De ce a fost obsedat puternicul Suleyman Magnificul de sultana Hürrem?
Suleyman I, cunoscut drept Suleyman Magnificul (1494–1566), a fost al zecelea și cel mai longeviv sultan al Imperiului Otoman, domnind timp de 46 de ani. Renumit pentru cuceririle sale militare, reformele legale și patronajul artelor, Suleyman a condus imperiul în perioada sa de apogeu. Cu toate acestea, una dintre cele mai fascinante aspecte ale vieții sale este relația sa cu Hürrem Sultan, o fostă sclavă care a devenit soția sa legală și una dintre cele mai influente femei din istoria otomană. Această uniune a sfidat tradițiile vremii, marcând începutul „Sultanatului Femeilor”, o perioadă în care concubinele și mamele sultanilor au exercitat o influență politică semnificativă.
Cine a fost Hürrem Sultan
Hürrem Sultan, născută Alexandra Lisowska în jurul anului 1505 în Rohatyn, Ruthenia (astăzi în vestul Ucrainei), era fiica unui preot ortodox. În anii 1520, a fost capturată de tătarii crimeeni în timpul unui raid și vândută ca sclavă în piața din Constantinopol. A fost selectată pentru haremul sultanului Suleyman, care a devenit sultan în 1520. Deși nu era considerată de o frumusețe izbitoare, Hürrem s-a remarcat prin personalitatea sa veselă, reflectată în numele ei turcesc, „Hürrem”, care înseamnă „cea veselă”. Rapid, ea a devenit favorita lui Suleyman, născând șase copii: Şehzade Mehmed (1521–1543), Mihrimah Sultan (1522–1578), Şehzade Abdullah (1525–1528), Selim II (1524–1574), Şehzade Bayezid (1527–1561) și Şehzade Cihangir (1531–1553). În 1534, Suleyman a făcut un pas fără precedent, căsătorindu-se cu Hürrem într-o ceremonie fastuoasă, ridicând-o din statutul de concubină la cel de soție legală și acordându-i titlul de Haseki Sultan, o premieră în istoria otomană.
Aspect | Detalii |
---|---|
Nume de naștere | Alexandra Lisowska |
Origine | Ruthenia (actuala Ucraină), fiica unui preot ortodox |
Capturarea | Anii 1520, de către tătarii crimeeni; vândută în Constantinopol |
Copii | Șase: Mehmed, Mihrimah, Abdullah, Selim II, Bayezid, Cihangir |
Căsătoria cu Suleyman | Aproximativ 1534, prima căsătorie a unui sultan cu o fostă sclavă |
Titlu | Haseki Sultan, prima care a primit acest titlu |
Relația dintre Suleyman și Hürrem
Relația dintre Suleyman și Hürrem a fost profundă și multifațetată, combinând dragostea romantică, parteneriatul intelectual și influența politică. Spre deosebire de tradițiile otomane, care prevedeau ca sultani să aibă multiple concubine și să nu se căsătorească, Suleyman a renunțat la alte partenere sexuale după ce a cunoscut-o pe Hürrem, conform relatării ambasadorului Bragadin din 1526, care nota că sultanul „nu mai acorda atenție mamei fiului său cel mare (Mahidevran), ci își concentra toată dragostea și afecțiunea asupra lui Hürrem”. Cei doi au corespondat frecvent în timpul campaniilor militare ale lui Suleyman, schimbând scrisori pline de pasiune și informații politice. Hürrem îl informa despre posibile revolte și participa la corespondența diplomatică, inclusiv cu regele Poloniei, Sigismund II Augustus, și cu rudele șahului persan Ṭahmāsp I.
Suleyman, sub pseudonimul Muhibbi („iubitorul”), a compus poezii de dragoste pentru Hürrem, dintre care una dintre cele mai cunoscute este:
„Tronul nișei mele singuratice, bogăția mea, dragostea mea, lumina mea de lună.
Prietena mea cea mai sinceră, confidenta mea, însăși existența mea, sultana mea, unica mea dragoste.
Cea mai frumoasă dintre frumoase…
Primăvara mea, dragostea mea cu chip vesel, lumina zilei mele, iubita mea, frunza care râde…
Plantele mele, dulcea mea, trandafirul meu, singura care nu mă tulbură în această lume…
Constantinopolul meu, Caramanul meu, pământul Anatoliei mele,
Badakhshanul meu, Bagdadul și Khorasanul meu,
Femeia mea cu părul frumos, dragostea mea cu sprâncenele înclinate, dragostea mea cu ochii plini de tristețe…
Îți voi cânta laudele mereu,
Eu, iubitorul inimii chinuite, Muhibbi cu ochii plini de lacrimi, sunt fericit.”
(The Love Poetry of Suleiman the Magnificent)
Această poezie reflectă adâncimea sentimentelor lui Suleyman, comparând-o pe Hürrem cu cele mai prețioase regiuni ale imperiului său. Căsătoria lor din 1534, după moartea mamei lui Suleyman, Hafsa Sultan, a fost un eveniment scandalos, deoarece niciodată înainte un sultan nu ridicase o fostă sclavă la statutul de soție legală. Hürrem a rămas în capitală, încălcând tradiția care cerea ca mamele prinților să fie trimise în provincii, ceea ce i-a consolidat influența în palat.
De ce a fost Suleyman obsedat de Hürrem
Obsesia lui Suleyman pentru Hürrem poate fi atribuită mai multor factori, care au combinat afecțiunea personală cu admirația pentru calitățile ei excepționale:
- Personalitatea captivantă
Hürrem era cunoscută pentru personalitatea sa veselă și plină de viață, trăsături reflectate în numele ei turcesc, „Hürrem” (cea veselă). Conform, deși nu era de o frumusețe izbitoare, ea a câștigat rapid un loc special în harem datorită caracterului său plăcut. Această veselie a contrastat cu rigorile vieții de curte, oferindu-i lui Suleyman o sursă de bucurie și alinare. - Inteligența și acumenul politic
Hürrem nu era doar o figură romantică; era o strategă iscusită. Ea s-a implicat activ în afacerile de stat, oferind sfaturi lui Suleyman și gestionând corespondența diplomatică. De exemplu, ea a contribuit la obținerea unui statut diplomatic privileat pentru Polonia, țara sa natală. În harem, a devenit „cea mai bună strategă”, conform, manipulând mediul pentru a-și asigura supraviețuirea și influența. Suleyman a valorizat această inteligență, considerând-o o consilieră de încredere. - Legătura emoțională profundă
Scrisorile și poeziile dintre Suleyman și Hürrem demonstrează o conexiune emoțională profundă. În poezia sa, Suleyman o numește „confidenta mea, însăși existența mea”, indicând o dependență emoțională rară pentru un sultan. Corespondența lor, descoperită abia în secolul al XIX-lea, includea informații politice, dar și expresii de afecțiune, consolidând ideea că Hürrem era mai mult decât o concubină – era o parteneră. - Rolul de mamă
Hürrem a născut șase copii, dintre care cinci au supraviețuit copilăriei, asigurând succesiunea dinastiei. Devotamentul ei față de copii, pe care i-a protejat cu ferocitate, a întărit legătura cu Suleyman. Ea a luptat pentru a preveni aplicarea legii fratricidului, care permitea uciderea fraților unui nou sultan pentru a elimina rivalii, deși nu a reușit complet. - Patronajul și contribuțiile filantropice
Hürrem a inițiat proiecte majore, precum Complexul Haseki Sultan din Constantinopol, care includea o moschee, școli și un spital pentru femei, unul dintre primele de acest fel. Construit între 1537 și 1551, acest complex era al treilea ca mărime din capitală, după moscheile Fatih și Suleymaniye, reflectând statutul său ridicat. Aceste realizări au demonstrat capacitatea ei de a influența pozitiv imperiul, câștigând admirația lui Suleyman.
Controverse și percepții
Hürrem a fost o figură controversată în istoria otomană, în parte datorită influenței sale politice. Ea a fost acuzată de manipularea rivalilor, inclusiv a lui Mahidevran, mama fiului cel mare al lui Suleyman, Mustafa, și a vizirilor Pargalı Ibrahim Pasha și Kara Ahmed Pasha. Unele surse sugerează că Hürrem a contribuit la decizia lui Suleyman de a-l executa pe Mustafa, deși dovezile sunt neconcludente. În epocă, unii au crezut că era o vrăjitoare care l-a „fermecat” pe Suleyman datorită influenței sale politice și a succesului în harem. Totuși, aceste acuzații par să reflecte mai degrabă invidia rivalilor decât realitatea. Dragostea lui Suleyman pentru Hürrem pare să fi fost autentică, bazată pe o combinație de afecțiune personală și respect pentru calitățile ei.
Există, de asemenea, o dezbatere minoră privind poezia „Tronul nișei mele singuratice”. Unele comentarii sugerează că ar putea fi dedicată lui Ibrahim Pasha, un prieten apropiat și posibil iubit al lui Suleyman, datorită referințelor la figuri masculine în alte versiuni ale poeziei. Cu toate acestea, majoritatea surselor, inclusiv traduceri academice, atribuie această poezie lui Hürrem, iar contextul său romantic se potrivește cu relația lor.
Concluzie
Relația dintre Suleyman Magnificul și Hürrem Sultan rămâne una dintre cele mai remarcabile povești de dragoste din istoria otomană. Obsesia lui Suleyman pentru Hürrem a fost alimentată de personalitatea ei veselă, inteligența strategică, rolul de confidentă și contribuțiile sale la imperiu. Prin căsătoria lor, au spart barierele tradiționale, stabilind un precedent pentru influența femeilor în politica otomană. Deși Hürrem a fost o figură controversată, acuzată de manipulare, dovezile sugerează că legătura lor a fost profundă și autentică, bazată pe iubire, respect și parteneriat. Moștenirea lui Hürrem, de la poeziile lui Suleyman la Complexul Haseki Sultan, continuă să fascineze, simbolizând puterea dragostei și a determinării în fața adversităților.
inspirație, dar și de controverse, simbolizând cât de mult poate influența o relație personală mersul unui imperiu.