pilă de concentraţie fie dintr-o înţelegere greşită a fenomenului, fie din necunoaştere.

Mai putem lua în calcul şi posibilitatea unei dezinformări intenţionate, scopul fiind cel de a nu putea fi reprodusă şi utilizată pe scară largă. Nedovedit, se crede totuşi că este folosită de agenţii spaţiale şi în aplicaţii militare.

Profesorului Ionel Solomon, preşedintele Societăţii Franceze de Fizică în perioada 1973-1974, a exprimat chiar convingerea că, la jumătate de secol după inventarea ei, oamenii s-au folosit de Pila Karpen pentru a ajunge pe Lună.

Nicolae Vasilescu-Karpen a încercat, fără succes, să convingă comunitatea ştiinţifică mondială că a inventat un „perpetuum mobile” în domeniul electric.

Pila lui Karpen a fost expusa in diferite conferinte stiintifice in Paris si Bologna, unde specialistii au incercat sa-i gaseasca diferite explicatii. Nu au ajuns insa la o concluzie clara pentru a explica de ce aceasta pila a depasit cu mult perioada de viata ce ar fi trebuit sa nu depaseasca 10 ani.

“Francezii au fost foarte interesati de acest obiect in anii 70 si au incercat sa-l pastreze. O data cu trecerea timpului, faptul ca aceasta baterie nu a incetat sa produca energie a devenit clar. S-a lansat chiar mitul ca ar fi o masinarie perpetuum-mobile” spunea Nicolae Diaconescu, directorul Muzeului National Tehnic intr-un interviu acordat in 2006.

Exista si sustinatori care spun ca Vasilescu-Karpen nu a construit un perpetuum mobile, ci doar o pila care foloseste ca sursa de energie temperatura mediului ambiant.

Cert este ca dispozitivul a ajuns în patrimoniul Muzeului Tehnicii din București, conducerea acestuia preferând să o ţină într-un seif de teamă că ar putea fi furat.

În cele din urmă, începând cu 2013, pila este din nou expusă publicului, iar specialiştii în fizică spun că ea funcţionează şi acum, la peste 70 de ani de la construire.

Cu toate că inedita „baterie” creată acum 68 de ani încă mai produce curent cu tensiune constantă de 1 volt, unii dintre specialiştii care au analizat invenţia de-a lungul timpului au afirmat că pila „nu poate exista”, deoarece pune sub semnul întrebării principiul al doilea al termodinamicii.

Conform lucrării „Termodinamică tehnică – Teorie şi aplicaţii, Vol.1, 1998 (autor Nicolae Băran ş.a.), amintitul principiu precizează condiţiile în care are loc transformarea energiei termice în energie mecanică. „El are un caracter calitativ, arată sensul în care se produc spontan transformările, fără să se refere la cantităţile de energie schimbate. El este o particularizare a principiului general al schimburilor de energie, conform căruia transformările spontane de energie se realizează de la potenţialul mai înalt spre potenţialul mai scăzut”, se menţionează în amintita lucrare.

„Pila Karpen este un dispozitiv ingenios care transformă energia termică absorbită din mediul înconjurător în energie electrică”, afirma, recent, prof. Nicolae Vaszilcsin într-un e-mail.

El susține însă că ea nu este o pilă electrică propriu-zisă, ci un condensator electric, unul mai special. Îl consideră „o realizare de excepţie a unei minţi strălucite”.

„În calitate de condensator electric, pila Karpen are o capacitate redusă, iar curentul generat în circuitul electric este foarte mic.” Timpul de descărcare este foarte scurt, circa 0,5 secunde, iar reîncărcarea se face în aproximativ 18 secunde. În cele 0,5 secunde de descărcare, pila Karpen pune în mişcare motoraşul electric conectat la borne, care funcţionează din inerţie în următoarele 18 secunde, timp în care pila se reîncarcă şi este din nou cuplată la motoraş, „printr-un dispozitiv în care se manifestă spiritul inventiv al lui Nicolae Vasilescu-Karpen.” În timpul reîncărcării, soluţia de electrolit se răceşte și extrage energie termică din mediul înconjurător. „Cu alte cuvinte, nu este perpetuum mobile.”