Suleiman Magnificul, cunoscut mai mult ca Suleiman I sau Suleiman Legiuitorul în limba turcă, a fost al X-lea sultan al Imperiului Otoman.
Domnia sa s-a întins pe o perioadă de 45 de ani, între 1520-1566 și a fost unul dintre cei mai inteligenți sultani care au condus vreodată Imperiul Otoman.
Pe lângă faptul că a fost unul dintre cei mai formidabili lideri din toate timpurile, el a fost și un mare protector al artelor, lăsând o uriașă și complexă moștenire culturală și istorică nu numai civilizației musulmane, ci și întregii omeniri.
Primii ani de viață ai lui Suleiman Magnificul (1494-1520)
Suleiman a fost fiul unui alt mare sultan otoman, Selim I (r. 1512-20). În ciuda faptului că Selim I a avut o domnie scurtă, Imperiul Otoman s-a extins. Mai exact, în timpul domniei lui Selim I, Imperiul Otoman a crescut în mărime cu 70%, iar la moartea sa, în 1520, se întindea pe 3,4 milioane de kilometri pătrați din Algeria până în Moldova.
Suleiman s-a născut în data de 6 noiembrie 1494. Tatăl său, după cum s-a menționat mai sus, a fost Selim I, iar mama sa a fost o femeie pe nume Hafsa Sultan. Originile ei sunt necunoscute, deși este clar că s-a convertit la islam la un moment dat în timpul vieții sale.
La vârsta de 7 ani, Suleiman a început să învețe la Palatul Topkapi din Constantinopol, unde a studiat numeroase materii, printre care istorie, știință, literatură, teologie și tactici militare. Datorită calităților sale de conducător, tânărul Suleiman a fost numit guvernator al provinciilor Kaffa și Sarukhan când avea doar 17 ani.
Realizările lui Suleiman Magnificul
După moartea tatălui său, în 1520, Suleiman a urcat pe tron, devenind al zecelea sultan otoman.
Potrivit unor istorici, Suleiman a fost fascinat de viața și personalitatea lui Alexandru cel Mare, pe care îl admira.
De fapt, a fost influențat de viziunea lui Alexandru de a crea un imperiu mondial care să reunească sub aceleași granițe atât Estul cât și Vestul.
Pentru împlinirea acestui vis, Suleiman Magnificul a desfășurat campanii militare simultan pe trei continente, Europa, Asia și Africa.
La apogeul imperiului său, Suleiman personal a făcut mari schimbări legislative care vizau societatea, sistemul educațional, legile penale și taxele.
De asemenea, a scris poezii, iar la curtea sa și-au găsit refugiul o mulțime de artiști și filosofi. Acest războinic era intelectual și vorbea fluent cinci limbi: turcă, arabă, ceagatai (un dialect turc din Asia Centrală până la limba uigură), persană și sârbă.
Dacă europenii l-au numit „magnific” pentru a scoate în evidență personalitatea și realizările sale, pentru otomani a rămas și astăzi Kanuni Suleiman, adică legiuitor.
Termenul Kanuni are o importanță deosebită în contextul tradițiilor otomane și musulmane. Legea Sharia derivată din Coranul original trebuia aplicată universal în toate țările musulmane. Niciun lider musulman, Calif sau Sultan nu a îndrăznit vreodată să nu asculte de legile scrise de profetul Muhammad în Coran. Cu toate acestea, Suleiman și-a permis să-și lanseze propriile legi.
Aceste legi făceau referire la situații care nu sunt acoperite de Sharia.
De asemenea, Suleiman a reformat sistemul fiscal, renunțând la taxele suplimentare impuse de tatăl său și instituind un sistem transparent de cote de impozitare care varia în funcție de venitul oamenilor. Toți cetățenii otomani, chiar și cei de rang înalt, erau supuși legii.
Spre deosebire de mulți dintre contemporanii săi islamici și creștini, el a protejat comunitățile evreiești din Imperiul Otoman. La începutul anilor 1550, el a introdus un firman (mandat regal) care denunța calomniile făcute împotriva evreilor, deoarece medicul său favorit era un evreu spaniol numit Moses Hamon.
Suleiman era un geniu militar. Deși nu a pus stăpânire pe Roma, acesta a cucerit Rodos, o mare parte a Greciei continentale și Regatul Ungar.
Pe lângă campanii și invazii, Suleiman s-a remarcat ca un jucător major în jocul politic din Europa. Ambițiosul și temutul sultan a vrut să destabilizeze nu numai puternica și influenta Biserică Romano-Catolică, ci și Sfântul Imperiu Roman. Când creștinătatea occidentală a fost împărțită în catolică și protestantă, Suleiman a sprijinit statele protestante pentru a se asigura că Europa rămâne divizată și instabilă politic.
De ce a făcut acest lucru? Pentru că Europa era principalul dușman al islamului. În acele vremuri, islamul începea să se clatine, portughezii invadau deja unele ținte musulmane din Africa de Nord, iar țarii ruși îi suprimau pe tătari și continuau expansiunea lor în Caucaz.
Moartea lui Suleiman Magnificul
Suleiman a murit în data de 6 septembrie 1566, cu două zile înainte ca armata sa să captureze orașul Sziget. Fiul său, sultanul Selim al II-lea a continuat să conducă imperiul, care intrase într-un declin subtil, dar irevocabil.
În ceea ce-l privește pe Suleiman Magnificul, acesta a fost într-adevăr magnific din multe motive. Lider militar de succes, el a câștigat teritorii în Europa, Africa și Asia, menținând și dezvoltând în același timp o cultură de succes în Imperiul Otoman.
