O mai ţii minte pe femeia care l-a distrus pe Alexandru Ioan Cuza? Metresa lui, Maria Obrenovici, l-a izolat de societate, apoi l-a trădat fără milă

Maria Obrenovici, aşa arăta femeia uşoară care l-a distrus pe Cuza. Vezi cum l-a manipulat pe înfăptuitorul Micii Uniri de la 24 ianuarie 1859 amanta despre care s-a spus că ar fi fost spion rus.

Nu putem să vorbim despre Marea Unire fără să-l amintim pe Alexandru Ioan Cuza, înfăptuitorul Micii Uniri, dintre Moldova şi Ţara Românească, la 24 ianuarie 1859.

În anul respectiv, cu o însemnătate unică în istoria noastră, Cuza a fost ales Domnitor al Moldovei, apoi, la scurt timp, a ocupat aceeaşi funcţie şi în Ţara Românească.

Deşi a fost un om politic de excepţie, viaţa personală tumultuoasă, marcată de aventuri şi de o iubire mistuitoare pentru o femeie periculoasă, l-a dus în ruină pe Alexandru Ioan Cuza.

Episodul cel mai discutabil si mai controversat al vietii amoroase a marelui Alexandru Cuza ramâne relatia sa cu sârboaica Maria Obrenovici. Fire prea navalnică, meridională, căsătorit cu o femeie insipidă, din interes material, care, în plus, avea defectul fizic de a nu putea face copii, Cuza Voda s-a îndepărtat treptat de căldura căminului conjugal spre a se deda la numeroase aventuri amoroase. Căsnicia viitorului domnitor, veşnic hărţuit de datornici, s-a destrămat treptat într-un lung şir de suferinţe pentru soţie.

Peripeţiile alegerilor, desemnarea ca domn al celor două principate, stabilirea la Bucureşti, călătoriile în străinătate ale doamnei Elena pentru tratament au constituit fondul general pe care Alexandru a devenit o pradă deosebit de tentantă pentru femeile epocii. Iar prima care a atacat cu inteligenţă şi poate “cu program” a fost frumoasa prinţesă din casa domnitoare a Serbiei, Maria Obrenovici. Începută timid, relaţia avea să devină una puternică, cu multe date politice, specifice unei atari legături sentimentale. În orice caz, în privinta lui Alexandru Cuza a fost vorba mai întâi de o atracţie fizică, de o aventură de o noapte transformată ulterior, treptat, într-o dragoste puternică, statornică şi înrobitoare.

Oricum însă, strânsele legături ale familiei sale cu Rusia lăsau deschisă poarta speculaţiilor privind rolul său de “Mata Hari” pe lânga cercurile conducătoare din România, în frunte cu chiar domnitorul ţării. Şi totuşi, amanta i-a dăruit principelui doi fii, pe care tatăl natural i-a înfiat şi i-a adus la Palat, dându-i în seama soţiei legitime. Relaţia dintre cei doi nu a avut nimic cu fidelitatea; Maria a avut legături şi cu alţi bărbaţi, născând chiar şi copii concepuţi cu aceştia.

Maria Obrenovici, aşa arăta femeia uşoară care l-a distrus pe Cuza. Din cauza ei familiile nobiliare s-au îndepărat de domnitor

Zile, luni şi ani de-a rândul, Cuza Voda şi-a petrecut multe ore din zi şi din noapte în casa de pe strada Biserica Amzei unde locuia Maria. Oamenii din mahala au văzut de multe ori pe domnul în civil, de statură mijlocie, care oricât ar fi fost deghizat, era uşor de recunoscut prin mustaţă şi barbişon, imitaţie după Napoleon al III-lea.

Toate acestea s-au înregistrat în condica vie şi nescrisă a mahalalei şi s-au păstrat prin tradiţie până în zilele noastre. Până acum vreo 25 de ani se mai aflau unii bătrâni care le ştiau, fiindu-le povestite de bunicii lor. Iar ca dovezi concrete că Maria Obrenovici a locuit aici se mai găseau înca pâna la demolare multe mărturii în aceasta casă: tablouri frumoase, icoane preţioase, cărţi rare, o frumoasă tabacheră în filigran cu cifrul domnitorului şi un birou-secretaire; acesta din urmă se află actualmente în colecţia unui muzeu din provincie, iar tabachera în posesia doamnei Elena Butculescu, ultima proprietara a casei.

Spre sfârşitul domniei lui Cuza Vodă, îndrăzneaţa Maria, plină de pretenţii şi vanitate, nu era mulţumită cu casa ce-i fusese destinată. Voia să fie vazută de tot mai mulţi oameni ca singura femeie preferată de Vodă, că poate oricând, neanunţată să intre la palat, ba în cele din urmă să ia masa separat cu domnitorul. Aşa s-au întâmplat lucrurile şi aşa i-au apucat evenimentele din noaptea de 11 februarie 1866″. (George Potra, Din Bucurestii de ieri, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1990, vol. I, pag. 507).

Fireşte, galantul Vodă şi-a manifestat amorul faţă de Maria prin numeroase daruri, în bani şi bijuterii, favoruri pentru rudele si apropiaţii acesteia. Totodată, Maria a exploatat slăbiciunea domnitorului pentru ea, smulgându-i secrete preţioase din viaţa politică, pe care a ştiut să le valorifice în cercurile interesate.

Familiile nobiliare încep sa evite balurile de la Curte

Ca toate metresele (Maria fiind din acest punct de vedere o vrednică precursoare a Elenei Lupescu!), şi cea a lui Cuza a creat şi mai ales cultivat o camarilă coruptă şi intrigantă. Ea a fost inclusă în cercul de afaceri şi corupţi de nimeni altul decât C. Liebrecht (al cărui palat constituie astăzi Casa Universitarilor din Bucureşti), mâna dreaptă a lui Cuza, ce-şi construise până şi un propriu serviciu secret. Aşa cum nota C. C. Giurescu, acesta “ştiuse să câştige şi simpatia şi încrederea frumoasei Maria Obrenovici, prietena lui Cuza. Devenise confidentul ei; o îndatora prin diferite servicii personale; cumpăra de pildă, pentru ea, în 1865, cai în valoare de 202 galbeni; achita, de asemenea, diferitele taxe de întretinere privind atelajele ei. O împrumuta chiar si cu bani”. Intimitatea dintre cei doi a făcut chiar ca gurile rele să clevetească de existenţa a ceva mai mult, date fiind năravurile femeii, în sensul că şeful camarilei ar fi fost, de fapt, tatăl copiilor înfiaţi de Cuza şi consideraţi drept ai săi!

Excentricităţile relaţiei şi vădita sa dimensiune de corupţie au creat în epocă, mai ales în rândul clasei politice, un puternic curent de opinie de dezaprobare. În ciuda avertismentelor şi criticilor din partea apropiaţilor şi a reacţiilor uneori violente ale opoziţiei, Domnul nu a acceptat în niciun chip să înceteze relaţia cu Maria sau cel puţin să o acopere cu o binevenită discreţie. Dimpotrivă, a adus-o la palat, supunând-o pe doamna ţării la supliciul ruşinii. Marea majoritate a lumii evita anturajul prinţului, care devenise un loc rău famat. Doamnele de neam, cu bună reputaţie şi soţii lor evitau balurile organizate la curte; oamenii politici refuzau audienţele şi invitaţiile la manifestările oficiale, familiile nobiliare nu mai erau interesate să aibă relaţii cu Vodă, doamnele de onoare îşi părăseau serviciul.

“Nu mai găsea aproape figuri sincere, decât în sânul familiei, în colţul intim de lânga principesă şi fiul său Saşa, cu care se juca deseori ca un frate de aceeaşi vârsta. Numai acolo, Alexandru Cuza, bolnav şi plictisit de oameni, cu încrederea pierdută în prieteni şi rude, sfidând totuşi moartea în faţa celor ce-l urau, găsea alinare şi mângâiere, o vorbă bună sau un sfat cuminte fără socoteli”, consemna acelaşi biograf de mai târziu.

Maria Obrenovici, aşa arăta femeia uşoară care l-a distrus pe Cuza. Făcea dragoste pasional cu domnitorul în timp ce soţia lui dormea în camera vecină

Maria intră în focul complotiştilor

Robit de pasiune, Domnul îşi credea ibovnica fără de prihană, trecea peste orice pentru a şi-o păstra şi îndepărta pe oricine care încerca să-l facă să vadă direct în faţă realitatea. Pâna când a venit ziua abdicării forţate de la 11 februarie 1866, când “monstruoasa coaliţie”, nemairăbdând capriciile Domnului, odinioară atât de iubit, l-a obligat să accepte că situaţia era imposibil să mai continue.

La 24 ianuarie 1866, când se sărbătoreau şapte ani de la marele act al Unirii, balul oficial nu s-a mai desfăşurat la Palat, în urma refuzului protipendadei de a participa, astfel că s-a organizat la reşedinţa familiei Şuţu. Totuşi, programul a cuprins şi o reprezentaţie cu “La favorite scene d’opera chantée par Mme Marie Obrenovici”.

Maria juca deja cu mai mult talent pe scena politică rolul de Mata Hari dâmboviţeană, intrând în jocul conspiraţiei anti-Cuza. Trădându-l, ea a trădat şi pretinsa ei dragoste fierbinte. Care sa fi fost mobilul? Banii, datoria politică, alte explicaţii? Greu de spus clar şi precis! Cert este că metresa a făcut din plin jocul complotiştilor. Ea a primit misia de a-l reţine pe Domn în Palat, la jocul cu cărţi, toată noaptea de 11 februarie, spre a-l împiedica să părăsească reşedinţa deghizat, cum îi era obiceiul şi astfel abdicarea să rămână fără obiect. S-a vorbit şi poate nu fără temei, de rolul ei de spion rus pe lânga Domnitor. Dacă avem în vedere şi alte coincidenţe, precum şi interesele importante şi permanente ale imperiului moscovit pentru Moldova, ipoteza pare credibilă.

Dar să vedem care a fost firul evenimentelor.

La ora 16 a zilei de 10 februarie 1866, militarii s-au întâlnit în secret si au organizat în detaliu lovitura de Palat. Seara, domnitorul a cinat singur cu Doamna Elena. Spre miezul nopţii, apare în grabă Maria Obrenovici, însoţită de grecul Sachelaridis, cartofor înrăit, care îl provoacă pe Cuza la jocul de whist până noaptea târziu. Obosiţi, după ora 2 din noapte, amanta şi Vodă s-au retras în aceeaşi cameră, pentru a continua jocul în alte feluri. În apartamentul alăturat, resemnată, Elena Doamna, împreuna cu copiii soţului şi ai metresei, se lăsau pradă visurilor frumoase.

După o noapte de amor, a urmat o dimineaţă pentru istorie. În zori, în camera de nebunii au intrat militarii, pe uşa lăsată special deschisă de Maria Obrenovici. Unul dintre ei i-a pus revolverul la tâmplă şi l-a trezit din somn pe Domnitor. Acesta avea pistoalele pe noptieră, dar nu a mai ajuns la ele. Un altul si-a scos mantaua şi a acoperit-o pe amantă spre a nu-şi dezveli nurii şi a putea să se îmbrace, apoi a fost condusă până acasă pe jos… Restul este istorie scrisă! Susţinerile că, ulterior, Al. I. Cuza, însotit de amantă, a luat drumul refugiului, au rămas simple speculaţii. Numai Doamna Elena şi cei doi fii aveau să-i fie alături tot timpul, scrie historia.ro