Maria Tereza: Mituri și adevăruri despre viața e/r/o/tică a uneia dintre cele mai influente femei ale lumii

Maria Tereza: Mituri și adevăruri despre viața erotică a uneia dintre cele mai influente femei ale lumii

Maria Tereza (1717-1780), arhiducesă de Austria, regină a Ungariei și Boemiei și împărăteasă consort a Sfântului Imperiu Roman, rămâne una dintre figurile feminine cele mai proeminente ale istoriei europene. Singura femeie care a condus efectiv monarhia habsburgică în nume propriu, ea a navigat prin războaie, reforme administrative și alianțe diplomatice, transformând Austria într-o putere modernă. Dar dincolo de imaginea ei ca “mama națiunii” și reformatoare iluminată, viața ei personală, în special aspectele intime și erotice, a fost învăluită în mituri și speculații. Deși sursele istorice sunt discrete – reflectând convențiile epocii – zvonuri despre infidelitățile soțului ei, rigorismul moral al împărătesei și posibila ei gelozie au alimentat narațiuni fascinante. Acest articol explorează miturile și adevărurile despre viața erotică a Mariei Tereza, bazându-se pe documente istorice, pentru a separa ficțiunea de realitate.

Copilăria și formarea: O educație conservatoare

Maria Tereza s-a născut la 13 mai 1717 la Viena, fiica împăratului Carol al VI-lea și a Elisabetei Christine de Brunswick-Wolfenbüttel. Spre deosebire de mulți membri ai dinastiei Habsburge, ea nu a fost rezultatul unei căsătorii consangvine, ceea ce i-a conferit o constituție robustă și o frumusețe naturală: ochi albaștri mari, păr blond-roșcat și o siluetă puternică. Copilăria ei a fost marcată de o educație riguroasă sub îndrumarea iezuiților, care au pus accent pe latină, muzică, dans și etichetă, pregătind-o pentru rolul de soție regală. Era o fată rezervată, pasionată de tir cu arcul și cântat, dar tatăl ei i-a interzis călăria, considerând-o nepotrivită pentru femei. Din adolescență, ea a participat la ședințe de consiliu, dar nu a fost inițiată în afacerile de stat, ceea ce a lăsat-o nepregătită pentru tron.

Această formare conservatoare, influențată de catolicismul profund, a modelat viziunea ei asupra moralității și sexualității. Ca adult, Maria Tereza s-a prezentat ca o figură maternă exemplară, folosindu-și familia pentru a-și consolida imaginea publică – o strategie pe care unii istorici o văd ca fiind calculată, aproape machiavelică. Totuși, adevărul este că educația ei nu a inclus explorări libere ale sexualității; ea a fost crescută să vadă căsătoria ca pe un sacrament sacru, iar orice deviere ca pe un păcat grav.

Căsătoria cu Francisc Ștefan: Iubire pasională și umbre de infidelitate

Viața erotică a Mariei Tereza este inseparabilă de căsătoria ei cu Francisc Ștefan de Lorena, pe care l-a întâlnit în copilărie și de care s-a îndrăgostit profund. Nunta a avut loc la 12 februarie 1736, la Biserica Augustinilor din Viena, după negocieri complicate: inițial, Maria Tereza fusese promisă fratelui lui Francisc, Leopold Clement, care a murit de variolă în 1723. Căsătoria a fost una de dragoste, dar și strategică – Francisc a renunțat la Lorena în favoarea Toscanei pentru a obține mâna ei. Maria Tereza l-a descris în scrisori ca pe un bărbat chipeș și charismatic, exprimându-și nerăbdarea de a-l vedea.

Adevărul despre relația lor intimă este că a fost prolifică și pasională: în 19 ani (1737-1756), ea a născut 16 copii, dintre care 13 au supraviețuit copilăriei și 10 au ajuns la maturitate. Printre ei se numără împăratul Iosif al II-lea, Leopold al II-lea și Maria Antoaneta, viitoarea regină a Franței. Maria Tereza a glumit adesea despre sarcinile ei constante, spunând că ar fi luptat personal în războaie dacă nu ar fi fost însărcinată. Această fertilitate sugerează o viață sexuală activă și sănătoasă, susținută de o legătură emoțională puternică. Ea l-a iubit posesiv pe Francisc, refuzând să-i permită implicarea în decizii de stat și alungându-l din consilii când nu erau de acord.

Totuși, aici apar primele mituri. Un zvon persistent susține că Maria Tereza era frigidă sau prea rigidă moral pentru a se bucura de aspectele erotice ale căsniciei. Adevărul este opusul: corespondența ei dezvăluie o femeie pasională, care și-a exprimat dragostea fizică și emoțională față de soț. Mitul frigității ar putea proveni din rigorismul ei public, dar sursele indică o relație intimă vibrantă, marcată de gelozia ei față de aventurile lui Francisc.

Infidelitățile soțului: Mitul geloziei și ipocriziei

Unul dintre cele mai răspândite mituri despre viața erotică a Mariei Tereza implică infidelitățile soțului ei. Francisc Ștefan era cunoscut pentru aventurile sale, cea mai notorie fiind cu Maria Wilhelmina, prințesă de Auersperg, care a devenit metresa lui oficială. Se estimează că el a avut numeroase amante, ceea ce a provocat o gelozie intensă Mariei Tereza. Zvonul spune că această gelozie personală a fost motivul din spatele rigorismului ei moral extrem – o formă de răzbunare indirectă.

Adevărul este mai nuanțat. Da, Francisc a fost infidel, iar Maria Tereza a suferit din cauza asta, dar ea nu a divorțat sau nu l-a pedepsit public, alegând să tolereze în privat ceea ce condamna în public. Acest lucru a dat naștere unui alt mit: cel al ipocriziei. Criticii moderni o acuză că era ipocrită, aplicând standarde duble – iertându-l pe soț în timp ce pedepsea aspru pe alții. Totuși, istoricește, aceasta reflectă convențiile epocii: infidelitatea masculină era tolerată în elite, în timp ce femeile erau judecate mai aspru. Maria Tereza însăși a rămas fidelă, concentrându-se pe rolul de soție și mamă devotată.

După moartea lui Francisc în 1765, ea a jelit profund: și-a tăiat părul scurt, și-a vopsit camerele în negru și s-a retras din viața publică, suferind de insomnie și oboseală cronică până la moartea ei în 1780. Această reacție subliniază profunzimea atașamentului ei emoțional și erotic, demontând mitul unei femei detașate.

Cruciada morală: De la castitate la control social

Poate cel mai intrigant aspect al vieții Mariei Tereza este “cruciada morală” pe care a lansat-o, care a atins direct teme erotice și sexuale. În 1752, ea a înființat Comisia de Castitate la Viena (activă până în 1769), o instituție care supraveghea moralitatea publică. Agenți secreți investigau viețile private, raidau adunări și pedepseau prostituția, homosexualitatea, adulterul și relațiile inter-religioase. Pedepsele erau severe: amenzi, biciuire, expunere publică în “cușca nebunilor”, muncă forțată sau deportare în regiuni îndepărtate precum Banatul. Nobili libidinoși riscau pierderea carierei militare, iar femeile puteau fi închise în mănăstiri ani de zile.

Mitul aici este că această comisie era o expresie a frustrărilor ei sexuale personale, o “răzbunare” împotriva infidelităților soțului. Adevărul? Da, gelozia ar fi putut juca un rol, dar inițiativa era parte a unei reforme mai largi, inspirată de catolicismul ei devotat și de dorința de a moderniza societatea. Ea vedea imoralitatea sexuală ca pe o amenințare la adresa ordinii sociale, nu doar ca pe o problemă personală. Totuși, comisia a fost controversată și ineficientă, fiind desființată de fiul ei, Iosif al II-lea.

Un alt mit modern: că Maria Tereza era “anti-sexuală” sau represivă față de plăceri. Adevărul este că, în privat, ea a îmbrățișat maternitatea și intimitatea conjugală, promovând inocularea împotriva variolei după ce a pierdut copii din cauza bolii – o dovadă de pragmatism, nu de rigiditate.

Mituri moderne și moștenirea erotică

În cultura populară contemporană, Maria Tereza este uneori portretizată în ficțiuni ca o femeie reprimată sexual, cu aventuri imaginare sau ca o victimă a patriarhatului. De exemplu, unele romane istorice exagerează gelozia ei, sugerând aventuri proprii – un mit complet neîntemeiat, deoarece sursele o descriu ca fidelă și devotată. Adevărul este că viața ei erotică a fost una convențională pentru epoca ei: centrată pe căsnicie, fertilitate și moralitate catolică, fără scandaluri personale.

Confuzii apar și din cauza numelui similar cu Maria Tereza a Spaniei (1638-1683), soția lui Ludovic al XIV-lea, care a fost subiectul unor zvonuri scandaloase despre infidelitate și un “copil negru”. Aceste mituri nu se aplică Mariei Tereza de Austria, dar uneori sunt amestecate în narațiuni populare.

Concluzie: O femeie între datorie și pasiune

Maria Tereza nu a fost o figură erotică scandaloasă, ci o femeie influentă care a echilibrat pasiunea personală cu rigorismul public. Miturile despre frigitatea ei, ipocrizia sau răzbunarea sexuală sunt exagerări, în timp ce adevărurile – o căsnicie pasională marcată de infidelitate, 16 copii și o cruciadă morală – dezvăluie o personalitate complexă. Ca una dintre cele mai influente femei ale lumii, ea a demonstrat că puterea feminină putea coexista cu o viață intimă profundă, chiar și în umbra convențiilor epocii. Moștenirea ei rămâne un testament al rezilienței, dincolo de miturile erotice care o înconjoară.