În ultimii ani, pe internet și în unele discuții populare, au apărut teorii alternative despre originea poporului român, unele dintre ele susținând că românii ar fi migrat din Italia în urmă cu aproximativ 700 de ani. Această afirmație, promovată uneori prin videoclipuri sau articole senzaționale, ridică întrebări legitime despre istoria noastră națională. Dar este oare adevărat? În acest articol, vom examina dovezile istorice, lingvistice și arheologice pentru a înțelege dacă această idee are fundament sau este doar o interpretare eronată a faptelor. Vom analiza contextul istoric al formării poporului român și vom vedea de ce o migrație masivă din Italia în secolul al XIV-lea nu se potrivește cu datele disponibile.
Contextul istoric al originii românilor
Pentru a aborda această întrebare, trebuie să ne întoarcem la rădăcinile poporului român. Istoria originii românilor este un subiect intens dezbătut în istoriografie, cu două teorii principale: teoria continuității daco-romane și teoria imigraționistă. Potrivit teoriei continuității, acceptată de majoritatea istoricilor români, poporul român s-a format pe teritoriul actual al României, prin amestecul populației dace autohtone cu coloniștii romani aduși după cucerirea Daciei de către împăratul Traian în anul 106 d.Hr. Romanizarea a durat aproximativ 165 de ani, până la retragerea aureliană din 271 d.Hr., când administrația romană s-a retras, dar populația romanizată a rămas în mare parte pe loc. Limba română, o limbă romanică derivată din latina vulgară, este o dovadă clară a acestei influențe romane antice.
Teoria imigraționistă, promovată inițial de istorici precum Eduard Robert Rösler în secolul al XIX-lea, sugerează că românii (sau vlahii, cum erau numiți în sursele medievale) au migrat din sudul Dunării (din zonele actuale ale Bulgariei, Serbiei sau Macedoniei) spre nord, în Transilvania și celelalte regiuni românești, începând din secolele X-XIII. Această teorie se bazează pe lipsa unor mențiuni explicite ale românilor în sursele bizantine sau maghiare timpurii și pe prezența unor populații romanizate în Balcani. Totuși, chiar și această teorie nu implică o origine directă din Italia modernă, ci din provincii romanizate ale Imperiului Roman.
Niciuna dintre aceste teorii nu susține o migrație din Italia în urmă cu 700 de ani. Acum 700 de ani, adică în jurul anului 1326, Europa se afla în plin Ev Mediu târziu. În acea perioadă, Italia era fragmentată în orașe-state precum Veneția, Florența sau Milano, iar migrațiile majore erau legate de invazii mongole, cruciade sau expansiuni otomane, nu de o relocare masivă a populațiilor italice spre estul Europei. Românii, ca entitate etnică, erau deja prezenți în spațiul carpato-danubian, cu mențiuni în documente maghiare din secolul al XIII-lea referitoare la “vlahi” sau “români” în Transilvania și Muntenia.
De unde vine afirmația despre “700 de ani și Italia”?
Afirmația că românii au venit din Italia acum 700 de ani pare să provină din interpretări eronate sau senzationaliste ale unor documente istorice vechi. De exemplu, un videoclip popular pe YouTube din 2024 face referire la un “document interzis” din jurul anului 1500, scris la curtea domnitorilor moldoveni, care ar sugera o origine italiană recentă a românilor. Acest document ar fi o cronică sau o scrisoare care menționează legături cu “italia” sau cu descendenți romani. Totuși, astfel de surse trebuie analizate critic. Documentele medievale, precum cele ale cronicarilor moldoveni (de exemplu, Grigore Ureche sau Miron Costin din secolele XVI-XVII), subliniază adesea originea romană antică a românilor, nu o migrație medievală din Peninsula Italică.
Primul care a menționat explicit originea romană a românilor a fost umanistul italian Poggio Bracciolini, în jurul anului 1450, care scria că strămoșii românilor erau coloniști romani din Dacia Traiană. Aceasta este o referință la Roma antică, nu la Italia medievală. Confuzia ar putea veni din faptul că “romani” înseamnă atât locuitori ai Imperiului Roman, cât și, în context modern, italieni. Dar coloniștii romani din Dacia proveneau din diverse părți ale imperiului – Italia, Hispania, Galia, chiar și Orientul Mijlociu – nu exclusiv din peninsula italică. Mai mult, 700 de ani în urmă nu corespunde cu nicio migrație documentată. Dacă ne referim la anul 1500 minus 700 de ani, ajungem la 800 d.Hr., o perioadă de instabilitate post-carolingiană, fără dovezi de migrații italice spre est.
Dovezile genetice moderne contrazic și ele această idee. Studii ADN arată că românii au un amestec genetic similar cu alte popoare balcanice, cu componente tracice/dace, slave și, într-o măsură mai mică, romane antice. Nu există un influx genetic italian semnificativ din Evul Mediu târziu. De exemplu, un videoclip științific din 2025 discută originea genetică a românilor, subliniind rădăcinile antice, nu migrații recente din Italia.
De ce persistă astfel de mituri?
Mituri precum cel al unei origini italiene recente pot apărea din motive naționaliste, conspiraționiste sau pur și simplu din erori de traducere. În Evul Mediu, românii înșiși se identificau cu moștenirea romană pentru a-și legitima identitatea în fața vecinilor (maghiari, sași, otomani). Documente precum “Descrierea Moldovei” de Dimitrie Cantemir (secolul al XVIII-lea) subliniază descendența din romani, dar aceasta se referă la antichitate. În plus, contactele medievale cu Italia existau – comercianți venețieni sau genovezi în porturile de la Marea Neagră, artiști italieni la curțile domnești – dar acestea erau individuale, nu migrații de masă.
Astăzi, relațiile dintre români și italieni sunt strânse, cu peste un milion de români trăind în Italia, formând a doua cea mai mare comunitate etnică acolo. Aceasta este o migrație modernă, inversă, datorată oportunităților economice, nu o origine istorică.
Concluzie
Nu, nu este adevărat că românii au venit din Italia acum 700 de ani. Această afirmație pare a fi o distorsionare a originii romane antice a poporului român, care datează din secolul al II-lea d.Hr., nu din Evul Mediu. Dovezile istorice, lingvistice și genetice susțin formarea românilor în spațiul carpato-danubian, prin romanizarea dacilor și influențe ulterioare slave, bizantine și altele. Teoriile alternative, precum cea imigraționistă, plasează eventuale migrații în secolele X-XIII, dar din Balcani, nu din Italia. Este important să ne bazăm pe surse credibile și pe cercetări științifice, nu pe narațiuni senzationale, pentru a înțelege trecutul nostru. Istoria românilor este una de continuitate și reziliență, nu de migrații fictive recente.
