Mitul lui Ghilgameș, regele erou al Mesopotamiei: Epopeea sa este cea mai veche scriere literară păstrată a umanității

„Uită de moarte și caută viața!” Cu aceste cuvinte încurajatoare, Ghilgameș, protagonistul poemului epic cu același nume, vechi de 4000 de ani, a spus prima frază eroică din lume.

Ghilgameș este numele unui rege războinic legendar, o figură bazată pe cel de-al cincilea rege al primei dinastii din capitala mesopotamică Uruk, cândva între 2700-2500 î.Hr.

Ghilgameș în mitologia babiloniană

Cele mai vechi documente care mai există și care fac referire la Ghilgameș sunt tăblițele cuneiforme găsite în Mesopotamia și realizate între 2100-1800 î.Hr. Tăblițele au fost scrise în limba sumeriană și descriu evenimente din viața lui Ghilgameș, care au fost mai târziu incluse într-o narațiune. Cercetătorii cred că este posibil ca povestirile sumeriene să fi fost copii ale unor compoziții mai vechi (care nu mai există) de la curtea regilor din Ur III (secolul XXI î.Hr.).

Cele mai vechi dovezi ale povestirilor sub formă de narațiune au fost probabil compuse de scribi din orașele Larsa sau Babilon. În secolul al XII-lea î.Hr., epopeea lui Ghilgameș era răspândită în toată regiunea mediteraneană.

O copie aproape completă a fost găsită în 1853 la Ninive, Irak, regîn biblioteca lui Ashurbanipal (r. 688-633 î.Hr.). Copii și fragmente ale epopeii lui Ghilgameșau fost găsite de la situl hitit Hattusa din Turcia până în Egipt, de la Megiddo din Israel până în deșertul Arabiei, conform thoughtco.com.

Aceste fragmente ale poveștii sunt scrise în sumeriană, akkadiană și în mai multe forme de babiloniană, iar cea mai recentă versiune antică datează din timpul Seleucizilor, succesorii lui Alexandru cel Mare din secolul al IV-lea î.Hr.

În cea mai comună formă a poveștii, Ghilgameș este un rege, fiul regelui Lugalbanda (sau al unui preot renegat) și al zeiței Ninsun (sau Ninsumun).

Conform epopeii, Ghilgameș era un semizeu cu puteri supraumane ce a devenit rege al orașului-stat Uruk al civilizației sumeriene. Folosindu-și mușchii, a construit de unul singur zidurile orașului Uruk pentru a apăra populația de invaziile barbare. Tot el a construit ziguratele pentru a-i cinsti pe zei.

Deși la început era un tânăr rebel, Ghilgameș, pe parcursul povestirii epice, pornește în căutarea eroică a faimei și a nemuririi și devine un om cu o capacitate enormă de prietenie, rezistență și aventură.

Epopeea lui Ghilgameș

La începutul poveștii, Ghilgameș este descris ca fiind un tânăr rege din Warka (Uruk), pasionat de distracții și de goana după femei. Potrivit mitului, la solicitările cetățenilor oprimați din Uruk, zeii le-au trimis acestora o creatură uriașă, un sălbatic, pe Enkidu, pentru a-l provoca la luptă corp la corp pe regele Ghilgameș, care îi tiraniza și le necinstea fiicele.

Dar confruntarea nu s-a terminat cu o victorie clară a nici uneia dintre părți, astfel încât Ghilgameș și Enkidu au devenit prieteni nedespărțiți.

Enkidu nu este de acord cu modul de viață risipitor al lui Ghilgameș și împreună pornesc într-o călătorie prin munți spre Pădurea Cedrilor, unde trăiește un monstru: Huwawawa sau Humbaba, un uriaș monstruos și înfricoșător.

Cu ajutorul zeului babilonian al Soarelui, Enkidu și Ghilgameș îl înfrâng pe Huwawa și îl ucid pe acesta și pe taurul său, dar zeii cer ca Enkidu să fie sacrificat pentru aceste morți.

Enkidu moare, iar Ghilgameș, cu inima frântă, jelește lângă trupul său timp de șapte zile, sperând că acesta va reveni la viață. Când Enkidu nu este înviat, îi organizează o înmormântare oficială și apoi jură că va deveni nemuritor. Restul poveștii se referă la această căutare de a obține nemurirea.

Cert este că, în final eroul nu va obține nemurirea, el eșuând la testul inițiatic la care fusese supus de zei. Ghilgameș se întoarce în lumea oamenilor, al cărei exponent este, resemnându-se să construiască lucruri la fel de efemere ca el.

În căutarea nemuririi

Ghilgameș caută nemurirea în mai multe locuri, inclusiv la Noe din Mesopotamia, Utnapishtim, care a obținut nemurirea după ce a supraviețuit marelui potop. După multe aventuri, Ghilgameș ajunge în casa lui Utnapishtim, care, după ce îi povestește evenimentele Marelui Potop, îi spune în cele din urmă că, dacă va putea rămâne treaz timp de șase zile și șapte nopți, va obține nemurirea.

Dar Ghilgameș se așază și adoarme instantaneu timp de șase zile. Utnapishtim îi spune apoi că trebuie să meargă pe fundul mării pentru a găsi o plantă specială cu puteri vindecătoare. Gilgamesh reușește să o găsească, dar planta este furată de un șarpe care o folosește și reușește să renască.

Ghilgameș plânge amarnic, apoi renunță la căutarea sa și se întoarce la Uruk. Când moare în cele din urmă, el devine zeul lumii subterane, un rege perfect și judecător al morților care vede și știe totul.

Ghilgameș în cultura modernă

Epopeea lui Ghilgameș nu este singura epopee mesopotamiană despre un rege pe jumătate om, pe jumătate zeu. Au fost găsite fragmente de povești referitoare la mai mulți regi, printre care Sargon de Agade (a domnit între 2334 și 2279 î.Hr.), Nabucodonosor I al Babilonului (1125-1104 î.Hr.) și Nabopolassar al Babilonului (626-605 î.Hr.).

Cu toate acestea, epopeea lui Ghilgameș este cel mai vechi poem narativ înregistrat. Se crede că punctele de intrigă, aspectele eroice și chiar povești întregi au fost o sursă de inspirație pentru Vechiul Testament al Bibliei, Iliada și Odiseea, operele lui Hesiod și „Nopţile arabe“.

Epopeea lui Ghilgameș nu este un document religios; este povestea unui erou cu o istorie vagă care a intervenit și a fost păzit de mai mulți zei și zeițe, o poveste care a evoluat și a fost brodată de-a lungul celor 2.000 de ani de existență.