Unde a apărut primul alfabet și cine a inventat primul alfabet cu litere

Cu toții am învățat la școală că alfabetul reprezintă totalitatea literelor, care sunt așezate într-o ordine convențională, reprezentând sunetele de bază ale unei limbi. Alfabet este un cuvânt de origine grecească și provine de la primele două litere grecești: alfa (α) și beta (β).

În sens larg, modurile de scriere nu sunt numai alfabete, ci şi pictograme, scrieri silabice, hieroglife, cuneiforme, glife, etc. Astăzi îți vom spune care a fost primul alfabet, când a apărut acesta și cine l-a inventat.

Când și unde a apărut primul alfabet?

Pentru a răspunde cât mai corect la întrebarea când și unde a apărut primul alfabet trebuie să urmărim evoluția sa istorică.

Alfabetul desemnează modul de scriere bazat pe transcrierea aceloraşi foneme (sunete articulate) prin aceleaşi semne.

Înainte ca alfabetul să fie inventat, primele moduri de scriere se bazau pe simboluri pictografice, cunoscute ca hieroglife, semne cuneiforme sau glife, care erau reproduse prin presarea unui ac în argilă moale sau prin gravare în piatră.

Deoarece pentru identificarea fiecărui cuvânt era nevoie de o mulțime de simboluri, scrisul era foarte complicat şi era cunoscut doar de o grupă limitată de scribi bine instruiți.

Nevoia de a înregistra conținutul sonor al cuvintelor a apărut în anul 2700 î.Hr. printre egiptenii antici, însă odată cu dezvoltarea comerțului și a agriculturii, a apărut nevoia unei scrieri mai simple.

Alfabetul fenician

Astfel, a apărut primul alfabet, adesea denumit fenician, deoarece a fost răspândit și a dat naștere altor alfabete de negustorii maritimi fenicieni care ocupau o parte din Libanul, Siria și Israelul de astăzi.

Din alfabetul fenician au luat naștere vechiul alfabet ebraic, alfabetul aramaic și alfabetul grec. La rândul său, alfabetul aramaic s-a aflat la originea alfabetului indian și celui arab, în timp ce alfabetul grec a dat naștere alfabetelor latin și chirilic.

Cine a inventat primul alfabet?

În al doilea mileniu î.Hr., undeva între anii 1850 şi 1700 î.Hr, o grupă a popoarelor vorbitoare de limbi din familia semitică a adaptat un subset de hieroglife egiptene pentru a reprezenta sunetele limbii lor.

Alfabetul consonantic, cunoscut ca abjad, cuprindea un set de 22 de simboluri destul de simple (23 conform unor cercetători), cu care negustorii simpli puteau să învețe cuvintele și să le scrie.

Până în secolul al VIII-lea î.Hr., alfabetul fenician s-a răspândit și în Grecia, unde a fost șlefuit și îmbunătățit pentru a se putea înregistra limba greacă.

Concret, unele caractere feniciene au fost păstrate, iar altele au fost îndepărtate. Dar marea noutate a fost folosirea literelor care reprezentau vocalele a, e, i, o și u. Cu ajutorul acestora, textul putea fi citit și pronunțat fără dificultate. A fost momentul care a marcat apariția primului alfabet adevărat.

În limba greacă, rândurile erau scrise fără discontinuități de la stânga la dreapta (scrisul pe care îl utilizăm și azi) și de la dreapta la stânga.

Limba greacă s-a schimbat în bustrofedon, care era un fel de scriere foarte veche bidirecțională, cel mai adesea văzută în manuscrise antice și alte inscripții. Orice alt alineat era scris oglindit sau invers, cu literele inversate. De asemenea, caracterele individuale erau inversate sau reflectate.

În timp, din alfabetul grec au derivat și alte alfabete, între care cel latin, care s-a răspândit de-a lungul Europei, și cel chirilic, precursorul modern al alfabetului rus.

Trebuie să mai spunem că există și așa-numitele „alfabete pierdute” precum cel nabatean, etrusc și roman.
Acestea au rămas, însă, nedescifrate deoarece mesajele rămase sunt extrem de puține, dar și din cauza lipsei unor texte bilingve care să permită decodificarea.