Ştefan cel Mare, unul dintre cei faimoşi voievozi români, s-a ales cu o reputaţie de fustangiu notoriu. Legendele vorbesc despre infidelităţile sale, în timp ce documentele istorice mai mult tac la acest capitol. În schimb, voievozii care nu au avut această reputaţie, au umplut ţara de bastarzi.
Ştefan cel Mare a rămas cunoscut în istorie pentru domnia sa glorioasă, pentru faptul că a câştigat numeroase bătălii, dar şi pentru reputaţia de fustangiu. Pentru mulţi voievodul moldovean a fost infidel, împătimit de femei frumoase şi tată a numeroşi bastarzi.
Iar legendele apărute, multe dintre acestea după moartea sa, nu au făcut decât să construiască această imagine cu poveşti fabuloase despre hangiţe, ţărănci sau neveste de boieri, iubite, de obicei o noapte, de războinicul voievod.
Culmea, documentele istorice nu pomenesc mai nimic de faima de iubăreţ a lui Ştefan cel Mare. Mai mult decât atât, este cunoscut, cu certitudine, doar un singur copil din flori al voievodului, cunoscutul voievod Petru Rareş.
Ştefan cel Mare s-a căsătorit la 30 de ani
În cronici nu se vorbeşte nicăieri de relaţii extraconjugale numeroase ale voievodului moldovean. În schimb, a fost căsătorit de trei ori. Prima soţie a fost o prinţesă cu origini ruseşti şi poloneze. Se numea Evdochia de Kiev şi era fiica lui Alexandru Olelko al Kievului, vărul regelui Poloniei Cazimir al IV lea. După mamă se trăgea din marii cneji ai Moscovei. Ştefan cel Mare s-a căsătorit cu Evodchia în 1463, la vârsta de 30 de ani. Evodchia era mult mai tânără, cel mai probabil, avea cel mult 19-20 de ani. Cu Evodchia voievodul moldovean a avut doi copii, pe Alexandru şi Olena. De altfel, Alexandru va fi febleţea voievodului moldovean, însă va muri prematur.
Evdochia de Kiev a murit, din cauza necunoscute, probabil medicale, la numai patru ani de căsnicie. Zvonurile spun că de fapt Alexandru era rod al unei relaţii anterioare celei cu Evdochia de Kiev. Mai precis cu o iubită a voievodului din tinereţe, numită Muşata. Istoricii, precum Ioan Ursu spun însă că nu există nicio dovadă în acest sens şi că Evdochia a fost prima soţie a voievodului, iar Alexandru, primul copil făcut cu prinţesa rusoaică.
Trai cu amanta sub ochii nevestei
După moartea Evdochiei, Ştefan cel Mare s-a recăsătorit. Cea de-a doua soţie a fost o prinţesă bizantină. Este vorba despre Maria de Mangop. Provenea dintr-o familie ilustră care se trăgea din neamul Paleologilor, mai precis ramura Theodoria-Mangop. Ştefan s-a căsătorit cu Maria de Mangop în anul 1472, după cinci ani de văduvie. Cununia a avut loc chiar în zi de post, cu dezlegare de la Mitropolit. Căsătoria lui Ştefan cel Mare cu Maria de Mangop a fost una mai mult politică şi de imagine prin înrudirea cu principii de Trapezunt. Cu Maria de Mangop, Ştefan a avut doi copii, Bogdan şi Ilie, amândoi morţi în copilărie. În timpul căsniciei cu Maria de Mangop, Ştefan îşi cunoaşte şi marea sa iubire. Este vorba despre o copilă de 15-16 ani, Maria Voichiţa, fiica duşmanului său de moarte, Radu cel Frumos, principele Valahiei.
Pe Maria Voichiţa o cunoaşte în 1473, la numai un an de la căsătoria cu Maria de Mangop. Mai precis, o luase prizonieră alături de mama sa, după ce i-a învins tatăl şi prădase cumplit Ţara Românească. Maria Voichiţa a fost dusă ca ostatec la Suceava, iar aici s-a înfiripat o poveste de dragoste cu Ştefan cel Mare, pe atunci un bărbat de 40 de ani.
„Chiar în anul căsătoriei sale cu Maria de Mangop, Ştefan cel Mare luase ca prinse, în războiul purtat contra lui Radu cel Frumos, pe soţia acestuia Maria şi pe fiica lui, pe care cronicarii o numesc Voichiţa. Aici se vede că farmecul fiicei lui Radu prinse în laţ simţirile lui Ştefan, care începu a umbla după ea. Probabil că după timpurile de atunci şi fiind încă şi prinsă o luă de concubină şi alipindu-se tot mai mult de ea se desfăcea de legiuita lui soţie”, preciza A.D. Xenopol. Se spune că Maria de Mangop s-ar fi îmbolnăvit din cauza umilinţei.
Cert este că prinţesa bizantină a decedat după numai 5 ani de căsnicie. În anul 1477 a fost înmormântată la Putna. Imediat după moartea Mariei de Mangop, Ştefan cel Mare s-a căsătorit cu Maria Voichiţa. Prinţesa munteancă a fost considerată iubirea cea mare a voievodului muntean drept dovadă stând ctitoriile dedicate ei, precum Milişăuţi, Pătrăuţi,Voroneţ, Sfântul Ilie de la Suceava sau Dorohoi. Cu Maria Voichiţa, Ştefan cel Mare a avut un fiu, pe Bogdan, cel care va ajunge pe tron după moartea sa sub numele de Bogdan al III-lea zis „cel Chior”, dar şi două fiice, Ana şi Maria.
Un singur copil din flori cunoscut
Deşi legendele vorbesc despre aventuri nenumărate, Ştefan cel Mare are un singur bastard cunoscut. Este vorba despre Petru Rareş. Acesta s-a născut în anul 1483, şi ar fi fost fiul lui Ştefan cu Maria Cernat, fiica unor mici boieri care deţineau iazul Brateş şi erau implicaţi şi în comerţul cu peşte. De altfel Petru Rareş a fost cunoscut la începutul domniei sale Petru Măjarul, fiindcă făcea la rândul său acelaşi tip de negoţ. Alţi copii din flori nu sunt atestaţi de documente sau izvoare istorice.
Cu bastarzi mai mulţi, dar cu faimă mai puţină
Culmea alţi voievozi la care nimeni nu s-ar fi gândit şi nici sunt amintiţi în categoria fustangiilor de pe tronul Principatelor româneşti medievale, au fost campioni la bastarzi. De exemplu bunicul lui Ştefan cel Mare, voievodul Alexandru cel Bun, a avut numeroase aventuri extraconjugale. Cel puţin asta o arată numărul mare de bastarzi. A avut 14 copii din flori, iar după moartea sa, ţara a fost aruncată în război civil din cauza luptelor pentru tron între fii legiuţi şi cei din flori.
La rândul său Mircea cel Bătrân a fost un adevărat Casanova al vremurilor sale. „Acest Mircea nu de puţine ori ţinându-se cu femei tinere a avut de la ele nu puţini copii nelegitimi prin toată Dacia”, preciza cronicarul grec Laon Chalcocondil în lucrarea sa „Expuneri istorice”. Acest lucru este confirmat şi de un alt cronicar grec. „Acesta ducând o viaţă destrăbălată a avut mai mulţi copii naturali“, scria Ducas în secolul al XV lea.
