De ce a fost ucisă prințesa Sissi. A fost una dintre cele mai marcante femei din Europa ultimilor 200 de ani.

Împărăteasa Elisabeta a Austriei, cunoscută afectuos sub numele de Sissi, rămâne una dintre cele mai fascinante figuri ale secolului al XIX-lea. Viața sa a fost un amestec de frumusețe, tragedie și o căutare neobosită a libertății personale, toate încheiate brusc la 10 septembrie 1898, când a fost asasinată de un anarhist italian, Luigi Lucheni, în Geneva, Elveția. Acest articol explorează motivele din spatele asasinatului, motivațiile ucigașului și contextul istoric care a făcut posibil un astfel de act tragic. Deși nu există teorii conspiraționiste bine documentate, vom analiza circumstanțele și speculațiile legate de acest eveniment, bazându-ne pe surse academice.

Biografia împărătesei Elisabeta

Elisabeta s-a născut la 24 decembrie 1837, în München, Bavaria, ca fiică a ducelui Maximilian Joseph și a prințesei Ludovika de Bavaria, din Casa de Wittelsbach. La doar 16 ani, s-a căsătorit cu vărul ei, împăratul Franz Joseph I al Austriei, devenind împărăteasă a Austriei în 1854. Ulterior, a fost încoronată regină a Ungariei în 1867, după Compromisul Austro-Ungar.

Cunoscută pentru frumusețea sa extraordinară, Elisabeta era obsedată de menținerea aspectului fizic, petrecând ore în șir pentru îngrijirea părului lung până la genunchi și urmând diete stricte și regimuri de exerciții fizice . Totuși, viața la curtea habsburgică i s-a părut sufocantă, iar relațiile tensionate cu soacra sa, arhiducesa Sofia, au contribuit la alienarea sa de la curte. A avut patru copii: Sophie (care a murit în copilărie), Gisela, Rudolf și Marie Valerie. Moartea lui Sophie și sinuciderea fiului său, Rudolf, în 1889, au afectat-o profund, determinând-o să se retragă din viața publică și să călătorească extensiv, adesea incognito

Elisabeta era iubită de popor pentru caritatea și apropierea sa de oamenii de rând, dar a fost criticată de aristocrația vieneză pentru atitudinea sa nonconformistă față de eticheta curții. Pasiunea sa pentru poezie, călătorii și sport a făcut-o o figură unică, dar și o țintă vulnerabilă datorită preferinței sale de a evita escortele regale.

Asasinatul

La 10 septembrie 1898, Elisabeta se afla în Geneva, Elveția, călătorind incognito sub pseudonimul „Contesa de Hohenembs”. Însoțită doar de doamna de companie, contesa Irma Sztáray, ea se îndrepta spre un vapor pe lacul Geneva, când Luigi Lucheni, un anarhist italian de 25 de ani, a atacat-o. Lucheni a înjunghiat-o cu o pilă ascuțită, lungă de 10 cm, care i-a perforat inima, plămânul și pericardul. Datorită corsetului strâns, sângerarea a fost inițial minimă, iar Elisabeta a crezut că a fost doar lovită. A continuat să meargă spre vapor, dar a leșinat la bord și a murit la scurt timp, la ora 14:10, la Hôtel Beau-Rivage.

Lucheni a fost prins imediat de trecători și arestat. Autopsia, realizată a doua zi de dr. Golay, a confirmat că rana a fost fatală, iar împăratul Franz Joseph a ordonat distrugerea fotografiilor și instrumentelor autopsiei.

Motivele lui Luigi Lucheni

Luigi Lucheni, născut în 1873 la Paris, a avut o copilărie marcată de sărăcie și abandon. Crescut în orfelinate și familii adoptive, el a dezvoltat o ură profundă față de aristocrație, considerând-o responsabilă pentru inegalitățile sociale. După ce s-a alăturat cercurilor anarhiste din Lausanne, Lucheni a adoptat ideologia „propagandei faptei”, care promova acte violente pentru a inspira revolta.

Inițial, Lucheni plănuia să-l asasineze pe Ducele de Orléans, pretendent la tronul Franței, dar, neputând să-l găsească, a aflat din ziare despre prezența lui Sissi în Geneva. El a declarat în timpul procesului că dorea să ucidă „prima persoană de viță nobilă” pe care o întâlnea, afirmând: „Nu am lovit o femeie, ci o împărăteasă; am vizat o coroană”. Actul său nu a fost personal, ci un atac simbolic împotriva monarhiei.

Nu există dovezi care să sugereze că Lucheni a fost parte a unei conspirații mai largi. Deși unii ar putea specula asupra implicării altor persoane sau a neglijenței autorităților, sursele academice indică faptul că a acționat singur, motivat de convingerile sale politice și personale.

Impactul și moștenirea

Asasinatul lui Sissi a provocat un val de șoc și doliu în Europa. Presa vremii, inclusiv publicații precum Österreichische Illustrierte Zeitung și Berliner Tageblatt, a relatat pe larg evenimentul, subliniind popularitatea împărătesei și brutalitatea atacului . Moartea sa a evidențiat amenințarea anarhismului, ducând la organizarea Conferinței Internaționale de la Roma pentru apărarea împotriva anarhiștilor, considerată prima conferință internațională împotriva terorismului.

Lucheni a fost condamnat la închisoare pe viață și s-a sinucis în 1910. Corpul lui Sissi a fost transportat la Viena și înmormântat în Cripta Imperială a Bisericii Capucinilor pe 17 septembrie 1898 . În Geneva, un semn comemorativ și o statuie ridicată în 1998 marchează locul asasinatului.

Moștenirea lui Sissi este una de durată. Ea este celebrată ca o figură tragică, o împărăteasă care a căutat libertatea într-o lume constrângătoare. Muzeul Sissi din Hofburg, Viena, atrage anual milioane de vizitatori, prezentând obiecte personale, inclusiv masca sa mortuară și haina purtată în ziua asasinatului . Viața și moartea sa au inspirat numeroase opere culturale, de la piese de teatru și musicaluri la filme și cărți, consolidând mitul unei „prințese de basm”.

Concluzie

Asasinatul împărătesei Elisabeta a fost punctul culminant tragic al unei vieți marcate de privilegii și durere. Luigi Lucheni, motivat de convingeri anarhiste și resentimente personale, a vizat-o ca simbol al monarhiei pe care o disprețuia. Deși lipsa securității și decizia lui Sissi de a călători incognito au facilitat atacul, nu există dovezi care să susțină teorii conspiraționiste despre o implicare mai largă. Moartea sa a subliniat tensiunile politice ale epocii și vulnerabilitatea chiar și a celor mai proeminenți lideri. Astăzi, Sissi rămâne o figură legendară, admirată pentru frumusețea, spiritul independent și tragedia care i-a definit viața.