Subiectul dacă românii au fost catolici înainte de a deveni ortodocși este unul complex și necesită clarificarea câtorva aspecte istorice și religioase legate de creștinismul timpuriu în spațiul românesc.
1. Creștinismul timpuriu la daco-romani
Creștinarea populației daco-romane a început în primele secole ale erei noastre, în contextul Imperiului Roman. Aceasta s-a realizat într-un mod gradual, fără o dată fixă sau o acțiune centralizată. În această perioadă, creștinismul nu era încă divizat în catolicism și ortodoxie, ci era o singură Biserică creștină.
- Secolele I-IV d.Hr.: Primele comunități creștine s-au format în provinciile romane, inclusiv în Dacia, unde creștinismul a ajuns prin intermediul misionarilor, al soldaților romani și al negustorilor.
- Creștinismul din această perioadă era unul comun, fără diferențele dogmatice apărute ulterior între Apus (Biserica Catolică) și Răsărit (Biserica Ortodoxă).
2. Marea Schismă (1054)
În 1054, creștinismul s-a divizat în două mari ramuri:
- Catolicismul (cu centrul la Roma),
- Ortodoxia (cu centrul în Constantinopol).
Spațiul românesc, aflat sub influența Bizanțului și situat la granița dintre cele două lumi creștine, a adoptat tradiția bizantină (ortodoxă). Această apartenență la ortodoxie a fost consolidată treptat, dar nu poate fi spus că înainte de Schismă populația era „catolică” în sensul modern al termenului. Creștinismul practicat era unul unitar.
3. Influențe catolice în Evul Mediu
În Evul Mediu, influențele catolice au fost resimțite în anumite momente din istoria românilor:
- Transilvania: După cucerirea Transilvaniei de către Regatul Ungariei, catolicismul a devenit religia oficială în această regiune. Românii majoritar ortodocși au fost marginalizați, iar religia lor nu a fost recunoscută oficial până în secolul al XVIII-lea.
- Moldova și Țara Românească: Deși aceste principate au rămas ortodoxe, au existat legături politice și religioase cu Roma în anumite perioade, mai ales în contextul cruciadelor și al alianțelor anti-otomane.
4. Tradiția ortodoxă a românilor
Majoritatea istoricilor consideră că spațiul românesc a fost din punct de vedere religios sub influența directă a Bizanțului încă din perioada creștinismului timpuriu, chiar dacă nu existau granițe fixe și o autoritate religioasă bine delimitată.
- Ritualul bizantin: Chiar înainte de Schismă, daco-romanii au început să adopte elemente ale ritului bizantin, datorită apropierii geografice și culturale de Constantinopol.
- Limba slavonă: După creștinarea slavilor, limba slavonă a fost introdusă în bisericile din Moldova și Țara Românească, ceea ce a consolidat legătura cu tradiția ortodoxă răsăriteană.
5. Concluzie
Românii nu au fost „catolici” înainte de a deveni „ortodocși” în sensul modern al termenilor, deoarece creștinarea lor a avut loc într-o perioadă când creștinismul nu era divizat. După Marea Schismă din 1054, spațiul românesc a rămas sub influența ortodoxiei bizantine. Totuși, au existat perioade și regiuni (precum Transilvania) în care influențele catolice au fost semnificative, dar acestea nu au schimbat identitatea religioasă dominantă ortodoxă a poporului român.
