Împăratul Nero nu a incendiat Roma, aşa cum au susţinut toţi istoricii, el fiind victima unui „fake news” de 2.000 de ani
Ce s-a întâmplat cu adevărat în anul 64 d.Hr.?
Pe 18 iulie 64, un incendiu devastator a izbucnit în Roma, distrugând două treimi din oraș. Focul a ars timp de șase zile și a fost reluat în alte părți ale orașului. Roma, la acea vreme, era un labirint de clădiri din lemn, ceea ce a făcut ca flăcările să se răspândească rapid. Cauza exactă a incendiului nu este cunoscută, dar mulți istorici cred că a fost un accident, posibil rezultatul unei neglijențe.
Legenda despre Nero
Scriitori precum Tacit, Suetonius și Dio Cassius au sugerat că Nero ar fi fost responsabil pentru incendiu. Totuși, aceste relatări sunt părtinitoare, având în vedere că autorii erau fie contemporani cu Nero și influențați de atmosfera politică, fie au scris mult după moartea sa, când Nero era deja demonizat de succesorii săi.
Motivele invocate pentru implicarea lui Nero:
- Ambiții urbanistice: Se spune că Nero ar fi vrut să reconstruiască Roma pentru a-și pune amprenta personală asupra orașului. După incendiu, a fost construită fastuoasa Domus Aurea („Casa de Aur”), un palat magnific, ceea ce a alimentat suspiciunile.
- Atitudinea față de creștini: Nero a folosit creștinii ca țapi ispășitori, acuzându-i că au provocat incendiul, ceea ce a dus la persecuții violente. Aceasta a amplificat percepția negativă despre Nero în scrierile ulterioare creștine.
Contradicții în sursele istorice:
- Tacit, una dintre sursele principale, menționează că Nero nici măcar nu se afla în Roma când a început incendiul. El se afla la Antium, o reședință imperială, și s-a întors imediat ce a aflat despre incendiu.
- Tacit, deși relatează zvonurile despre implicarea lui Nero, precizează că nu exista nicio dovadă solidă.
De ce a fost Nero demonizat?
- Opoziția senatorilor și elitei romane: Nero era profund nepopular printre senatorii romani, iar moartea sa a fost urmată de o campanie intensă de discreditare. Istoricii care au scris despre Nero au fost influențați de această atmosferă.
- Percepția creștină: Nero este asociat cu prima mare persecuție a creștinilor, iar scriitorii creștini l-au portretizat ca o figură aproape diabolică.
- Reforma artistică și culturală: Nero era pasionat de artă, poezie și teatru, ceea ce contrasta cu imaginea tradițională a unui împărat războinic. Aceasta l-a făcut o țintă ușoară pentru ridiculizare.
Modernizarea percepției despre Nero
Istoricii moderni tind să considere că Nero a fost victima unui „fake news” antic:
- Lipsa dovezilor concrete: Nu există dovezi convingătoare că Nero ar fi ordonat incendierea Romei.
- Motive plauzibile pentru incendiu: Condițiile urbane precare ale Romei și lipsa unui sistem eficient de prevenire a incendiilor sunt explicații mai probabile.
Mitul că Nero a incendiat Roma a fost probabil o combinație de zvonuri, neînțelegeri și propagandă ostilă. Deși Nero a fost un împărat controversat, este puțin probabil ca el să fi ordonat intenționat distrugerea capitalei imperiului său. În schimb, legenda servește drept exemplu al modului în care imaginea istorică a unei persoane poate fi deformată prin propaganda și interpretările subiective ale evenimentelor.
