Ștefan cel Mare a fost înmormântat fără sicriu, pe 13 bare de fier și cu capul pe un pat de cărămizi, înconjurat de o comoară care a fost ulterior furată

Motivul pentru care Ștefan cel Mare a fost înmormântat fără sicriu. Capul i-a fost așezat pe cărămizi, iar aurul din criptă a dispărut.

De ce Ștefan cel Mare a fost înmormântat fără sicriu, de fapt? Capul voievodului a fost așezat pe cărămizi. Aurul din cripta de la Putna a dispărut.

De ce a fost înmormântat Ștefan cel Mare fără sicriu? Explicația istoricilor

Marele voievod Ștefan cel Mare a fost înmormântat fără sicriu. Trupul i-a fost așezat pe 13 bare de fier, cu capul pe un pat de cărămizi. Aurul și celelalte obiecte prețioase au dispărut din cripta acestuia.

Cercetătorii au căutat, de-a lungul timpului, informații despre viața domnitorului, dar și despre moartea acestuia. Aceștia au căutat răspunsuri în documente, dar și în criptele mănăstirești de la Putna. Acestea au fost deschise de două ori, prima dată în 1756, iar a doua oară în 1851.

Înmormântarea fără sicriu a lui Ștefan cel Mare a fost menționată pentru prima oară în raportul realizat la cercetarea mormintelor de la Putna, începută în 12 noiembrie 1856, la ordinul administrației imperiale austriece.

Cercetarea a fost realizată de către o comisie din care a făcut parte și un membru al consistorului mitropolitan, precum și unul aparținând guvernului din Cernăuți, un inginer al statului și un medic.

Potrivit raportului comisiei imperiale care a cercetat mormintele din Mănăstirea Putna, în 1856, redat în lucrarea lui Zugrav și Demciuc, Ștefan cel Mare a fost numit “cel mai renumit erou român şi ctitorul mănăstirii Putna” (p. 382), citat de monitorulsv.ro.

S-a menționat, de asemenea, că “dintr-o scrisoare a mitropolitului Iacob, din 2 martie 7265/1757, aflătoare între documentele mănăstirii, care este anexată raportului egumenului, se cunoaşte că în sicriile vremurilor trecute se păstrau şi comori şi că lucrurile preţioase şi mărgăritarele amintite în această epistolă au fost scoase din mormintele ctitorilor” (p. 383).

Ce s-a întâmplat cu mormântul lui Ștefan cel Mare

Într-un document de la vremea respectivă, au fost găsite informații cu privire la moartea domnitorului. Ștefan cel Mare ar fi fost bolnav și ar fi venit la Suceava. A murit acolo pe 2 iulie 1504.

“A fost dus în plângerea generală a poporului şi cu mare pompă la mănăstirea ctitorită de el, locul său preferat de petrecere, pe care l-a destinat în mod expres ca locul său de înmormântare…”, se mai arată în document (p. 384).

Comisia a constatat că, în cavoul de cărămidă al lui Ștefan cel Mare, capul se afla la o distanță “de cinci ţoli de celelalte rămăşiţe”. În plus, în mormânt nu au fost găsite deloc “rămăşiţe ale unei îmbrăcăminţi pentru gât şi pentru cap”.

Membrii comisiei au concluzionat, astfel, despre capul domnitorului, că “a fost mutat de mult timp din poziţia sa naturală”.

Înmormântarea fără sicriu ar fi indicat faptul că Ștefan cel Mare s-a călugărit în ultimele zile de viață, după cum au susținut unii. Ipoteza a fost respinsă de istoricul Ștefan S. Gorovei. Există o anumită explicație pentru modul în care a fost înhumat voievodul.

“Înhumarea fără sicriu, pe bare de fier, este o practică îndeobște cunoscută, care nu are nimic de-a face cu trecerea în monahism. Descoperirea, bunăoară, la Mănăstirea Bistrița, în mormântul doamnei Ana, a unui asemenea ‘pat de fier’ nu a dus la concluzia că soția lui Alexandru cel Bun s-ar fi călugărit.

După mărturia arheologilor care au făcut săpăturile de la Putna, .

Ea îngăduia descompunerea cadavrului în mormintele zidite, amenajate în interiorul unor biserici, dar avea drept consecință .

Spre a evita căderea, în acest fel, a craniului, se recurgea, uneori, la zidirea unui mic prag”, explică lucrarea lui Ștefan S. Gorovei și a Mariei Magdalena Székely, “Princeps omni laude maior. O istorie a lui Ștefan cel Mare”, din 2005.

Motivul pentru care aurul din cripta de la Putna a dispărut

Obiectele prețioase din mormântul lui Ștefan cel Mare au fost sustrase. Istoricii au constat că motivul dispariției acestora a fost “o mână criminală”.

“Cu întristare trebuie comisiunea să recunoască faptul că mortul despre care este vorba în această scrisoare este Ştefan cel Mare şi că de mormântul său s-a atins o mână criminală şi că, spre orice scop bun s-ar fi întrebuinţat cele luate din mormântul său, fapta a fost nepermisă, ilegală, faţă de evlaviosul ctitor şi cel mai mare binefăcător al mănăstirii, faptă penală şi ruşinoasă.

Prădarea acestui mormânt este dovedită de poziţia contrară oricărei stări normale – îndreptată către uşă, a părţii superioare aflate a capului, care a fost găsită zăcând goală, fără nici o îmbrăcăminte, pe când în toate celelalte cinci morminte deschise s-au aflat acoperăminte de cap, părţi de coroană şi cealaltă îmbrăcăminte; cealaltă îmbrăcăminte, aparent bogată, care s-a găsit în mormântul lui Ştefan cel Mare, lasă de asemenea să se conchidă la existenţa unui corespunzător acoperământ a capului, fără de care nici unul din cadavrele cercetate n-au fost înmormântate”, a arătat comisia imperială.