Dumnezeu a făcut lumea? Teoria religioasă care desfiinţează explicaţiile ştiinţifice – cine este preotul care a inventat ipoteza Universului expandabil

Oamenii de ştiinţă nu au răspuns pentru toate întrebările legate de formarea şi funcţionarea Universului, dar află, în fiecare zi, câte ceva ce ne ajută să înţelegem de unde venim. În tot acest timp, religia nu doar că a găsit deja răspunsurile pentru facerea lumii, dar nu se mai concentrează pe momentul creaţiei şi nici nu încearcă să răspundă provocărilor aduse de ştiinţă.

Jurnaliştii ”Adevărul” au pus faţă în faţă versiunea oficială prezentată de oameni de ştiinţă respectaţi şi pe cea oferită de Biblie.

Cele şase zile din Biblie

Lectorul universitar Doctor dar şi preotul Florin Spanache spune că cele două teorii sunt deosebite, dar prezintă şi elemente de convergenţă.

“Referatul biblic despre crearea lumii materiale în şase zile (hexaimeron) din capitolul 1 al cărţii Facerii se deosebeşte de afirmaţiile pe care le face astăzi ştiinţa cu privire la originea lumii şi evoluţia ei. Dar cu toate acestea, atât Biblia, cât şi ştiinţa afirmă că lumea a luat fiinţă într-o anumită perioadă de timp, într-o ordine progresivă, fiinţa superioară din lume fiind omul. Aşadar deosebirea dintre teoria creaţionistă şi cea evoluţionistă constă în faptul că cea din urmă nu vorbeşte de „ipoteza” Dumnezeu”, explică părintele Spanache.

Cartea Facerii din Biblie spune că lumea a fost făcută în şase zile. Preotul constănţean a explicat etapele.

“În ziua întâi a făcut Dumnezeu cerurile, pământul şi lumina. Prin cer se poate înţelege atât lumea nevăzută a îngerilor, cât şi spaţiul cosmic. Prin pământ se înţelege lumea văzută, dar într-o formă nedefinită, materia informă, deoarece „pământul este neîntocmit şi gol”, ceea ce înseamnă că materia creată trebuia organizată, din ea urmând să ia fiinţă tot ce există în univers. Şi deoarece deasupra adâncului domnea întunericul, Dumnezeu a făcut lumina, căci fără aceasta nu-i posibilă vreo lucrare sau vreo creştere a fiinţelor ce urmau să fie create mai târziu.”

A doua zi este cea în care Dumnezeu a făcut tăria, adică atmosfera, sau cerul. Acesta este şi începutul organizării materiri vii. Următoarea zi este cea în care creatorul “a despărţit apele de uscat şi a făcut să apară oceanele, fluviile şi râurile, iar pământul să devină uscat, pentru a putea creşte pe el plantele. Tot atunci a făcut Dumnezeu toate plantele după felul lor. Aşadar uscatul a fost numit tot pământ, referidu-se acum la materia formată, organizată, la continente”, spune părintele Spanache.

Ziua a patra este cea în care Dumnezeu a făcut aşa-nimiţii lumănători mari: soarele şi luna şi luminătorii mici – stelele.

“Cu privire la apariţia corpurilor şi aştrilor cereşti, curentul ştiinţific numit Gnoza de la Princeton afirmă că soarele care este de un miliard de ori mai mare ca pământul, trebuie să fi apărut înaintea acestuia, dar Moise, ca om, în momentul în care avea revelaţiile divine depre apariţia lumii, nu era plasat în spaţiul cosmic, ci pe pământ şi el explica apariţia stelelor ca având loc în ziua a patra, deoarece abia atunci au putut fi văzute prin norii de gaz şi de apă care înconjurau pământul, mai ales că atmosfera a apărut în ziua a treia, după crearea vegetaţiei submarine şi terestre care produce oxigenul, acesta făcând posibilă ridicarea norilor de la nivelul solului”, spune preotul Florin Spanache.

Ziua a cincea este cea în care apar vieţuitorarele din apă, păsările din aer şi animalele mari din apă. Preotul crede că aici este vorba şi despre dinozaurii marini.

Ziua a şasea este momentul în care “Dumnezeu a făcut toate animalele terestre, târâtoarele (reptilele, aici intrând şi dinozaurii), fiarele sălbatice şi animalele domestice, toate după felul lor, iar la urmă l-a făcut pe om, cununa creaţiei”, explică părintele Florin Spanache (foto).

Cât a durat o zi a Creaţiei

Preotul constănţean admite că durata unei zile nu este echivalentul a 24 ore şi că Biblia ar fi putut explica Facerea în zile pentru a fi mai uşor de înţeles, dar că acele zile puteau să fie ere geologice.

“Potrivit cuvintelor psalmistului: „Căci înaintea ochilor Tăi o mie de ani sunt ca ziua de ieri ce a trecut şi ca o strajă de noapte” (Ps. 89, 4), precum şi ale Sfântului Apostol Petru: „O zi înaintea Domnului este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi” (II Petru 3, 8), rezultă că pentru Dumnezeu Care e veşnic, durata timpului este fără importanţă, El putând crea totul dintr-o clipită, ori într-un timp mai îndelungat, după a Sa bunăvoinţă”, explică părintele Spanache.

Lectorul universitar crede că Moise, cel care a scris cartea Facerii a prezentat zilele creaţiei drept zile obişnuite doar pentru că poporului evreu îi era mai uşor să înţeleagă în acest fel atotputernicia divină.

“O creaţie care s-ar fi extins pe durata câtorva ere geologice punea oarecum la îndoială, în mintea oamenilor din acele timpuri atotputernicia divină. Dar indiferent de durata de timp în care a fost creată lumea materială, creaţia ei a fost progresivă şi cu totul corespunzătoare scopului pe care Dumnezeu i l-a dat, căci cartea Facerii spune: „Şi a privit Dumnezeu toate câte făcuse şi iată erau foarte bune” (Fac. 1,13)”, încheie părintele Florin Spanache.

Un preot, autorul teoriei Universului expandabil

Pare greu de crezut, dar un preot care avea şi înclinaţii ştiinţifice este cel care a venit iniţial cu teoria că Universul se măreşte şi nu este static, aşa cum credeau oamenii de ştiinţă. Un documentar realizat de BBC ne aduce aminte că preotul belgian George Lemaitre este cel care a promovat această ipoteză în anul 1927. El spunea că Universul a apărut ca un fel de atom care a explodat şi a trimis pretutindeni mai mulţi atomic mici.

Ideea lui ar fi rămas necunoscută şi ignorată, dacă doi ani mai târziu astronomul Edwin Hubble nu ar fi descoperit că Universul se extinde şi nu este static. Teoria a fost luată în derâdere de oamenii de ştiinţă de acum 86 ani, iar unul dintre ei a spus, în glumă, că probabil a fost şi un Big Bang (zgomot mare) la început.

Între timp, astronomii au demonstrat că a existat un astfel de Big Bang tocmai pentru că şi astăzi poate fi “auzit” în spaţiu ecolul lui.

Oficial, teoria general acceptată de oamenii de ştiinţă spune că în urmă cu 13,8 miliarde de ani Universul a început să evolueze dintr-un singur punct în urma unei explozii violente. Imediat a apărut gravitaţia, apoi protonii şi neutronii au format nuclee care au capturat atomi. Universul s-a umplut de nori de hidrogen şi heliu care au devenit ulterior “sămânţa” galaxiilor pe care le vedem astăzi.