Cum au reuşit geto-dacii să înfrângă un mare rege trac. Festinul înţelept cu care Dromihete a câştigat mai multe cetăţi

Multe au fost în istorie războaiele strămoşilor noştri cu invadatorii, însă dintre toate un episod petrecut cu peste 2.300 de ani, pe vremea regelui Dromihete, a rămas un reper pentru nivelul de înţelepciune al geto-dacilor. Aceştia i-au dat o lecţie de viaţă regelui trac Lisimah, fost general al lui Alexandru cel Mare, prin care l-au înduplecat să le returneze cetăţile de la sud de Dunăre.

Despre războaiele din jurul anului 300 î.Hr. au scris cronicarii antici Diodorus Siculus, Polybius, Plutarch şi Pausanias, care au consemnat victoria geţilor conduşi de Dromihete împotriva lui Lisimah, regele Traciei.

Potrivit istoricilor, conflictul dintre monarhul macedonean si regele geto-dac a fost o luptă pentru asigurarea frontierei statului lui Lisimah, pe linia Dunării de Jos, şi o manifestare a rivalităţii dintre puterea macedoneană şi geţii din nordul fluviului, pentru stăpânirea oraşelor greceşti de pe litoralul Mării Negre.

În jurul anului 300 î.Hr., regele Lisimah al Traciei elenistice, fost general în armata celui mai mare cuceritor al antichităţii, Alexandru Macedon, a organizat o expediţie împotriva lui Dromihete, conducătorul geţilor din nordul Dunării, care sprijinise lupta coloniilor elene de pe litoralul Mării Negre. Campania era condusă de Agatocle, fiul lui Lisimah.

După o luptă sângeroasă, în care armata invadatoare a fost aproape nimicită, Agatocle a căzut prizonier. Deşi în acele timpuri căpeteniile capturate din tabăra inamicilor erau ucise, în cazul fiului lui Lisimah lucrurile au stat altfel. Dorind pacea cu regale macedonean, Dromihete l-a eliberat pe Agatocle, i-a oferit daruri şi l-a trimis acasă, cu mesaj de pace.

”Dromihete îl face prizonier pe Agatocles după care îl eliberează sperând că va recăpăta cetăţile şi pământurile ocupate. Lisimah însă nu se mulţumeşte, vine şi el să ocupe cetăţi la nord de Dunăre şi atunci Dromihete îl înfrânge şi îl ia prizonier şi pe el”, spune istoricul buzoian Marius Constantinescu.

În loc să fie recunoscător pentru eliberarea fiului, Lisimah a adunat o nouă armată şi, opt ani mai târziu, împreună cu Agatocle, a trecut din nou Dunărea pentru a cuceri pământurile geto-dacilor. Lisimah a condus personal noua ofensivă împotriva armatei lui Dromihete.

Bun strateg militar, Dromihete a evitat să le iasă cotropitorilor în cale cu armata sa şi a decis să îl trimită la Lisimah pe unul dintre generalii săi, pe nume Seuthes, pentru a se preface a fi trădător. După ce a ajuns în tabăra inamică, spionul Seuthes a reuşit, cu vorbe bine ticluite, să-l convigă pe Lisimah că îl urăşte pe Dromihete şi că vrea să îl ajute.

Convins de ”trădătorul” geto-dac, Lisimah şi-a condus armata, pe timp de vară, către o zonă aridă din Bărăganul de astăzi, unde nu erau surse de apă, râuri sau fântâni, astfel că în numai câteva zile armata cotropitoare era însetată şi epuizată. Profitând de vulnerabilitatea inamicilor, Dromihete şi armata lui au atacat, secerându-i pe oştenii vlăguiţi şi înfricoşaţi ai regelui trac. Văzând că armata îi este nimicită, regele Traciei a dat semnal din corn pentru ca militari care mai rămăseseră în viaţă să se predea şi să ceară îndurare.

O pildă, cât o victorie

După încleştarea din câmpia Munteniei, Lisimah a fost făcut prizonier şi dus, împreună cu generalii săi, la Helis, cetatea de scaun a lui Dromihete. Diplomaţia regelui geto-dac avea să îl transforme pe Lisimah dintr-un inamic tradiţional în prieten al lui Dromihete.

Pentru a le da o lecţie invadatorilor, Dromihete i-a poftit la un ospăţ special pe Lisimah, Agatocle şi pe generalii armatei venite de la sud de Dunăre. Spre uimirea lor, crezând mai degabă că li se pregăteşte ultimul festin din viaţa lor, oaspeţii au fost serviţi regeşte, în timp ce gazdele au folosit veselă tradiţională.

”Este celebră masa la care Dromihete îi invită pe Lisimah şi pe generalii lui. Toţi regii şi conducătorii daci mănâncă din străchini de lut şi din vase de pământ şi de lemn, iar lui Lisimah şi generalilor lui li se servesc mâncărurile în vase de argint şi de aur”, spune Marius Constantinescu, istoric.

La un moment dat, Dromihete s-a ridicat şi le-a transmis străinilor pe care îi pusese la masă o pildă care avea să aducă liniştea între cele două puteri: “Pentru ce aţi renunţat la traiul îmbelşugat de acasă venind aici, în sălbăticia acestor pământuri? Nu vă era mai bine acolo?”.

”Este remarcabilă lecţia lui Dromihete care a spus: dacă ăsta este nivelul vostru de trai, dacă aveţi aşa ceva la voi, de ce veniţi la noi unde vedeţi suntem săraci şi mâncăm din blide de lemn şi din vase de pământ. Drept urmare, Lisimah se simte aşa de ruşinat încât îşi retrage toate oştile din teritoriile pe care le ocupase din pământul lui Dromihete”, comentează Marius Constantinescu, istoric

Lisimah i-a cerut iertare regelui geto-dac şi promis că, dacă îi va lăsa liberi, vor fi aliaţi şi prieteni. În perioada care a urmat, Dromihete a negociat cu ceilalţi nobili geto-daci care doreau să îi omoare pe duşmani, şi cu greu i-a convins că e mai bine să îi elibereze. Ca răsplată, a primit înapoi de la Lisimah cetăţile de la sudul Dunării pe care acesta le cucerise. Pacea dintre geţi şi macedoneni a fost întărită prin mariajul dintre Dromihete şi fiica lui Lisimah.