Dacia MD87 a fost, fără îndoială, unul dintre cele mai spectaculoase prototipuri din istoria automobilului românesc. O mașină construită în 1986 la Centrul de Cercetare şi Proiectare al Dacia (CCSITA) care rivaliza, cel puțin ca imagine, cu celebrele Ford Mustang și Ford GT40. La vremea respectivă, era botezat în uzina Dacia drept ,,Ferrari-ul’’ românesc, mai ales că prima versiune avea culoarea roșie.
Una dintre cele mai spectaculoase maşini create vreodată în România, Dacia Sport MD87, este opera inginerului piteştean Nicolae Cosmescu.
Și-a imaginat mașina încă din anii ‘60, însă a ajuns să o proiecteze abia 20 de ani mai târziu, la Centrul de Cercetare şi Proiectare al Dacia (CCSITA) și IATSA.
Pasionat de sporturile cu motor, Cosmescu s-a gândit că Dacia are nevoie de o mașină sport, pentru competițiile pe patru roți. În construcția mașinii s-a inspirat din legendarul Ford GT40, a cărui design a fost preluat ulterior și de Lamborghini, pe modelul Miura.
După ce s-a implicat în punerea la punct a fabricaţiei modelului Sport, a sesizat că pe baza acestui model poate să își realizeze visul, o mașină de curse cum numai în Occident puteai vedea.
Pe baza unui șasiu de Dacia Sport, a refăcut complet caroseria, a coborât-o până la 1,07 metri înălţime și i-a construit un alt spate, din fibră de sticlă.
De la modelul de serie a păstrat numai radiatorul. Motorul, transmisia au fost plasate în spate, longitudinal, ca la mașinile de curse, iar mașina a primit patru discuri de frână.
Frâna de mână era hidraulică, într-o configuraţie tehnică total inedită. Comanda cutiei de viteze se făcea printr-un levier ce mergea de la manetă până în extremitatea spate a maşinii, pe dedesubtul planşeului, care era protejat de un carenaj.
Pentru a-i asigura o rigiditate sporită, mașina a fost întărită cu două lonjeroane (n.r. – grindă longitudinală din lemn sau metal) intermediare.
În partea din față, în locul motorului, şi-a găsit locul roata de rezervă, iar zona cutiei de viteze a fost ocupată de rezervorul de benzină.
La interior, mașina avea numai două locuri, cu scaune refăcute, prinse cu chingi, ca la modelele de raliu.
Construcția prototipului a durat numai 3 luni, în echipa inginerului fiind implicați alți doi angajați ai Dacia, un mecanic şi un electrician.
Mașina a fost botezată Dacia MD87, cele două litere reprezentând inițialele prenumelor soţiei şi copilului: Monica şi Dragoş, iar 87, anul omologării.
O MAȘINĂ DE CURSE PUR-SÂNGE
Nicolae Cosmescu spunea, recent, într-un interviu, că mașina se comporta excelent din punct de vedere sportiv. Chiar dacă nu primise un motor puternic, având unul clasic, de Dacia Sport, urmare a modificărilor aduse, Dacia MD87 devenise foarte agilă, având un comportament excelent în curbe, grație celor patru discuri, și o accelerație net superioară modelului de serie.
Maşina, joasă, roşie şi inedită în peisajul automobilistic absolut monoton din acel timp, degaja o mare putere de seducţie. La vremea respectivă, oamenii întorceau capul după ea pe stradă, iar în jurul ei se adunau cu zecile pentru a admira Ferrari-ul românesc.
Din păcate, proiectul n-a trecut de la nivelul de prototip la producția de serie, conducerea IATSA respingând mașina pe motiv de lipsă de fezabilitate. Altfel spus, șefii se temeau că mașina nu se va vinde și le era teamă că își vor pierde locurile de muncă.
Nicolae Cosmescu nu s-a lăsat păgubaș și a continuat să își îmbunătățească prototipul.
În 1988, Dacia Sport MD87 a primit un upgrade de design, cu o nouă capotă spate, proeminentă, realizată integral din fibră de sticlă și cu o capotă față mult coborâtă, cu faruri escamontabile.
Până să o supună aprobării, a venit însă Revoluția din 1989, iar proiectul a fost trecut pe linie moartă.
Ai auzit de Dacia Deceneu, de Dacia Extase?
Acesta nu a fost primul și nici singurul prototip spectaculos dezvoltat de Dacia. De la Dacia 1100 la Logan 3 – noul sedan care va debuta în toamnă, compania a dezvoltat zeci de modele de automobile și utilitare, multe dintre ele rămase însă la nivelul de prototip.
Detalii aflați din materialul de mai jos.
