Radu de la Afumaţi, domnitorul celor 20 de războaie. A sfârşit în mod tr/a/gic într-o biserică

Radu de la Afumați a fost domnitorul Țării Românești în patru rânduri. În timpul domniilor sale, a participat la nu mai puțin de 20 de bătălii, majoritatea încheindu-se cu victorii. Destinul său a fost tragic, fiind asasinat de boieri într-o biserică din apropierea Râmnicului Vâlcea.

Radu de la Afumaţi, de patru ori pe tron

Radu de la Afumați a urcat pe tronul Țării Românești de patru ori între anii 1522 și 1529. Domnitorul muntean a fost căsătorit cu fiica lui Neagoe Basarab, unul dintre cei mai importanți voievozi ai Țării Românești. Pentru a deveni conducător, Radu de la Afumați a purtat numeroase bătălii cu Vladislav al III-lea, care era sprijinit de turci.

Prima sa domnie a început în decembrie 1522 și a durat până în aprilie 1523, când turcii au recâștigat tronul și l-au instalat pe Vladislav al III-lea. La sfârșitul anului, Vladislav a fost înlăturat de boierii munteni, iar Radu de la Afumați a profitat de această oportunitate, redevenind domnitor în ianuarie 1524.

Vladislav al III-lea nu a renunțat ușor la tron și a primit sprijinul Craioveștilor, una dintre cele mai influente familii boierești din Țara Românească. În aprilie 1524, Radu de la Afumați a pierdut din nou tronul în favoarea lui Vladislav. Acesta din urmă, nemulțumit de trădarea boierilor, a comis o mare greșeală, înlocuindu-l pe boierul Pârvu din funcția de ban.

Puternica familie a Craioveștilor nu a privit cu ochi buni mutarea făcută de Vladislav și a trecut de partea lui Radu de la Afumați. Având sprijinul boierilor, Radu de la Afumați a reușit, în septembrie 1524, să-l învingă pe Vladislav al III-lea la Dridu și să redobândească tronul Țării Românești. Pentru a-și asigura liniștea, noul domnitor a decis să se supună turcilor.

„Astăzi, voievodul Țării Românești, care l-a alungat pe cel pus de sultan, a venit și a sărutat mâna sultanului, spunând că recunoaște suveranitatea acestuia și că dorește să fie tributarul lui, pentru care lucru a fost bine primit și s-a întors cu bine.”, a scris istoricul Eudoxiu Hurmuzachi despre Radu de la Afumați.

Deși presiunile externe au încetat, Radu de la Afumați nu a avut parte de pace, deoarece Vladislav nu a renunțat definitiv la conducerea țării. În aprilie 1525, Vladislav a reușit să reocupe tronul, dar nu pentru mult timp. În august 1525, banul Pârvu l-a ucis pe Vladislav, iar Radu de la Afumați a redevenit domnitor al Țării Românești.

Această domnie a fost ultima pentru Radu de la Afumați. La începutul anului 1526, s-a căsătorit cu Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab, devenind astfel rudă cu familia Craioveștilor. Această căsătorie i-a adus un nou dușman, pe Ștefăniță, domnitorul Moldovei și nepotul lui Ștefan cel Mare, care și el dorea să o ia de soție pe Ruxandra. Între cei doi au avut loc trei bătălii, dintre care două au fost câștigate de Ștefăniță și una de Radu de la Afumați.[sursa]

Domnitorul celor 20 de războaie

Voievodul Țării Românești ar fi putut avea o domnie lungă, dacă o parte dintre boieri nu deveneau nemulțumiți de influența crescândă a familiei Craioveștilor. La începutul anului 1529, o grupare de boieri, condusă de vornicul Neagoe și postelnicul Drăgan, a organizat un complot împotriva lui Radu de la Afumați. Acesta a fost nevoit să fugă, dar a fost prins de boieri în apropiere de Râmnicu Vâlcea și asasinat în biserica de pe dealul Cetățuii, chiar sub ochii preotului. În aceeași zi fatidică de 2 ianuarie 1529, a fost ucis și Vlad, fiul lui Radu de la Afumați.

„Radu de la Afumați, deși nu se vorbește foarte mult despre el în cărțile de istorie, a fost unul dintre domnitorii importanți ai Țării Românești. Datorită lui, țara nu a devenit pașalâc turcesc.”, a menționat istoricul sucevean Ilie Gliga.

Trupul neînsuflețit al voievodului a fost îngropat la Mănăstirea Curtea de Argeș. Pe placa sa de mormânt este inscripționat un mesaj cu toate cele 20 de bătălii purtate: „la Gubavi; la satul Ștefeni pe Neajlov; la Clejani; la Ciocănești; la cetatea București; la cetatea Târgoviștei; la râul Argeșel, la satul Plata; la Alimănești, pe Teleorman; cel mai iute și cel mai vârtos din toate războaiele la Grumazi, cu 7 sangeacuri; la Nicopole; la Sistov; la cetatea Poenari, cu țăranii; la Gherghița; iar la București; la oraș, la Slatina; la cetatea București, cu Vladislav voievod; la satul Rucăr; la Didrih”.