Strămoşii moldovenilor – dacii – confraţii direcţi ai euro-atlanţi, care au creat civilizaţia europeană
Civilizaţia europeană a luat naştere în Carpaţi, de la euro-atlanţi, iar dacii le-au fost confraţii direcţi, în timp ce tracii au fost o ramificaţie de la aceştia, la fel ca şi alte ramificaţii care şi-au părăsit pămînturile după retragerea apelor Marelui Potop provocat de scufundarea Atlantidei lor în Marea Neagră.
Limba latină a provenit din sanscritul euro-atlanţilor, aceştia din urmă răspîndind-o în timpul migraţiei prin întreaga lume, inclusiv în Italia şi India, de aceea există limbi latine, şi nu romane, or limbile iau naştere nu de la nume (Romulus), ci de la grai.
În studiu se menţionează că noţiunea de demnitate națională dobîndește un înțeles profund în lumina materialelor selectate din text, care pentru prima dată în istoriografia mondială fac posibilă prezentarea consecventă și cronologică a dovezilor și legităţilor apariţiei poporului moldovenesc, corespunzătoare datelor factuale prezentate de peruvianul Daniel Ruzo în cartea „The Cambridge History of India” (1922), în care afirma că: ”Carpații sînt centrul celei mai vechi culturi cunoscute a euro-atlanților, care au și dat naștere limbii sanscrite, care conține nucleul latinității tuturor limbilor europene și a acelora central-asiatice, de unde au și ajuns să se numească neolatine, precum: daco-moldoveneasca, italiana, celto-franceza, iberico-spaniola, germana, engleza, elena-greaca, slava, persana, indo-arameica și nicidecum indo-europene”.
În acest context, Tacitus Publius Cornelius (56 e.n. -117 e.n.), istoric lingvist italiano-german, în lucrarea ”Anale istorico-lingvistice”, scria: ”Cu 6-7 mii de ani în urmă așa-zisa limbă indo-europeană nu exista, nici în Africa și nici pe litoralul Mării Mediterane, cu atît mai mult, nu exista nici pe continentul european, persista numai latina vulgară în jurul Munților Carpați, iar odată cu apariția sanscritei-latine (scrierii latine) a euro-atlanților, ea a devenit nucleul latinității tuturor limbilor continentului european și a popoarelor central-asiatice”.
Iată de ce, Felix Colson în cartea sa ”Nationalité et régénération des paysans moldo-valaques”, Paris, 1862, afirmă: ”Dacii erau de origine euro-atlantă”, iar limba lor nu era altceva, decît un idiom al limbii comune sanscrite-latine, care la migrarea marii majorități a euro-atlanților, la retragerea apelor Marelui Potop Mondial (3000-1200 ani în urmă), care s-a format la scufundarea Atlantidei lor în Marea Neagră, au răspîndit-o în cele patru părți ale lumii, iar cei rămași acasă, au îngrijit copiii, bolnavii și bătrînii, motiv pentru care li s-a spus „dădăci”, mai pe scurt – daci”.
În anul 1872, la Conferința Lingvistică Internațională de la Paris, W. Jones, confirmă cele descrise: ”Sanscrita-latină a fost și este matca tuturor limbilor europene și a acelora central-asiatice, răspîndită de euro-atlanți, purtători ai acesteia, din nordul Munților Carpați, în cele patru părți ale lumii, cînd și s-au format odată cu triburile locale, limbile neolatine și nicidecum cele indo-europene”. Drept confirmare a migrării limbii sanscrite-latine în cele patru părți ale lumii, faceţi o comparaţie a denumirilor majorității statelor lumii şi veţi observa că acestea conţin silaba ”lan”: At-lan-ti-da și se repetă în continuare în Dac-lan-a, E-lan-a – Grecia, Tyrrhe-lan-a – Italia, Celt-lan-a – Franța, Iber-lan-a – Spania, O-lan-da, F-lan-dra, Fi-lan-da, Got-lan-da-Suedia, Is-lan-da, Ir-lan-da, Groen-lan-da, Neder-lan-da, Eng-lan-da – Anglia, Gero-lan-da-Germania, Tai-lan-da, Ze-e-lan-da, Roxo-lan-Rusia, Vo-lan-a – Ucraina, Ind-lan-s – India, Armen-lan-s – Armenia, Iran-lan-s – Iran, Cimer-lan-s – Cicnea, Tochi-lan-s – Afganistan, Cuen-lan-s – China.
“Deci, civilizația majoritară a luat naștere din nordul Munților Carpați de la euro-atlanți, dacii fiind confrații lor, care și sînt strămoșii moldovenilor. Atunci și latinitatea a luat naștere de la sanscrita euro-atlanților, pe care au și răspîndit-o în toate cele patru părți ale lumii, inclusiv și în Italia de azi (Tyrrhenia). Astfel, numai de aceea au și ajuns toate limbile europene să se numească neolatine și nicidecum – romanice”, subliniază autorul studiului Tudor Semeniuc.
