Dimitrie Cantemir: „Graiul moldovenesc este cel mai frumos de pe teritoriul României şi păstrător al limbii dacice“

Domnitorul cărturar moldovean Dimitrie Cantemir a emis acum 300 de ani o ipoteză inedită privind limba moldovenilor. Acesta preciza că femeile din Moldova vorbesc diferit faţă de bărbaţii din aceeaşi zonă. Totodată Cantemir preciza că graiul moldovenesc este cel mai frumos de pe teritoriul României şi este păstrător al limbii dacice.

Pe teritoriul României, pe lângă minorităţile naţionale cu limba lor proprie, dincolo de limba română literară sunt întâlnite diferite graiuri româneşti. Moldovenii, muntenii, oltenii şi ardelenii vorbesc aceeaşi limbă dar au o rostire diferită şi o mulţime de regionalisme proprii. Sunt cuvinte sau expresii folosite de exemplu de ardeleni şi care nu sunt înţelese de munteni sau moldoveni.

Şi invers. Cu toate acestea graiul moldovenesc folosit în nordul ţării este considerat de un mare cărturar din secolul al XVIII lea drept cel mai frumos şi mai curat de pe tot teritoriul României. Este vorba de Dimitrie Cantemir, voievodul Moldovei, cel care a realizat o lucrare amplă acceptată şi recunoscută la nivel european şi numită simplu ”Descrierea Moldovei”. În această lucrare, cărturarul moldovean face şi o descrierea a limbii moldovenilor, aducând informaţii dar şi ipoteze inedite cu privire la acest grai.

Graiul moldovenesc un amestec de latină, greacă, poloneză şi cuvinte dacice

Dimitrie Cantemir prezintă în primul rând disputa în privinţa originii limbii moldovenilor. Astfel cărturarul spune că unii cronicari străini cred că limba moldovenilor este luată de la italieni alţii de la romani în vechime. ” Scriitorii au felurite păreri despre izvorul graiului moldovenesc. Mulţi dintre aceştia socotesc că el ar fi graiul latinesc stâlcit, fără amestecul altor graiuri. Alţii socotesc că el s-ar trage din graiul italienesc. ”, scria Cantemir. Totodată sunt prezentate argumentele aduse de cei care susţineau una sau cealaltă variantă. Pentru a evita subiectivitatea Cantemir se mărgineşte doar să enunţe dovezile pro şi contra folosite de diverşi cronicari medievali.

Cu toate acestea foloseşte un citat prin care îşi arată de fapt părerea în această privinţă. Şi anume că acest grai moldovenesc se trage din vechea latină vorbită la Roma. ”Este lucru de mirare că graiul moldovenesc are mai multe vorbe latineşti decât graiul italienesc, cu toate că italianul astăzi acolo unde a locuit altădată romanul. Poate că totuşi nu este chiar aşa de mirare, căci italienii şi-au alcătuit un grai la multă vreme după aceea”, scria Covatius, citat de Cantemir. Totodată voievodul moldovean spune că deşi fundamentul este latinesc, în graiul moldovenilor s-au amestecat cuvinte greceşti,turceşti şi poloneze. ”Moldovenii au primit în limba lor, în acelaşi chip, şi vorbe din graiul grecilor, turcilor şi leşilor după ce au început să facă negoţ cu aceste neamuri.”, precizează Dimitrie Cantemir în ”Descriptio Moldaviae”.

Totodată cărturarul moldovean spunea că în graiul moldovenilor se păstrează numeroase cuvinte dacice, rămase de la strămoşii lor, având în vedere că nu puteau fi regăsite în nicio limbă vecină. ”Osebit mai trebuie să ia aminte că în graiul moldovenesc se găsesc vorbe rămase pesemne din graiul cel vechi al dacilor, fiindcă ele nu se cunoscu nici în graiul latinesc şi nici în graiurile noroadelor megieşe”,adăuga Cantemir. Totodată voievodul arată o serie de cuvinte pe care le consideră de origine dacică: stejar, pădure,heleştea,cărare,grăiesc,nemeresc. Pentru o serie de specialişti aceste exemple sunt însă total nefericite şi nu foarte elocvente.

Femeile din Moldova rostesc diferit faţă de bărbaţii lor

Un alt fenomen inedit şi greu de explicat la aceea vreme, atestat de Cantemir, este faptul că în Moldova femeile grăiau diferit faţă de bărbaţii din aceeaşi regiune. Mai mult decât atât se spune că bărbatul avea nevoie de timp pentru a se obişnui şi pentru a-şi înţelege femeia. ”Femeile din Moldova au cu totul altă rostire decât bărbaţii, căci ele schimbă silabele bi şi vi în chi,ca: bine, ghine;vie,ghie;pi în chi: pisma, chizma,piatra, chiatra; silaba începătoare ”în” în ”ng”, pe care n-o poate rosti lesne altcineva. Şi dacă, un bărbat s-a obişnuit cu această rostire, el n-o poate lepăda decât cu multă trudă şi se vădeşte singur, ca un pui de şoarece, că a stat prea mult în poala maică-si.De aceea oamenii de acest fel sunt îndeobşte luaţi în râs cu vorba, ”fecior de babă”, preciza Cantemir. Fenomenul acesta observat avangardistic de Cantemir, este întâlnit în doar câteva locuri de pe glob, în special în zona triburilor amazoniene. În lingvistică acest fenomen semnalat de Cantemir poartă numele de palatalizarea labialelor şi se explică prin faptul că femeile au stat mai mult acasă, într-o relativă izolare, în timp ce bărbaţii luau mai des contact cu lumea oraşului sau a vechilor porturi unde graiul prindea influenţe sau era şlefuit.

Graiul moldovenesc cel mai curat dintre toate

Dimitrie Cantemir ţine să arate în ”Descriptio Moldaviae„ că atât ardelenii, muntenii cât şi moldovenii vorbeau aceeaşi limbă, doar că cea moldovenească era mai curată şi mai frumoasă. Cu toate că, arată cărturarul, muntenii nu erau dispuşi să o recunoască, mai ales din cauza rivalităţilor dintre cele neamuri româneşti. ” Valahii şi ardelenii au acelaşi grai cu moldovenii.; dar rostirea lor este ceva mai aspră, precum: giur, pe care valahul îl rosteşte jur, ca leşescul z sau franţuzescul j;Dumnedzeu,valah Dumnezău; acum, valah acuma; acela, valah ahela;Mai au şi câteva vorbe pe care moldovenii nu le ştiu; dar acestea nu le folosesc în scris. Şi ţin pas cu pas de graiul şi scrierea moldovenească şi recunosc, în chipul acesta, de fapt că graiul moldovenesc este mai curat decât al lor, cu toate că vrăjmăşia dintre moldoveni şi valahi îi împiedică să spună”, preciza Cantemir.