Dinastia Brâncovenilor a fost una dintre cele mai ilustre familii din istoria Țării Românești, însă destinul ei a fost marcat de trădare, suferință și moarte. Domnița Bălașa, fiica cea mai mică a domnitorului Constantin Brâncoveanu, nu a scăpat de blestemul care a lovit neamul său. Deși a supraviețuit tragediei în care tatăl și frații ei au fost executați de otomani, viața ei a fost o lungă suferință, presărată cu pierderi dureroase și nedreptăți.
O copilărie în umbra unui domnitor măreț
Domnița Bălașa s-a născut într-o perioadă de prosperitate pentru Țara Românească, când tatăl său, Constantin Brâncoveanu, conducea țara cu înțelepciune și era unul dintre cei mai bogați și influenți domnitori din estul Europei. Fiind cea mai mică dintre cele șapte fiice ale sale, a crescut într-o atmosferă de lux și rafinament, înconjurată de cultură, artă și educație aleasă.
Însă norii negri aveau să se abată asupra familiei Brâncovenilor. În 1714, Constantin Brâncoveanu a fost trădat de boierii săi și arestat împreună cu fiii săi la ordinul sultanului Ahmed al III-lea. Urmau să fie duși la Constantinopol, unde aveau să îndure un destin cumplit.
Marele sacrificiu: moartea Brâncovenilor
Pentru tânăra domniță Bălașa, moartea tatălui și a fraților ei a fost o traumă de nedescris. Constantin Brâncoveanu și fiii săi au fost executați în fața sa și a mamei sale, doamna Maria, în ziua de 15 august 1714, chiar de Sfânta Maria. Deși i s-a oferit posibilitatea de a-și salva viața prin convertirea la Islam, Brâncoveanu a refuzat, iar fiii săi au fost uciși înaintea ochilor săi.
Domnița Bălașa și mama sa au fost nevoite să îndure exilul și confiscarea averilor. După eliberarea din Imperiul Otoman, s-au întors în Țara Românească, unde însă nu au mai avut parte de liniște.
O căsătorie nefericită și pierderea celor dragi
În încercarea de a-și reface viața, Domnița Bălașa s-a căsătorit cu marele ban Manolache Lambrino, un boier bogat și influent. Însă, departe de a-i aduce fericirea, căsnicia sa a fost umbrită de moartea soțului, care a fost asasinat în 1745, în urma unor jocuri politice ale boierimii. Rămasă din nou singură, Bălașa s-a dedicat actelor de caritate și ctitoriei de biserici și așezăminte pentru cei nevoiași.
Una dintre cele mai mari realizări ale sale a fost fondarea Bisericii Domnița Bălașa din București, care poartă numele său și unde a fost înmormântată. De asemenea, a ctitorit aziluri pentru săraci și spitale, fiind una dintre cele mai caritabile figuri feminine din istoria României.
Un destin marcat de suferință
Blestemul Brâncovenilor a urmărit-o întreaga viață. Deși a scăpat de moartea violentă care i-a lovit tatăl și frații, viața ei a fost plină de suferință, văduvie și pierderi. A trăit într-o epocă în care intrigile politice și trădările erau la ordinea zilei, iar moștenirea familiei sale a fost vânată de dușmani.
Domnița Bălașa s-a stins din viață în 1752, lăsând în urmă un exemplu de dăruire și sacrificiu. Moștenirea sa spirituală și filantropică rămâne vie prin bisericile și așezămintele pe care le-a ctitorit, dar și prin amintirea unui suflet puternic care a înfruntat un destin nemilos.
Concluzie
Domnița Bălașa a fost o figură tragică a istoriei românești, un simbol al suferinței și al rezistenței în fața nenorocirilor. Viața sa a fost un lung șir de pierderi și greutăți, dar și de fapte bune și credință. Blestemul Brâncovenilor a lăsat urme adânci în istorie, iar destinul Domniței Bălașa rămâne unul dintre cele mai tulburătoare povești din trecutul nostru.
