În 1982, în România era dat în folosință cel mai spectaculos și luxos tren construit vreodată în țara noastră. ,,Trenul lui Ceaușescu’’, așa cum era cunoscut, rivaliza, la vremea respectivă, cu celebrul Orient Express, fiind însă chiar mai luxos și mai rapid decât versiunea sa occidentală.
La începutul anilor ’80, Ceaușescu făcea dese vizite în țară. Cutreiera România în lung și lat pentru a vedea cu ochii lui dacă și cum sunt îndeplinite obiectivele Cincinalului, în fapt un plan de construcție economică centralizată pe termen de 5 ani. Asta pentru cei mai tineri care n-au trăit vremurile comunismului în care totul era planificat în detaliu.
În vizitele sale, Ceaușescu folosea cel mai mult elicopterul și ARO-ul prezidențial. Pentru distanțe mai lungi, avea însă nevoie de un mijloc de transport confortabil și îndeajuns de dotat pentru a-i permite să stea câteva zile pe drumuri.
Așa a apărut ideea construcției unui tren prezidențial nou, mai performant decât cel moștenit de la Gheorghiu Dej.
Trenul avea să fie construit într-un ritm rapid și la standarde de neconceput pentru acele vremuri, la uzina Astra Vagoane Arad.
Trenul lui Ceaușescu avea să aibă numai puțin de 17 vagoane, dintre care două speciale cu două dormitoare pentru preşedinte, unul tip sufragerie pentru Ceaușescu sau alte oficialităţi și un vagon cu 3 dormitoare şi două vagoane cu 4 dormitoare pentru miniştri.
Trenul mai avea un vagon dormitor cu 9 cabine a câte două paturi, încă un vagon sufragerie, unul transformat în bucătărie, altul restaurant și două vagoane-uzină echipate cu două motoare Rolls Royce pentru alimentarea vagoanelor cu tensiune de 660v.
La bordul trenului lui Ceaușescu se mai afla un vagon special care putea transporta 4 autovehicule, un vagon pentru transmisiuni dotat cu echipamente STS și două vagoane clasa I cu 9 compartimente X 6 locuri.
Trenul prezidenţial era o adevărată bijuterie pe roţi pentru acele vremuri, vagoanele fiind dotate cu aer condiţionat, mochete luxoase, lambriuri lucrate manual, grupuri sanitare cu bideuri şi căzi, mătase pe pereţi.
Un tren de 2 milioane de dolari
Investiția era una uriașă chiar și pentru vremurile noastre. Costa, potrivit unor surse, undeva la 2 milioane de dolari, bani platiți constructorilor – o firmă din Franţa şi una din Germania care au lucrat impreună cu cei de la Astra Vagoane Arad.
„Trenul era compus din vagoane foarte bine pregătite tehnic şi era dotat cu generatoare pentru a avea o autonomie de cel puţin o lună şi jumătate, astfel încât putea să staţioneze timp de o lună şi jumătate cu toate serviciile complete, dacă s-ar fi întâmplat vreo catastrofă”, explică fostul mecanic de locomotivă de pe trenul prezidenţial.
“S-a urmărit ca acest tren să nu poată fi zdrobit de terorişti. Trenul putea atinge o viteză de peste 200 de kilometri la oră, avea cele mai complexe şi moderne sisteme de frânare. Nimeni cu o armă automată nu ar fi putut reuşi să distrugă aceste vagoane”, declara, pentru Adevărul, mecanicul trenului, Valentin Ghighilicea.
Cel mai rapid tren din România
Dincolo de lux și dotări, trenul lui Ceaușescu era cel mai rapid construit vreodată în România. Echipate cu boghiuri Minden Deutz, vagoanele erau capabile să ruleze cu o viteză de până la 200 km/oră.
”În 1975 când eram revizor general de siguranța circulației, a trebuit să recepționăm trenul lui Ceaușescu construit la Astra Vagoane pentru 200 km/h. Am plecat de la Câmpina și până la Ploiești am mers cu 180 km/h, iar la ieșirea din Periș spre Buftea am atins 209 km/h cu o locomotivă de la Craiova și șase vagoane. Trebuia să atingem 220 km/h”, a explicat Octavian Udriște, unul dintre cei mai cunoscuți ingineri feroviari români.
Trenul secret al lui Ceaușescu
Trenul prezidențial era considerat un obiectiv strategic, astfel că era păzit non-stop de Securitate, chiar și când se afla garat la Mogoșoaia.
„Se făceau revizii complete la roţi cu aparatele de ultrasunete, pentru a depista eventuale defecţiuni, iar personalul de pe locomotivă era chemat la Bucureşti cu o zi înainte pentru a fi odihnit, se pregătea itinerariul, întreg personalul cunoscând foarte bine ce are de făcut. Trenul pleca pe un cod secret la destinaţie, toate viaductele, toate străzile, toate podurile erau păzite non-stop de oamenii securităţii. Cu doi kilometri şi jumătate înaintea trenului prezidenţial rula o locomotivă numită antemergătoare. În cazul în care cineva desfăcea linia sau producea un sabotaj, prima care cădea era locomotiva care mergea înaintea trenului prezidenţial”, rememorează Valentin Ghighilicea.
Ceaușescu a folosit trenul în repetate rânduri. După revoluție, acesta avea să fie utilizat doar sporadic. După 1990 i-a transportat pe Ion Iliescu, Adrian Năstase, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu. De Ziua Naţională a României, în 1996, Emil Constantinescu a urcat în trenul prezidenţial pentru a participa la festivităţile de la Alba Iulia, iar şapte ani mai târziu, şi preşedintele Ion Iliescu a călătorit cu trenul lui Ceauşescu. Atunci a fost ultima dată când un şef de stat a mers cu luxoasă garnitură.
Destinul trenului lui Ceaușescu
Trenul lui Ceaușescu a fost garat apoi la Mogoșoaia și de atunci nu s-a mai știut nimic de el. Ulterior, el a fost transformat într-un centru mobil de comandă pentru Armata română.
Trenul și-a făcut apariția în Călăraşi, la exerciţiul HISTRIA 2015, unde a fost folosit drept centru de comandă NATO. Vagoanele au fost dotate cu monitoare și alte aparate speciale ale armatei.
Potrivit unor surse, opt vagoane au fost adaptate militar pentru a asigura suportul logistic pentru militarii români.
Trenul lui Ceaușescu iată că nu a ajuns la fier vechi, ca multe alte vestigii ale Epocii de Aur. Trăiește o nouă viață, sub umbrela NATO, găsindu-și o utilitate inedită, având în vedere scopul pentru care a fost construit.
