„Păcatele” lui Mircea cel Bătrân: Era fustangiu și a avut zeci de b.a.s.t.raizi care s-au luptat pentru tron?

Mircea cel Bătrân (1386-1418), unul dintre cei mai venerați domnitori ai Țării Românești, este celebrat pentru victoriile sale militare, precum cea de la Rovine (1394), și pentru abilitatea sa de a menține statul între Imperiul Otoman și Regatul Ungariei. Însă, dincolo de aura sa eroică, legendele și unele surse istorice sugerează o latură mai puțin cunoscută: un „fustangiu“ care ar fi lăsat în urmă zeci de copii nelegitimi – bastraizi –, ce s-ar fi luptat pentru tron după moartea sa. Cât adevăr e în aceste „păcate“ și cât e mit? Să explorăm povestea.

 Mircea cel Bătrân: Eroul și omul

Mircea a domnit peste 32 de ani, o perioadă remarcabilă într-o epocă turbulentă. A consolidat Țara Românească, a ctitorit mănăstiri precum Cozia și a fost un diplomat abil, negociind cu otomanii pentru a evita distrugerea totală a țării. Dar imaginea sa de „domn sfânt“ este complicată de zvonuri despre viața sa personală, care circulau chiar și în timpul vieții sale.

„Fustangiul“: O reputație picantă

Ideea că Mircea ar fi fost un „fustangiu“ – un iubitor de femei, cum am spune astăzi – nu apare explicit în cronicile oficiale, dar este sugerată de contextul epocii și de folclorul ulterior. Domnitorii medievali, ca și regii europeni, aveau adesea amante, iar Mircea nu făcea excepție. Cronici precum cea a lui Leunclavius, un istoric german din secolul XVI, menționează că Mircea era „plin de energie“ și avea o curte plină de femei, un detaliu care a alimentat legendele.

Soția sa legitimă, Doamna Mara, i-a dăruit cel puțin un fiu, Mihail I, care i-a succedat la tron. Însă Mircea ar fi avut și numeroase relații extraconjugale, o practică obișnuită pentru nobilimea vremii, dar care, în cazul său, a fost exagerată de tradiție. Nu există dovezi scrise care să numere exact amantele sau copiii ilegitimi, dar numărul mare de pretendenți la tron după moartea sa a dat naștere speculațiilor.

„Zeci de bastraizi“: Adevăr sau exagerare?

Termenul „bastard“ (sau „bastraz“ în limbaj popular) desemnează copiii născuți în afara căsătoriei. Legenda spune că Mircea ar fi avut „zeci“ de astfel de urmași, care, după moartea sa, s-ar fi luptat pentru putere, aruncând Țara Românească în haos. Realitatea este mai nuanțată.

Documentele istorice confirmă că Mircea a avut mai mulți fii, dar nu „zeci“. Pe lângă Mihail I, fiu legitim, sunt menționați Radu Praznaglava, Alexandru Aldea și Vlad Dracul (viitorul Vlad Țepeș), toți considerați fii ai săi, legitimi sau nu. Unii istorici, precum Constantin C. Giurescu, sugerează că Mircea ar fi avut și alți copii din relații neoficiale, dar numărul lor este incert – probabil între 5 și 10, nu „zeci“. Lipsa registrelor detaliate din epocă face ca cifra exactă să rămână speculativă.

Lupta pentru tron: Urmaşii dezlănțuiți

După moartea lui Mircea, în 1418, succesiunea nu a fost lină. Mihail I a domnit doar până în 1420, când a fost ucis de turci. Apoi, fiii și presupușii bastraizi ai lui Mircea au intrat într-o competiție sângeroasă:
– Radu Praznaglava (1420-1427) a fost sprijinit de turci, dar domnia sa a fost instabilă.
– Alexandru Aldea (1431-1436) a urcat pe tron cu ajutor ungar, doar pentru a fi detronat.
– Vlad Dracul (1436-1447, cu întreruperi), cel mai cunoscut fiu, a navigat între turci și unguri, lăsând moștenirea sa fiului Vlad Țepeș.

Această succesiune haotică a fost agravată de intervențiile externe – otomanii și ungurii sprijineau diferiți pretendenți –, dar numărul mare de fii ai lui Mircea a creat un teren fertil pentru rivalitate. „Zecile de bastraizi“ din legendă sunt, probabil, o hiperbolă care amplifică realitatea: Mircea a avut mai mulți urmași decât putea controla succesiunea.

Păcatele: Moralitate medievală sau mit?

În Evul Mediu, a avea amante și copii nelegitimi nu era neapărat un „păcat“ în sensul modern. Era o practică acceptată tacit printre nobili, un semn al virilității și al puterii. Totuși, Biserica Ortodoxă, influentă în Țara Românească, condamna astfel de comportamente, iar cronicarii creștini ar fi putut exagera „păcatele“ lui Mircea pentru a-i diminua aura. În folclor, imaginea „fustangiului“ a prins contur mai târziu, poate ca o explicație populară pentru luptele dintre urmașii săi.

Ce spun istoricii?

– Nicolae Iorga: A văzut în Mircea un lider pragmatic, dar nu a insistat pe viața sa personală.
– Constantin C. Giurescu: A recunoscut existența mai multor fii, dar a pus instabilitatea pe seama contextului politic, nu a numărului de bastraizi.
– Neagu Djuvara: A sugerat că legendele despre „fustangiu“ reflectă mai degrabă mentalitatea populară decât fapte concrete.

Adevăr sau legendă?

Mircea cel Bătrân nu a fost, probabil, un „fustangiu“ în sensul caricatural – zeci de amante și bastraizi sunt o exagerare. A avut, însă, mai mulți copii, legitimi și ilegitimi, decât media domnitorilor vremii, iar aceștia au contribuit la luptele pentru tron după moartea sa. „Păcatele“ sale sunt mai mult un construct al imaginației populare, amplificat de instabilitatea succesorală, decât o realitate documentată.

Concluzie

Mircea cel Bătrân rămâne un erou al istoriei românești, dar „păcatele“ sale – fie ele reale sau legendare – adaugă o notă umană portretului său. Nu a fost un sfânt, ci un om al epocii sale, cu slăbiciuni și ambiții. A avut bastraizi? Da, câțiva. S-au luptat pentru tron? Categoric. Dar „fustangiu“ cu „zeci“ de copii? Aici intrăm în tărâmul poveștilor. Adevărul e undeva la mijloc: un domnitor mare, cu o viață personală pe măsură, ale cărui umbre nu-i știrbesc gloria.