Lipsa surselor istorice directe
Dacii nu au lăsat în urmă texte scrise, iar ceea ce știm despre limba și cultura lor provine în mare parte din surse externe, cum ar fi relatările romanilor sau ale altor popoare antice care au interacționat cu ei. După cucerirea Daciei de către romani în anul 106 d.Hr., multe dintre tradițiile și instituțiile dacice au fost absorbite sau distruse, iar dovezile scrise din acea perioadă sunt extrem de limitate.
Teoria unui alfabet dac secret
Unii autori și susținători ai acestei teorii presupun că dacii ar fi avut un alfabet propriu, diferit de cele ale vecinilor lor, și că acest alfabet ar fi fost păstrat secret sau chiar distrus în mod deliberat de către romani, care ar fi dorit să suprime orice formă de identitate națională a dacilor pentru a-i integra complet în Imperiul Roman. În acest sens, se sugerează că romanii ar fi avut interesul de a elimina orice urmă a limbii și culturii dacice pentru a impune limba latină și cultura romană.
Mitul unui alfabet secret în istoria popoarelor
Există o tradiție în multe culturi de a crea mituri sau legende despre un „alfabet secret” sau o „limbă sacră” care a fost păstrată doar de o elită sau de un grup restrâns. În cazul dacilor, astfel de idei s-au alimentat din diverse texte istorice și arheologice care sunt interpretate într-o manieră speculativă. Un exemplu este așa-numitul „alfabet getic” sau „alfabetul dac”, care este considerat de unii cercetători ca o formă de scriere simbolică asociată cu caracteristicile religioase sau mistice ale dacilor.
Descoperirile arheologice și interpretările controversate
De-a lungul decadelor, au fost făcute descoperiri arheologice în diverse locuri din România, inclusiv în zona Daciei, care au fost interpretate uneori ca dovezi ale unei posibile scrieri sau simboluri dacice. De exemplu, sunt cunoscute pietrele și obiectele gravate cu simboluri sau semne care, în unele cazuri, sunt considerate ca posibile dovezi ale unui sistem de scriere. Totuși, majoritatea acestor semne sunt considerate de specialiști drept elemente religioase sau decorative și nu dovezi clare ale unui alfabet.
Misterele și conspirațiile istorice
Unii susțin că există o intenție deliberată de a ascunde aceste informații pentru a proteja „adevărata” istorie a dacilor și a poporului român. Această viziune se intersectează cu idei de tipul „conspirațiilor istorice”, care susțin că mari instituții (cum ar fi guvernele, bisericile sau marile puteri economice) ascund adevărul despre trecutul nostru pentru a controla identitatea și conștiința colectivă. De asemenea, se poate invoca ideea că „descoperirea adevărată” ar putea submina sau contesta naționalismul sau mitologia existentă despre originile poporului român.
Limbajul dacic și influențele latine
Cei care susțin existența unei limbi și al unui alfabet dac distinct argumentează că dacii aveau o limbă proprie și că aceasta a fost înlocuită sau subminată de limba latină, impusă de romani după cucerirea Daciei. Totuși, studiile lingvistice actuale sugerează că limba dacică a fost în mare măsură supusă influențelor latine și că majoritatea cuvintelor dacice au fost absorbite în limba română modernă, în cadrul unui proces lingvistic complex care a inclus și elemente de substrat dacic.
Concluzie
Teoria conform căreia limba și alfabetul dac au fost „ascunse” sau distruse este o temă care se află în sfera speculațiilor istorice și nu este susținută de dovezi concrete. Deși este posibil ca dacii să fi avut o formă de scriere sau simboluri, majoritatea cercetătorilor sunt de părere că acelea nu au fost suficient dezvoltate pentru a fi considerate un alfabet propriu și funcțional. Totuși, dincolo de aceste teorii, cert este că limba și cultura dacilor au avut un impact semnificativ asupra formării limbii române și asupra identității naționale a românilor.
