Povestea pilotului român care a amerizat un avion Tarom în Oceanul Atlantic, salvând 176 de oameni. De la erou la paria

Pe 7 august 1980, un zbor al companiei Tarom a intrat în istoria aviației românești și mondiale printr-un eveniment dramatic, dar cu un final miraculos. Comandantul Paul Mitu, un pilot experimentat al Aviației Române, a reușit să amerizeze un avion Tupolev 154 în apele Oceanului Atlantic, salvând viețile a 176 de pasageri și membri ai echipajului. Povestea sa este una de curaj, profesionalism și rezistență, dar și un exemplu al nedreptăților suferite de un erou sub regimul comunist al vremii.

Contextul zborului: O cursă obișnuită transformată în coșmar

Zborul Tarom din acea zi avea ca destinație aeroportul din Nouadhibou, Mauritania, cu o escală la Casablanca, Maroc. La bordul aeronavei Tupolev 154 se aflau 186 de persoane, majoritatea marinari români care urmau să facă schimbul pe navele de pescuit ancorate în largul coastei africane. Plecarea de pe aeroportul Otopeni fusese întârziată cu 14 ore din cauza unei defecțiuni la un motor, iar echipajul, condus de Paul Mitu, era deja obosit după un drum lung.

În dimineața zilei de 7 august, avionul se apropia de pista din Nouadhibou. Condițiile meteo erau nefavorabile: ceață densă acoperea solul, iar vizibilitatea era aproape zero. Paul Mitu, un pilot cu peste 16.000 de ore de zbor și o experiență de 34 de ani, a cerut aprobarea pentru aterizare. Turnul de control a dat undă verde, dar aparatura de ghidare de la sol era defectă – un detaliu care avea să devină fatal.

Momentul critic: Impactul cu oceanul

La o altitudine de 90 de metri, Mitu a realizat că pista nu era vizibilă. „Am strigat ratare, am băgat motoare, avionul s-a înfundat“, a povestit el mai târziu pentru Antena 3. În încercarea de a redresa aeronava, a tras de manșă cu atâta forță încât aceasta s-a rupt. În secunda următoare, avionul a lovit apa Oceanului Atlantic, la doar 300 de metri de țărm. Impactul a fost violent: aeronava s-a rupt în trei bucăți, iar apa a năvălit în cabină.

În ciuda haosului, Mitu a rămas calm. „Inițial, când am tras de geam, s-a torsionat. Am apucat cu două mâini, apoi am căutat ceva, în beznă, să dau în el. Și Dumnezeu mi-a zis: mai trage o dată“, a rememorat pilotul. A reușit să spargă geamul, l-a scos pe copilotul inconștient și apoi a ieșit și el, rănit grav la o mână și la un ochi. Avionul se oprise pe un banc de nisip, un noroc incredibil care a prevenit scufundarea completă.

Salvarea: Un efort disperat în mijlocul rechinilor

Pasagerii și echipajul au fost aruncați în apele întunecate ale Atlanticului. Un motor al avionului a continuat să funcționeze timp de 45 de minute, zgomotul său alungând rechinii care mișunau în zonă. Supraviețuitorii s-au agățat de aripi sau au înotat spre mal, în timp ce Mitu, ultimul rămas, a coordonat evacuarea cât a putut. După trei ore și jumătate, bărcile de salvare ale marinarilor români de pe navele din apropiere au ajuns la fața locului, urmate de paza de coastă mauritană. Dintre cei 186 de oameni de la bord, doar unul a murit – un pasager care a suferit un infarct din cauza panicii.

Mitu a înotat singur spre țărm, epuizat și rănit. A fost găsit inconștient pe plajă, dar viu. Profesionalismul său și prezența de spirit au transformat o potențială catastrofă într-un miracol: 176 de vieți au fost salvate datorită lui.

Întoarcerea în țară: De la erou la paria

În loc să fie primit ca un erou, Paul Mitu a fost întâmpinat cu ostilitate de regimul comunist. Ancheta inițială, condusă de autoritățile române, l-a considerat responsabil pentru accident, ignorând defecțiunile tehnice și erorile turnului de control. I s-a retras dreptul de a zbura și a fost amenințat cu 100 de ani de închisoare – o pedeapsă absurdă pentru un om care salvase atâtea vieți. „Doi ani jumătate am fost oprit de la zbor. Din pilot comandant și instructor am fost făcut pilot navigator“, a povestit el.

Ancheta internațională, la care au participat reprezentanți din cinci țări, a stabilit ulterior că accidentul s-a produs din cauza echipamentului de dirijare defect din Nouadhibou. Tarom a primit 36 de milioane de dolari drept despăgubire de la asiguratori, dar Mitu nu a fost reabilitat oficial. Abia în 1991, după căderea comunismului, a fost reintegrat ca pilot la Romavia, unde a zburat până la pensionare, în 1993.

Moștenirea unui erou uitat

Paul Mitu a intrat în istorie ca unul dintre puținii piloți din lume care au amerizat cu succes un avion comercial, salvând aproape toți pasagerii. Cu nouă medalii pentru fiecare milion de kilometri zburat și o carieră impresionantă, el rămâne un simbol al excelenței în aviație. Totuși, în România comunistă, fapta sa a fost trecută sub tăcere – presa vremii nu a menționat accidentul, iar rudele pasagerilor au aflat detalii doar de la Radio Europa Liberă.

Astăzi, la peste patru decenii de la eveniment, povestea lui Paul Mitu este redescoperită treptat. Trăind retras în Breaza, el și-a amenajat un mic muzeu personal cu obiecte din cariera sa aviatică, inclusiv ultima uniformă de comandant. „Ce am făcut a fost o minune“, a declarat el într-un interviu, reflectând modestia unui om care a sfidat moartea pentru a salva 176 de suflete.

Concluzie

Povestea lui Paul Mitu este un amestec de eroism, dramă și nedreptate. Amerizarea din Oceanul Atlantic, pe 7 august 1980, rămâne un moment unic în istoria Tarom și a aviației mondiale – o dovadă a curajului și măiestriei unui pilot român care, în fața destinului, a ales să lupte până la capăt. Deși regimul comunist a încercat să-i umbrească fapta, numele său merită să fie celebrat ca al unui adevărat erou al cerului.