O mare enigmă istorică: de ce noi, românii, nu avem niciun fel de legendă privind originea noastră?

Fiecare popor din lume are o poveste despre propria sa origine, o legendă care explică cine sunt și de unde vin. Grecii își au miturile despre fondatorii cetăților lor, romanii l-au avut pe Enea, vikingii și-au creat sagas despre zei și eroi, iar slavii și-au transmis povești despre triburile străvechi. În contrast, românii nu au o legendă națională clară despre formarea lor ca popor. Cum se explică acest mister istoric?

Mituri și legende – o lipsă suspectă

Dacii și romanii sunt, fără îndoială, principalele surse ale etnogenezei românilor. Cu toate acestea, în cultura populară nu există o poveste epică despre nașterea poporului român. Nu avem o versiune mitologică a îmbinării celor două lumi, a dacilor cuceriți și a romanilor colonizatori. De ce?

O posibilă explicație este faptul că romanizarea Daciei a fost un proces violent, urmat de destrămarea structurilor sociale tradiționale ale dacilor. În urma războaielor daco-romane (101-102 și 105-106), Dacia a fost transformată în provincie romană, iar o mare parte a populației locale a fost fie ucisă, fie asimilată forțat. În acest context, legendele dacilor ar fi fost pierdute sau suprimate de noii conducători.

Pe de altă parte, Imperiul Roman a avut o strategie clară de integrare a noilor provincii: cultura și limba latină au fost impuse treptat, înlocuind identitățile locale. Este posibil ca romanii să fi descurajat păstrarea miturilor dacice, astfel încât noua populație să se considere parte a lumii romane.

Creștinismul și dispariția miturilor vechi

O altă explicație poate fi legată de răspândirea creștinismului în Dacia. Religia creștină a înlocuit treptat vechile credințe păgâne și, odată cu ele, multe dintre miturile precreștine. Dacă dacii au avut legende despre originea lor, acestea au fost probabil înlocuite de narațiuni biblice și de influența noilor dogme religioase.

Multe popoare au reușit să își păstreze miturile, chiar și după creștinare. Totuși, în cazul românilor, procesul a fost diferit. Lipsa unei clase conducătoare autohtone după cucerirea romană și fragmentarea teritorială a fostului regat dac ar fi dus la pierderea acestor tradiții orale.

Încercări tardive de creare a unei legende naționale

În secolele XIX-XX, odată cu apariția mișcărilor naționale, istoricii și intelectualii români au încercat să creeze o poveste coerentă despre originile poporului român. Atunci au apărut idei precum „Dacia Felix” – imaginea idealizată a unui popor dacic viteaz care, deși cucerit de romani, a supraviețuit și a transmis mai departe limba și cultura sa.

De asemenea, unii istorici au încercat să promoveze ideea continuității dacilor în spațiul carpato-danubiano-pontic, sugerând că românii sunt, de fapt, mai mult daci decât romani. Această teorie, însă, nu este susținută pe deplin de dovezile istorice, iar dezbaterile pe această temă continuă și astăzi.

Concluzie

Absenta unei legende despre originea românilor rămâne un mister istoric. Fie că aceasta a fost pierdută în timpul procesului de romanizare, fie că nu a existat niciodată în forma unei povești unitare, cert este că poporul român s-a format fără o mitologie națională clar definită. În schimb, istoria noastră se bazează pe realități istorice complexe, pe o îmbinare de influențe și pe o continuitate culturală care, chiar dacă nu are o poveste epică la bază, rămâne una dintre cele mai fascinante din Europa.