Ce a cauzat prăbușirea Epocii Bronzului și unde a dispărut civilizația prosperă?

În urmă cu mai bine de 3.000 de ani, pe Pământ trăia o civilizație avansată și înfloritoare, care cuprindea numeroase imperii puternice legate între ele prin relații culturale, economice și comerciale care asigurau progresul universal.

Dar, în câteva decenii, această civilizație a bronzului a suferit o distrugere aproape completă. În unele cazuri, state întregi au dispărut, împreună cu industria, cultura și limbile lor străvechi. Oamenii de știință încă se mai întreabă ce anume a dus la prăbușirea Epocii Bronzului sau dacă au fost mai mulți factori în joc.

Economia Epocii Bronzului

Epoca Bronzului este o perioadă cultural-istorică caracterizată prin apariția și răspândirea pieselor din bronz – primul metal creat artificial (un amestec de cupru şi staniu).

Inventarea bronzului a pus capăt perioadei preistorice a dezvoltării umane și Epocii de piatră, dominată de utilizarea uneltelor de piatră. Învățând să folosească bronzul, omenirea a făcut un pas uriaș spre progres.

În același timp, a existat o nevoie de interacțiune între numeroasele civilizații antice, deoarece acestea au început să depindă unele de altele pentru materiile prime, în special pentru cupru și staniu, necesare pentru producerea bronzului, precum și pentru alte bunuri comerciale.

În această perioadă, au început să apară state și regate mari, conduse de conducători puternici. Aceștia trebuiau să interacționeze între ei prin comerț, migrație și răspândirea ideilor lor.

În perioada târzie a Epocii Bronzului, care a durat între aproximativ 1700 și 900 î.Hr., regiunea mediteraneană a fost considerată centrul civilizației și al interacțiunii multor culturi mari.

Egiptenii antici, grecii, asirienii, babilonienii, troienii și alte popoare care locuiau într-o zonă care se întindea de la Italia de astăzi, în vest, până la Afganistan, în est, din Turcia, în nord, până în Egipt, în sud, au creat o structură economică „globală” a Epocii Bronzului, modelată de formele de producție ale fermelor, comerțul și schimburile culturale.

Pentru a-i înțelege amploarea, este suficient să ne amintim conținutul încărcăturii mixte de diferite tipuri de materii prime, lingouri de cupru, bunuri de lux, unelte și produse găsite în epava unei nave comerciale din Epoca Bronzului.

În câteva decenii, însă, această civilizație înfloritoare a suferit un colaps rapid, care a dus la dispariția multor imperii, iar cele care au reușit să supraviețuiască au intrat în secole de „vremuri întunecate”.

În ciuda numeroaselor săpături arheologice care atestă istoria acestei perioade, oamenii de știință nu au ajuns încă la o concluzie cu privire la motivul principal pentru care o civilizație atât de puternică a fost distrusă într-o perioadă atât de scurtă de timp.

„Popoare ale mării” sau invadatori

Una dintre versiunile dispariției civilizației antice a Epocii Bronzului este considerată a fi apariția, la începutul secolului al XII-lea î.Hr., a așa-numitelor „popoare ale mării” – un termen inventat de egiptologul francez din secolul al XIX-lea Emmanuel Rouget. Sub acest termen, el a reunit invadatorii sau pirații.

Ei nu erau doar pe mare, devastând și distrugând navele comerciale, ci și pe uscat, în marile orașe portuare. S-au păstrat dovezi despre modul în care, în Egipt, armatele faraonului au respins atacurile acestor străini misterioși.

Reliefurile colorate de pe pereții din Medinet Abu, templul funerar al lui Ramses al III-lea, înfățișează fragmente dintr-o bătălie maritimă cu „popoarele mării”, în care Egiptul a fost victorios. Dar acestea au fost evenimente rare.

Aceste invazii au continuat timp de mai multe decenii. Cele mai multe dintre orașele atacate de invadatori au fost distruse sau arse până la temelii, la fel ca și navele militare. Întreaga Mediterană și Orientul Mijlociu sunt presărate cu rămășițe arheologice și cenușa orașelor incendiate. Unii cercetători cred că distrugerea Troiei ar fi putut fi, de asemenea, rezultatul unei astfel de invazii.

Haosul general a perturbat rutele comerciale stabilite de mult timp, inclusiv aprovizionarea cu staniu din Afganistan și cupru din Cipru, ceea ce a redus considerabil producția de bronz.

Nu se știe de unde au venit „popoarele mării” și de ce au devenit atât de numeroase la sfârșitul Epocii Bronzului. O teorie este că au venit din vestul Mediteranei, forțați spre est de secetă, cutremure și alte dezastre naturale, fiind atât invadatori, cât și refugiați.

Mega-secetă și cutremure

Cercetările moderne care utilizează datarea cu radiocarbon au arătat că o schimbare climatică semnificativă a avut loc simultan în Marea Mediterană. Perioada cuprinsă între 1250 și 1100 î.Hr. a fost cea mai secetoasă din întreaga Epocă a Bronzului. Unii oameni de știință numesc acest fenomen o „mega-secetă”, deoarece perioada a durat 150 de ani, și chiar mai mult în unele locuri.

Doar egiptenii și babilonienii au evitat seceta severă datorită apropierii lor de râuri precum Nilul, Tigrul și Eufratul, care le asigurau apă potabilă. Dar pentru alte popoare, seceta a fost un adevărat dezastru, deoarece a fost însoțită de foamete și de oprirea dezvoltării. În plus, în anii cei mai afectați de foamete, concurența pentru resurse s-a intensificat, iar invaziile „popoarelor mării” au devenit mai frecvente.

Printre dezastrele naturale din acea perioadă care au destabilizat dezvoltarea civilizației se numără și cutremurele. Cercetările au arătat că, pe parcursul unei perioade de cel puțin 50 de ani din Epoca Bronzului, mai multe cutremure puternice au distrus orașe întregi din regiunea mediteraneană.

Poate că fiecare factor în parte nu ar fi fost suficient pentru a distruge o civilizație și pentru a o împiedica să se ridice din cenușă, dar o serie de astfel de evenimente ar fi putut duce la o catastrofă globală.

După prăbușire

În mod ironic, economia „globală” din Epoca Bronzului, care a consolidat imperiile puternice, a grăbit probabil căderea acestora. Odată ce rutele comerciale au fost întrerupte, aprovizionarea cu materii prime și schimbul de bunuri au încetat, iar orașele au început să se prăbușească, s-a produs un efect de domino care a dus la prăbușirea generalizată a sistemului.

Printre „victimele” prăbușirii Epocii Bronzului Târziu se numără nu numai producția de bronz, ci și numeroase monumente impunătoare și un întreg sistem de scriere (Linear B), o formă arhaică de greacă folosită pentru a înregistra tranzacțiile economice.

Deoarece capacitatea de a scrie și de a citi era deținută doar de un mic procent din cei mai bogați oameni din acea vreme, aceste abilități s-au pierdut după prăbușire și a fost nevoie de o perioadă lungă de timp ca scrisul să revină în Grecia, abia după ce fenicienii au popularizat alfabetul lor.

Nu toate imperiile au suferit în mod egal. Unele au încetat să mai existe (precum micenienii și minoici). Altele au suferit mai puțin, dar dezvoltarea lor a fost, de asemenea, blocată și transformată.

Un rezultat pozitiv al prăbușirii a fost apariția fierului, care a înlocuit bronzul. Odată ce cuprul și staniul s-au scumpit, iar cererea de bronz a scăzut în Grecia, a existat o oportunitate pentru ca ceva să îi ia locul.

Fierul a început să fie utilizat în producția de unelte și arme. Au fost realizate săbii din fier și scuturi care ofereau protecție împotriva săgeților. Omenirea a intrat în Evul Mediu timpuriu sau în „Epoca Întunecată”.