Cum a m/u/rit, de fapt, Cleopatra? M/o/a/rtea celebrei regine egiptene, un mister

Cleopatra a VII-a (69-30 î.Hr.), ultima regină a Egiptului ptolemaic, este una dintre cele mai fascinante figuri ale antichității. Renumită pentru inteligența, carisma și relațiile sale cu Iulius Cezar și Marc Antoniu, moartea sa dramatică a rămas un subiect de speculație și dezbatere timp de peste două milenii. Povestea tradițională, popularizată de scriitori romani precum Plutarh și de cultura modernă, susține că s-a sinucis prin mușcătura unui șarpe veninos, o aspis. Dar cât de adevărată este această versiune? Moartea Cleopatrei rămâne un mister, iar istoricii moderni propun teorii alternative care pun la îndoială narațiunea clasică.

Contextul morții: Înfrângerea și disperarea

Cleopatra a murit pe 12 august 30 î.Hr., la Alexandria, la vârsta de 39 de ani, în urma înfrângerii definitive a forțelor sale și ale lui Marc Antoniu în fața lui Octavian (viitorul împărat Augustus). Bătălia de la Actium (31 î.Hr.) și căderea ulterioară a Egiptului sub control roman au marcat sfârșitul domniei ei. După ce Antoniu s-a sinucis, crezând că Cleopatra murise deja, ea a fost capturată de trupele lui Octavian. Refuzând să fie dusă la Roma ca prizonieră și expusă în triumful lui Octavian, Cleopatra ar fi ales să-și pună capăt zilelor – un act de sfidare și demnitate regală.

Narațiunea clasică: Mușcătura de aspis

Cea mai cunoscută versiune a morții Cleopatrei provine din relatările istoricilor romani Plutarh, Suetoniu și Dio Cassius, scrise la decenii după evenimente. Potrivit lui Plutarh, Cleopatra s-a retras în mausoleul său din Alexandria, unde și-a aranjat sfârșitul. Ea ar fi folosit un coș cu smochine pentru a ascunde o aspis (probabil un șarpe veninos din specia *Naja haje*, cobra egipteană), care a fost adus de una dintre slujnicele sale loiale, Iras sau Charmion. Regina s-ar fi lăsat mușcată, murind rapid alături de cele două însoțitoare. Plutarh menționează că Octavian a găsit-o moartă, „împodobită regal“, cu urme minuscule pe braț, dar fără șarpe vizibil în încăpere.

Această poveste a fost amplificată de arta renascentistă și de filmele hollywoodiene, care au transformat-o într-o scenă iconică: Cleopatra, seducătoare chiar și în moarte, îmbrățișând șarpele ca pe un ultim amant.

Îndoieli și contradicții

Deși romantică, versiunea mușcăturii de aspis ridică întrebări. Toxicologii moderni subliniază că veninul unei cobre egiptene provoacă o moarte lentă și dureroasă, cu simptome precum paralizie, convulsii și sufocare, care durează ore – nu minute, cum sugerează Plutarh. Cleopatra, cunoscută pentru cunoștințele sale despre farmacologie (dovedite de interesul ei pentru experimentele cu otrăvuri), ar fi ales probabil o metodă mai rapidă și mai puțin chinuitoare.

În plus, logistica este problematică. Cum ar fi introdus un șarpe viu printr-o pază strictă? Și de ce Octavian, care dorea să o captureze vie pentru triumful său, ar fi permis un astfel de act? Lipsa șarpelui din mausoleu, menționată de Plutarh, adaugă un alt strat de ambiguitate – a dispărut sau nu a fost niciodată acolo?

Teorii alternative: Otrava, nu șarpele

Istoricii și cercetătorii moderni, precum Christoph Schaefer de la Universitatea din Trier, propun că Cleopatra s-a sinucis cu o combinație de otrăvuri, nu printr-o mușcătură de șarpe. Schaefer, împreună cu toxicologul Dietrich Mebs, a analizat relatările antice și a sugerat că regina ar fi ingerat un cocktail letal format din cucută (*Conium maculatum*), opiu și aconitină (din planta *Aconitum*). Această mixtură ar fi cauzat o moarte rapidă, în câteva minute, fără suferințe vizibile, compatibilă cu descrierea lui Plutarh despre corpul ei intact și expresia calmă.

Otrava ar fi fost mai ușor de ascuns – într-o bijuterie, un pieptene sau o fiolă – și mai sigură decât un șarpe imprevizibil. Cleopatra, educată în științele vremii și influențată de tradițiile egiptene de alchimie, avea acces la astfel de substanțe și cunoștințele pentru a le folosi.

Alte ipoteze: Asasinat sau sinucidere forțată?

O teorie mai puțin populară, dar intrigantă, este că Cleopatra ar fi fost ucisă de Octavian sau de agenții săi. După ce a refuzat să coopereze, Octavian ar fi putut ordona eliminarea ei, mascând crima ca sinucidere pentru a evita acuzațiile de sacrilegiu (Cleopatra era considerată o zeiță vie în Egipt). Lipsa martorilor independenți și controlul roman asupra narațiunii susțin această posibilitate, deși nu există dovezi directe.

Alternativ, sinuciderea ar fi putut fi o decizie forțată: confruntată cu umilința captivității, Cleopatra ar fi ales moartea sub presiunea circumstanțelor, dar metoda exactă rămâne incertă.

De ce rămâne un mister?

Moartea Cleopatrei este un mister din mai multe motive. Izvoarele romane, scrise de inamicii ei politici, sunt părtinitoare și au scop propagandistic – Octavian avea interesul să o portretizeze ca pe o regină decadentă, învinsă de virtutea romană. Lipsa unor relatări egiptene contemporane și imposibilitatea examinării rămășițelor ei (mormântul său nu a fost descoperit) lasă loc speculațiilor. Chiar și Plutarh admite incertitudinea, oferind variante precum șarpele sau o „unghie otrăvită“.

Moștenirea unei morți enigmatice

Indiferent de metodă, moartea Cleopatrei a marcat sfârșitul Egiptului independent și triumful Romei. Gestul ei final – sinucidere sau nu – a fost un act de control asupra propriului destin, consolidându-i statutul de legendă. Mitul mușcăturii de aspis, fie el adevărat sau nu, reflectă fascinația antichității față de simbolism: șarpele, sacru în Egipt, o lega de moștenirea faraonică și de misterul feminin.

Cum a murit, de fapt, Cleopatra? Probabil nu vom ști niciodată cu certitudine. Poate că a ales otrava pentru eficiență, poate că șarpele a fost un detaliu poetic adăugat de romani. Moartea ei rămâne un mister care îi sporește aura, transformând-o într-un simbol etern al puterii, tragediei și enigmei.