De ce nu este acceptată Cartea lui Enoh ? Ce lucruri nu trebuie să afle oamenii ?

Cartea lui Enoh este un text apocrif care, deși fascinant și plin de detalii mitologice, nu este acceptată în canonul Bibliei de majoritatea tradițiilor iudeo-creștine. Excepție fac unele biserici, precum Biserica Ortodoxă Etiopiană, care a păstrat Cartea lui Enoh în propriul canon. Iată câteva motive pentru care acest text nu a fost inclus în majoritatea canoanelor biblice:

Problema autenticității și originii

Cartea lui Enoh a fost scrisă în etape și există mai multe versiuni ale acesteia, ceea ce face dificil de determinat care părți ar putea fi autentice și care ar fi adăugate ulterior. Deși textul pretinde a fi scris de Enoh, strămoșul lui Noe, lingviștii și istoricii au stabilit că a fost redactat în jurul secolelor al III-lea și al II-lea î.Hr., adică mult mai târziu decât perioada în care ar fi trăit Enoh. Acest lucru a ridicat întrebări cu privire la autenticitatea sa și la faptul că nu ar putea fi considerată o revelație divină directă.

Conținutul său mitologic și controversat

Cartea lui Enoh descrie evenimente extraordinare, precum căderea îngerilor care se împerechează cu femeile umane și dau naștere uriașilor (nefilimii), precum și viziuni detaliate despre cer și iad, demoni, îngeri, structura cosmică și judecata finală. Aceste elemente sunt mai degrabă mitologice și diferă de alte texte biblice, fiind considerate de unii teologi mai degrabă fabulații sau interpretări simbolice decât revelații profetice autentice. Astfel, autoritățile religioase nu au considerat conținutul acestei cărți ca fiind în armonie cu restul Scripturii.

Probleme teologice și contradicții cu alte texte biblice

Cartea lui Enoh oferă o perspectivă asupra păcatului, îngerilor căzuți și lumii de apoi care diferă de tradiția iudeo-creștină și de teologia Vechiului și Noului Testament. De exemplu, descrierea îngerilor căzuți, a nefilimilor și a rolului acestora în coruperea umanității sunt mult mai dezvoltate și dramatizate în Cartea lui Enoh decât în alte texte biblice, cum ar fi Geneza 6:1-4. Astfel, aceste idei erau considerate fie prea fantastice, fie chiar eretice de către autoritățile religioase.

Lipsa de confirmare în tradiția iudaică

Cartea lui Enoh nu a fost inclusă în canonul ebraic stabilit de iudeii din secolul I d.Hr., cunoscut sub numele de Tanakh. Deși era populară în anumite secte, cum ar fi esenienii de la Qumran, care au păstrat câteva fragmente ale acesteia printre Manuscrisele de la Marea Moartă, majoritatea evreilor nu au acceptat-o în canonul lor biblic. Ulterior, atunci când creștinii au stabilit propriul canon, aceștia s-au bazat în mare parte pe textele acceptate de evreii din Palestina.

Influențele din scrierile apocaliptice și mistice

Cartea lui Enoh face parte dintr-o categorie de literatură numită „apocaliptică”, caracterizată prin viziuni despre sfârșitul lumii și revelații mistice. Acest tip de scrieri era popular în perioada intertestamentară, dar era privit cu suspiciune de către autoritățile religioase din cauza tendinței de a folosi simboluri și imagini ce puteau fi interpretate liber și controversat. Aceste scrieri apocaliptice nu aveau o autoritate universal acceptată și, în unele cazuri, nu erau considerate inspirate divin.

Influența asupra Noului Testament, dar fără canonizare

Cartea lui Enoh este citată în Epistola lui Iuda (Iuda 1:14-15), ceea ce arată că era cunoscută și probabil respectată de primii creștini. Totuși, includerea unei citări nu înseamnă că textul era considerat sfânt sau canonic. Epistola lui Iuda face aluzie la învățături și tradiții populare din acea perioadă, dar primii creștini nu au considerat că toate textele citate ar trebui incluse în Biblie.

Canonizarea limitată la anumite tradiții religioase

Deși majoritatea tradițiilor creștine nu o acceptă, Cartea lui Enoh este încă inclusă în canonul Bibliei în cadrul Bisericii Ortodoxe Etiopiene, care o consideră o parte valoroasă a Scripturii. Aceasta este o excepție datorată contextului cultural și tradiției distincte a creștinismului etiopian.

Astfel, Cartea lui Enoh a fost respinsă din majoritatea canoanelor biblice datorită incertitudinii legate de autenticitatea sa, a conținutului său mitologic, a contradicțiilor cu alte texte biblice și a lipsei de confirmare din partea tradiției iudaice. Cu toate acestea, ea rămâne un text de interes pentru cei care studiază literatura apocrifă, influențele gnostice și mitologiile antice și este apreciată pentru perspectiva sa unică asupra universului spiritual al lumii antice.