Cine a fost Nicoară Potcoavă, românul de legendă venerat de cazaci. Luptătorul putea să îndoaie fierul cu mâinile goale

Contextul istoric

Nicoară Potcoavă a trăit în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, într-o perioadă turbulentă pentru Moldova. După moartea lui Ștefan cel Mare (1504) și mai ales după dispariția fiului său, Petru Rareș, Moldova a trecut prin schimbări bruște de domnie, adesea influențate de otomani, polonezi și tătari. În această atmosferă, tronul era râvnit de mulți pretendenți care sperau să-și revendice poziția de domn și să stabilizeze Moldova.

Nicoară Potcoavă și Ștefan Vodă cel Tânăr

Potrivit izvoarelor istorice, Nicoară Potcoavă ar fi fost fratele vitreg al lui Ioan Vodă cel Cumplit (supranumit și Ioan cel Viteaz), domnul Moldovei cunoscut pentru rezistența sa eroică împotriva otomanilor în anii 1572-1574. După ce Ioan Vodă a fost ucis de otomani în 1574, Nicoară a rămas unul dintre cei mai influenți susținători ai rezistenței moldovene împotriva stăpânirii otomane.

Încercările de a prelua tronul

După moartea lui Ioan Vodă, Nicoară Potcoavă a făcut mai multe încercări de a ocupa tronul Moldovei. Cronicile menționează că Potcoavă a încercat să atragă de partea sa susținerea unor boieri și a populației, pentru a câștiga legitimitate. Totuși, eforturile lui au fost de scurtă durată, deoarece rivalitatea internă și opoziția altor pretendenți au dus la conflicte.

Se spune că Potcoavă a fost sprijinit de populația locală și de unii nobili, însă otomanii, care controlau influența asupra Moldovei, nu doreau să-l lase să ajungă pe tron. Într-un final, în 1577, Nicoară Potcoavă a reușit pentru scurt timp să devină domn al Moldovei sub numele de Ștefan Vodă. Domnia sa a fost însă efemeră, fiind rapid înlăturat și înlocuit de otomani cu alți pretendenți mai favorabili lor.

Moartea lui Nicoară Potcoavă

După înfrângerea sa, Nicoară Potcoavă a fost capturat de polonezi, care, la rândul lor, îl vedeau ca pe un pericol din cauza activităților sale militare și a alianțelor pe care încercase să le facă pentru a-și restabili poziția în Moldova. A fost executat la Liov în 1577, iar moartea sa a fost resimțită ca o pierdere de către moldoveni, care îi admirau curajul și dorința de a elibera țara de sub influența otomană.

Nicoară Potcoavă în literatura română

Figura sa eroică și lupta sa neobosită au inspirat numeroase legende și povestiri. Una dintre cele mai cunoscute reprezentări literare este romanul „Nicoară Potcoavă” de Mihail Sadoveanu, în care autorul îi construiește o imagine eroică, de apărător al neamului și de luptător împotriva cotropitorilor. În roman, Potcoavă este zugrăvit ca un personaj puternic, nobil și loial, o figură ce reușește să inspire prin hotărârea și devotamentul său față de Moldova.

Legenda „potcoavelor” rupte

Numele său, „Potcoavă,” este legat de legenda potrivit căreia Nicoară era un om de o forță fizică extraordinară, capabil să îndoaie sau să rupă potcoavele cailor doar cu mâinile. De aici provine și renumele său, care s-a transformat într-un simbol al vitejiei și al rezistenței moldovenești în fața opresiunii străine.

Moștenirea lui Nicoară Potcoavă

Chiar dacă domnia lui Nicoară Potcoavă a fost scurtă și s-a încheiat tragic, figura sa a rămas emblematică pentru spiritul de luptă al poporului moldovean. El a devenit un simbol al eroismului în fața asupririi și al încercării de a păstra independența și demnitatea națională.