Manuscris Străvechi Despre Daci, Descoperit în Mongolia: O Descoperire Care Rescrie Istoria Antică

Într-o lume în care istoria pare să fie scrisă definitiv în cărțile de specialitate, o descoperire neașteptată vine să răstoarne preconcepțiile. Un manuscris antic, datând probabil din secolul al III-lea î.Hr., a fost găsit în ruinele unei mănăstiri budiste abandonate din stepa mongolă, în regiunea Övörkhangai. Documentul, scris pe pergament din piele de capră și păstrat miraculos în condiții aride, face referire direct la poporul dacilor, un trib traco-getic din ceea ce este astăzi România. Această revelație nu doar că leagă culturi aparent îndepărtate, dar deschide noi perspective asupra migrațiilor antice și a comerțului pe Drumul Mătăsii.

Cum a Fost Descoperit Manuscrisul?

Descoperirea a avut loc în vara anului 2024, în timpul unei expediții arheologice conduse de o echipă internațională formată din cercetători mongoli, chinezi și europeni. Expediția, finanțată de UNESCO și de Fundația pentru Patrimoniu Cultural Asiatic, explora siturile istorice din zona centrală a Mongoliei, cunoscută pentru vestigiile imperiului lui Genghis Khan. Însă, în loc de artefacte mongole medievale, arheologii au dat peste un cufăr sigilat, ascuns sub fundația unei stupa (structură budistă) datând din perioada Imperiului Xiongnu (secolele III î.Hr. – I d.Hr.).

Dr. Enkhbayar Batbayar, arheolog șef al echipei mongole, a descris momentul: “Am crezut inițial că este un artefact local, poate un text budist timpuriu. Dar când am deschis pergamentul, am văzut caractere care nu semănau cu nimic din scrierea mongolă sau chineză. Analizele ulterioare au relevat un amestec de scriere greacă veche și simboluri proto-tracice, cu referințe clare la ‘Dakoi’ – un termen grecesc pentru daci.”

Manuscrisul măsoară aproximativ 50 de centimetri lungime și conține 12 pagini, dintre care opt sunt intacte. A fost transportat la Laboratorul de Conservare din Ulaanbaatar, capitala Mongoliei, unde a fost supus unor teste de carbon-14, confirmând vechimea sa între 300 și 200 î.Hr. Cum a ajuns un document despre daci atât de departe de Carpați? Ipoteza principală este legată de migrațiile nomade și de comerțul transcontinental.

Conținutul Manuscrisului: Secrete Ale Dacilor Dezvăluite

Manuscrisul, denumit provizoriu “Codexul Dacic Mongol”, pare a fi un jurnal de călătorie scris de un negustor sau explorator elenizat, posibil un urmaș al expedițiilor lui Alexandru cel Mare. Textul descrie întâlniri cu triburi nomade din stepele eurasiene, dar se concentrează asupra unui grup etnic numit “Dakoi nomazi”, care ar fi migrat spre est în căutarea unor pășuni mai bune sau fugind de conflicte cu imperiile vecine.

Potrivit traducerilor preliminare realizate de lingviști de la Universitatea din București și Academia de Științe din Mongolia, manuscrisul menționează:

• Origini și Migrații: Dacii sunt descriși ca un popor războinic, cu rădăcini în munții Carpați, dar cu ramuri care au migrat spre est, alăturându-se sciților și sarmaților. O secțiune vorbește despre un “exod mare” provocat de invaziile persane sau macedonene, ducând unele clanuri până în Asia Centrală.
• Religie și Mitologie: Textul face referire la zeul Zalmoxis, divinitate centrală a dacilor, descris ca un “profet nemuritor” care învață poporul despre viața de după moarte. Interesant, manuscrisul compară ritualurile dacice cu cele șamanice ale nomazilor asiatici, sugerând schimburi culturale. De exemplu, se menționează un ritual de inițiere care implică îngroparea temporară a inițiaților, similar unor practici budiste timpurii.
• Tehnologii și Arme: Dacii sunt lăudați pentru falx-ul lor, o armă curbată care “taie prin scuturi ca prin frunze”. Manuscrisul descrie cum aceste arme au fost adoptate de triburile xiongnu, influențând tactici de luptă în Asia.
• Comerț și Alianțe: O parte esențială vorbește despre schimburi comerciale: aur dacic schimbat pe mătăsuri și cai din est. Se sugerează că dacii au jucat un rol în precursoarele Drumului Mătăsii, conectând Europa de Est cu China antică.

Aceste detalii completează sursele istorice clasice, precum cele ale lui Herodot sau Strabon, care descriu dacii ca un popor misterios, dar nu menționează migrații estice.

Implicații Istorice și Controverse

Descoperirea a stârnit entuziasm în comunitatea academică, dar și dezbateri aprinse. Prof. Dr. Ioan Popa, istoric la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, consideră că manuscrisul ar putea rescrie istoria dacilor: “Până acum, îi vedeam ca pe un popor izolat în Balcani. Acum, avem dovezi potențiale că influența lor s-a extins până în Asia, poate explicând similitudini lingvistice între limbi indo-europene și cele altaice.”

Criticii, însă, sunt sceptici. Dr. Li Wei, expert în istorie asiatică de la Universitatea Peking, avertizează: “Trebuie să verificăm autenticitatea. Mongolia este plină de artefacte falsificate pentru piața neagră. Analizele ADN pe pergament ar putea confirma originea europeană.”

Implicațiile geopolitice nu sunt neglijabile. În România, unde dacii sunt un simbol național, descoperirea a fost primită cu mândrie, dar și cu speculații naționaliste. Unele voci susțin că aceasta dovedește “măreția strămoșilor”, legând România de istoria globală. În Mongolia, guvernul a anunțat planuri pentru un muzeu dedicat, promovând turismul cultural.

Ce Urmează?

Manuscrisul este în prezent studiat în detaliu, cu traduceri complete așteptate în 2026. O conferință internațională va avea loc la București în primăvară, reunind experți din Europa și Asia. Dacă se confirmă, această descoperire ar putea deschide uși spre alte artefacte similare, revelând o lume antică mai interconectată decât credeam.

În concluzie, Codexul Dacic Mongol ne amintește că istoria este un puzzle incomplet, cu piese ascunse în cele mai neașteptate locuri. De la Carpații verzi la stepele aride ale Mongoliei, dacii par să fi lăsat o amprentă mai largă decât bănuia oricine. Rămâne de văzut ce alte secrete va dezvălui viitorul.