Baba Novac a fost unul dintre cei mai destoinici generali ai domnitorului Mihai Viteazul, care i-a stat alături în toate încercările.
Acest erou legendar, de origine sârbă, s-a născut în jurul anilor 1520 în satul Poreci, din Serbia, aproape de Dunăre.
De mic copil, a învăţat cum să mânuiască sabia în luptă pentru a-şi apăra credinţa ortodoxă în faţa invadatorilor otomani.
Impozant ca statură, cu o forţă fizică ieşită din comun, Baba Novac a intrat de tânăr în cetele de haiduci din Balcani pentru a fugi de sărăcie, după cum îl portretizează baladele populare. Despre activitatea lui Baba Novac, ca haiduc, cunoscutul scriitor, istoric şi filolog român Bogdan Petriceicu Hasdeu arată într-una dintre lucrările sale că „Pe blestematul munte România, Baba Novac a petrecut vreo 40 sau 50 de ani, către care adăugându-se alţi vreo 20 sau 30 din viaţa sa de la Poreci, rezultă că Baba Novac era octogenar, când victoriile lui Mihai Viteazul, au deşteptat speranţa în sufletul său, chemându-l din codrii Bosniei spre un alt câmp de luptă, într-o altă Românie”.
La 80 de ani învârtea sabia ca unul de 20
Haiducul a intrat în armata lui Mihai Viteazul în anul 1595, prin urmare aproape de anii bătrâneţii, înainte de celebra bătălie de la Călugăreni, alături de un alt haiduc cunoscut, Deli Marcu, impresionându-l pe domnitor chiar de la prima misiune, când în fruntea a 700 de haiduci i-au gonit de peste Dunăre, la Sofia, pe Paşa Hassan şi numeroasa sa armată.
Este adevărat, la rândul său sârbul a fost impresionat de personalitatea lui Mihai Viteazul, căruia i-a rămas credincios. De altfel, domnitorul a avut foarte mare încredere în Baba Novac, iar garda sa personală era compusă în special din haiduci sârbi, preţuindu-i mai mult decât pe ceilalţi căpitani ai săi, care erau de fapt mercenari plătiţi.
În armata voievodului Mihai, puternicul Baba Novac avea rangul de general alături de fraţii Preda şi Stroe Buzescu, banul Mihalcea, banul Manta şi banul Udrea.
Victoria de la Şelimbăr i se datorează în totalitate, în ciuda bătrâneţii sale reuşind să-i umilească pe toţi capii armatei maghiare conduse de cardinalul Andrei Bathory. Se spune că armurile căpeteniilor învinşilor au fost depuse personal de Baba Novac la picioarele lui Mihai Viteazul.
Ulterior acestei bătălii, Mihai Viteazul îl trimite pe generalul său în părţile Banatului, unde iese victorios din mai multe bătălii, apoi îl însoţeşte pe domnitor în campania din Moldova, unde cucereşte oraşul Iaşi şi înaintează până la Hotin.
În serviciile generalului Basta
După peregrinările domnitorului la Viena şi Praga, spre sfârşitul anului 1600 Baba Novac îşi oferă serviciile generalului Basta, angajament care nu trebuie înţeles ca o trădare faţă de Mihai, ci pur şi simplu intrarea într-un nou serviciu, ştiut fiind faptul că Mihai Viteazul rămăsese fără oştire.
De altfel, într-un raport către împăratul Rudolf, generalul Basta spune despre baba Novac. “A venit la mine unul cu numele Baba Novac, cu aproximativ 100 de călăreţi şi 600 de pedestraşi, pe care i-am primit îndată în serviciu şi i-am trimis în părţile Lipovei…”
În februarie 1601, generalul octogenar este arestat în timp ce se afla cu o solie la Cluj, dieta formată din reprezentanţi ai aristocraţiei maghiare condamnându-l la moarte prin ardere pe rug pentru trădare. Motivul arestării? Baba Novac, prin preotul ortodox Sascu, a trimis o scrisoare paşei din Timişoara în care îi promitea, contra unei sume de bani, că îi va indica un moment prielnic pentru atacarea şi ocuparea oraşelor transilvănene Caransebeş şi Lugoj.
“Baba Novac a fost adus la Cluj de soldaţi aflaţi în serviciul lui Basta, la 3 februarie 1601 şi executat două zile mai târziu în piaţa centrală a oraşului, împreună cu duhovnicul său sârb. Dacă am spune că el a fost ars pe rug nu am avea decât o foarte palidă imagine a înfiorătorului supliciu la care au fost supuşi doi oameni care trecuseră de 70 de ani. Baba Novac şi preotul sârb au fost legaţi de două grinzi orizontale, asemănătoare unor frigări uriaşe, pe care călăii le învârteau deasupra focului. În prealabil, ei au fost schingiuiţi şi, parţial, jupuiţi de piele. Victimele erau stropite, din când în când, cu apă, pentru ca supliciul lor să fie cât mai îndelungat. Execuţia a durat aproape o oră şi jumătate, până în momentul în care Basta, care privea acest “spectacol” de la una dintre ferestrele reşedinţei princiare, a cerut ca victimele să nu mai fie udate cu apă şi să fie lăsate să moară. După execuţie, trupurile celor doi au fost scoase în afara cetăţii şi înfipte în două ţepe ridicate în apropierea Turnului Croitorilor. Carnea lor a fost devorată de corbi, astfel încât, după câteva zile, nu mai rămăseseră din ei decât oasele lor”, descrie istoricul clujean Tudor Sălăgean moartea cruntă a lui Baba Novac.
Însuşii sultanul Mehmet al III-lea s-a arătat revoltat de sfârşitul acestui viteaz, apreciind că trebuia să moară pe câmpul de luptă şi nu schinghiut.
Astăzi, Baba Novac este unul dintre cei mai slăviţi eroi naţionali sârbi şi mai multe aşezări din România poartă numele haiducului, precum Baba Novac-Satu Mare, Baba din judeţele Alba şi Maramureş, Novac-Dolj, Novaci –Ilfov şi Gorj, Novăceşti -Alba, Prahova, Satu-Mare.
Mihai Viteazul, vizionar sau doar un mercenar dornic de căpătuială? Domnitorul a plătit o sumă uriaşă pentru a urca pe tronul Valahiei
