Cine sunt Gugulanii? Persoana considerată a fi „de cea mai curata origine dacica”

Gugulanii sunt locuitorii rurali români din zona Caransebeșului și Munții Banatului, porecliți astfel în folclor. Populaţia asta tradițională trăiește în satele de la poalele Masivului Godeanu (Munții Țarcu-Godeanu) și are ca centru local Caransebeșul. Termenul „gugulan” apare abia în secolul XX şi era folosit inițial cu sens peiorativ pentru cultivatorii de mere din Banatul Montan, care schimbau mere cu locuitorii câmpiei. Cercetătorii subliniază că locuitorii din zonă nu s-au numit ei înșiși „gugulani” în istorie. Totuși, în cultura populară locală acest nume a rămas, iar oamenii se mândresc că strămoșii lor trăiau în neamul lui Zamolxe, zeul dac.

În documentele lingvistice, „gugulan” este atestat doar târziu: Dicționarul Enciclopedic Ilustrat (1931) menţionează termenii gugulan și gugulănesc ca bănățenisme, fără explicaţie etimologică. Studiile de dialectologie arată că în Banat „gugulani” desemna inițial „oamenii străini (mai ales ciobanii) veniţi din părțile muntoase” sau pur şi simplu românii din partea muntoasă a Banatului. O teorie folclorică populară leagă termenul de Vârful Gugu (2291 m), cel mai înalt vârf din Masivul Godeanu: se spune că gugulanii ”se trag de la muntele sacru al lui Zamolxe, Vârful Gugu”, simbol al străvechii religii dacice. În realitate însă specialiştii consideră că numele provine din limbajul local şi din ocupațiile de munte ale oamenilor (păstorit și pomicultură), nu dintr-o denumire antică de neam.

Tradiţii şi port popular gugulan

Gugulanii păstrează obiceiuri rurale caracteristice zonelor montane ale Banatului. În trecut, ocupaţiile lor de bază erau păstoritul şi pomicultura. Comună povestea locală, văduvita de harta administrativă, „Țara Gugulanilor” se laudă că a produs ”cele mai bune mere” din regiune. Obiceiurile tradiţionale includ dansul căluşarilor, practicat încă de Rusalii (penticost), și alte dansuri ritualice inspirate de obiceiuri dacice. De exemplu, formația de călușari din satul Obreja a purtat, încă din 1872, numele „Boer(e)bista” – după regele dac Burebista. De asemenea, în portul bărbătesc gugulan întâlnim căciula cu clăbăț (călpașă cu ciucure) – unii localnici o consideră asemănătoare cu căciuli de miel din vechiul port dacic. Aceste legături simbolice sunt însă percepute la nivel de legendă. Din punct de vedere etnografic, costumul și obiceiurile gugulanilor nu sunt cu adevărat izolate: ele sunt similare altor zone montane banatene, precum tradiţiile de căluşari comune în ţinutul Caraşului.

Mituri și legenda dacică

În folclorul local, Gugulania e învăluită de mituri despre vechea civilizație geto-dacică. Presupusa continuitate dacică e un crez larg răspândit: un articol local notează că locuitorii Banatului Montan ”își zic gugulani… și se consideră a fi de cea mai pură origine dacică”. Dansurile populare sunt interpretate ca ritualuri arhaice moștenite de la daci; de pildă, călușarii de Rusalii sunt văzuți drept continuatori ai unui dans inițiatic dacic care asigură fertilitatea pământului și alungă spiritele rele.

O poveste romantizată plasează ”Cogaionul” (muntele sfânt al dacilor) chiar la Vârful Gugu. Petru „Pilu” Gugulanu (legendar dansator gugulan) povestea că ”cei din neamul gugulanilor se consideră urmașii direcți ai dacilor” și sublinia că vârful Gugu este ”muntele sacru al lui Zamolxe”. În cel mai fidel registru local, el vorbește despre Banatul Montan ca despre inima Daciei libere, crezând că Aici (pe Gugu) ar fi fost locul de naștere al regelui dac Burebista și al zeiței Zamolxe. Astfel de relatări personale ilustrează mândria și mitologia comunității, nu dovezi istorice. Ele sunt asemănătoare cu alte legende populare (de pildă, cele despre „balada lui Scorilo” culeasă pe Muntele Mic) care sugerează că în Banat s-ar fi păstrat elemente străvechi (dialecte, toponime) din epoca dacică.

Cercetări istorice și genetice

Istoricii și arheologii tratează cu prudență astfel de mituri. Zona Banatului Montan a fost într-adevăr locuită de geto-daci în antichitate, Dacia extinzându-se pe aceste meleaguri în timpul regelui Burebista. Totuși, după cucerirea romană și succesiunea migrațiilor medievale, continuitatea neîntreruptă a unui neam strict dacic nu este susținută de dovezi. Redactorul dr. Adrian Ardeț – editor al volumului „Țara Gugulanilor” – avertizează că expresia „gugulan” nu desemna o entitate statală veche, ci un poreclă relativ modernă, care a apărut abia în secolul XX. El subliniază că localnicii nu s-au autointitulat „gugulani” în istoria documentată, ci li s-a spus astfel de către alții.

Și cercetările genetice moderează fanaticul mit al purității dacice. Geneticianul Mihai Netea arată că genele românilor au componente mixte: aproximativ 30% provin din populații paleolitice/mezolitice autohtone, ~45–50% din neolitic (culturile Cucuteni–Hamangia), iar numai ~20% sunt explicați prin migrații indo-europene (geto-dace incluse) din epoca bronzului. Această distribuție arată că românii moderni (inclusiv gugulanii) au un fond genetic mixt, în care elementul trac/dacic contribuie doar la un sfert din moștenire. În plus, Netea precizează că daco-romanii și coloniștii romani antici erau genetic foarte apropiați, astfel încât nici epocile romană și post-romană nu schimbă dramatic structura populaţiei locale. Prin urmare, sintagma „cea mai pură origine dacică” reflectă un mit ideologic, nu o realitate biologică.

Concluzie

În final, Gugulanii sunt o comunitate montană românească din Banat cu tradiții pastorale și pomicole vii încă azi. Statutul lor «dacic» este un element definitoriu al identității locale populare, construit prin legende și simboluri (Zamolxe, căluşarii, clăbățul bătrânului, etc.). Istoric și arheologic, însă, nu există probe de sine stătătoare care să ateste continuitatea neîntreruptă a unui neam pur dacic în această zonă. Cercetările oficiale subliniază că „gugulan” e un termen modern şi că strămoșii reali ai gugulanilor provin dintr-o mulţime de populaţii vechi (geto-dacice, romane, balcanice, etc.). Teoriile care proclamează un „dac pur” trebuie deci tratate cu precauție: ele fac parte din folclor și mândrie locală, nu din istoria verificată. Identitatea gugulană rămâne una simbolică și culturală, țesută din povești și legende, alături de realități etnografice verificate.