S-au scris multe despre Iisus din Nazaret și despre viața sa. Deși în prezent se acceptă pe scară largă că Hristos a fost un personaj real – indiferent de aspectul său mistic, faptele despre el sunt adesea contradictorii și interpretate în mai multe feluri; însă, examinându-le și eliminându-le pe cele care sunt invenții, cercetătorii au putut deduce unele lucruri, cum ar fi data nașterii sale.
Anul nașterii lui Iisus
Principalele surse care există despre nașterea lui Iisus sunt Evangheliile, iar acestea ne oferă două fapte incompatibile. Pe de o parte, evangheliștii Matei și Luca îi datează nașterea „în zilele lui Irod cel Mare”. A fost un rege vasal al Romei între anii 37 și 4 î.Hr.
Cu toate acestea, Luca notează că, în anul nașterii sale, împăratul Augustus a ordonat un recensământ al populației, care a fost efectuat de guvernatorul Siriei, Publius Sulpicius Quirinus.
Dar istoricul Flavius Josephus plasează acest recensământ la 37 de ani după bătălia de la Actium – care i-a avut drept protagoniști pe Octavian, viitorul Augustus, Marc Antoniu și Cleopatra – adică în 6 sau 7 d.Hr.
În plus, deși Iudeea era un regat vasal, zona sa era condusă de o dinastie autonomă, iar supușii plăteau tribut regelui lor, nu împăratului roman: numai când a devenit efectiv o provincie romană în anul 6 d.Hr. ar fi avut sens să se facă un astfel de recensământ.
Prin urmare, între cele două ancore cronologice date pentru nașterea lui Iisus, există o diferență de cel puțin zece ani.
Pe baza relatărilor lui Flavius Josephus și a mențiunilor repetate ale regelui Irod, este mai sigur să o luăm ca referință validă pe cea care indică nașterea lui Iisus în timpul vieții lui Irod. Istoricii cred în general că Irod a murit în anul 4 î.Hr., deși există și variante că a murit în 5 î.Hr. Așadar, Iisus s-a născut între anii 6-4 î. Hr. Unii istorici, conform scierilor lui Matei și Luca, sunt de părere că s-a născut cu puțin timp înainte de moartea lui Irod cel Mare, în anul 4 î.Hr.
Evanghelia după Matei susține că Irod a încercat să-l ucidă pe pruncul Iisus și a reușit să-i ucidă pe toți ceilalți copii din Betleem, într-un eveniment care este numit uneori „masacrul inocenților”. Astăzi, istoricii consideră în general aceste afirmații ca fiind neadevărate.
Data considerată în mod incorect ca fiind anul 1 a fost stabilită – fie din întâmplare, fie în mod intenționat – în secolul al VI-lea de către un călugăr bizantin pe nume Dionisie Exiguul (sau Dionisie cel Smerit), care a conceput un nou sistem de datare a anilor pentru a separa epoca păgână și cea creștină: Anno Domini – „anul Domnului”, adică al nașterii lui Iisus – înlocuind datarea romană ad Urbe condita – „de la întemeierea cetății”, adică a Romei.
De ce se crede că Iisus s-a născut în data de 25 decembrie?
Dacă anul nașterii lui Iisus are cel puțin câteva referințe, nu același lucru se poate spune despre zi. Data de 25 decembrie, aleasă pentru a sărbători nașterea sa, este cu siguranță o alegere intenționată, întrucât nici măcar sursele religioase primare nu menționează o astfel de zi.
De fapt, în primele zile ale creștinismului, sărbătorirea Nașterii lui Iisus – Crăciunul – nici măcar nu era un eveniment important.
Prima referire la data de 25 decembrie datează din timpul împăratului Constantin, care a legalizat practicarea creștinismului și, odată cu acest lucru, a apărut și preocuparea pentru convertirea populației păgâne: din acest motiv, o mare parte din tradiția creștină este concepută pentru a fi ușor de interpretat și acceptat.
25 decembrie era deja data convențională atunci când Dionisie Exiguul a produs datarea sa. Această zi a fost aleasă pentru că era sărbătoarea Soarelui Nebiruit (Sol Invictus), un zeu oriental care fusese ridicat la cultul oficial al Imperiului de către împăratul Aurelian la sfârșitul secolului al III-lea.
Începând cu domnia lui Constantin și mai ales a lui Teodosie – care a făcut din creștinism religia oficială – eforturile de evanghelizare au implicat suprapunerea sărbătorilor creștine peste cele păgâne pentru a facilita convertirea.
De asemenea, în acest scop, multe aspecte ale creștinismului și Iisus însuși au fost identificate cu vechii zei: alegerea Soarelui Nebiruit a servit drept metaforă a faptului că Iisus era noul „soare” care venise să lumineze lumea.
De altfel, un rol important l-a avut și Iustinian I, care a oficializat data de 25 decembrie, în anul 529 d.Hr., și a declarat Crăciunul ca fiind o sărbătoare civică.
