Varză, viezure, mânz. Sunt probabil cele mai cunoscute cuvinte pe care credem că le-am moștenit de la daci. Experții susțin că limba dacilor era una extrem de sofisticată. Rămâne un mister de ce dacii nu au scris nimic în limba lor.
Traci, geţi, daci. E vreo diferență între ei? Pe scurt, experții spun că dacii şi geţii fac cel mai probabil parte din ceea ce, în lipsa unui termen mai bun, numim neamul tracilor.
Chiar dacă nu au lăsat în urmă nicio scriere, dacii necunoscând această formă de comunicare, din vestigiile descoperite de arhelogi și din relatările altor popoare, inclusiv ale romanilor, experții au reușit să creioneze trăsăturile definitorii ale strămoșilor noștri.
Istoricii I.I Rusu, Ariton Vraciu sau George Pruteanu au ajuns, astfel, la concluzia că în ceea ce privește comunicarea, dacii foloseau o limbă tracă, un dialect ce se trage din grupul satem al limbilor indo-europene.
Dacii ar fi vorbit o limbă mai aproape de cele ale slavilor, balticilor sau popoarelor indo-iraniene decât a popoarele precum ilirii, germanii sau celții.
Istoricul Ion Horațiu Crișan relata, în lucrarea ”Spiritualitatea geto-dacilor”, că avem doar câteva inscripții din limba tracă care se referă,în general la denumirea orașelor, a râurilor sau a unor personaje istorice.
Potrivit expertului, limba folosită de daci ar proveni din limba tracă târzie, un dialect care a devenit predominant din secolul al II îHr și până în secolul VI d Hr.
„S-a putut stabili că limba tracă este o limbă indoeuropeană de sine stătătoare, deosebită de cea a frigienilor, a ilirilor ori a altor neamuri, și care face parte din grupa satem ca și limbile baltice, slava, germanica, indo-iraniana, armeana, ilira. De asemenea, s-a putut stabili, în liniile sale generale, sistemul fonetic. Se cunosc astăzi aproximativ 1800 de glose, nume proprii ori comune păstrate în texte literare, inscripții ori în substratul unor limbi balcanice actuale. Pe baza acestora s-au putut reconstrui circa 250 de cuvinte tracice”, precizează istoricul Ion Horațiu Crișan în ”Spiritualitatea geto-dacilor”.
Dacii vorbeau un dialect trac sau aveau o limbă desine stătătoare
Opiniile experților în privința limbii dace diferă.Unii spun că dacii vorbeau o limbă desprinsă din familia limbilor tracice, dar de sine stătătoare, nu doar un dialect. Mai mult chiar, și limba dacă era folosită în două variante – cea de la nord de Munții Haemus (Balcani) și cea de la sud de Haemus.
Concluzia este că limba daco-moesică era asemănătoare cu cea vorbită de popoarele baltice.
„Daco-moesica ar fi fost o limbă indo-europeană de tip satem, îndeaproape înrudită cu limba tracică dar cu o evoluție aparte începând cel puțin de la jumătatea mileniului I ÎHr. Ea are coincidențe multiple cu balto-slava, corespunde limbilor baltice, în timp ce traca se acordă cu slava”, afirmă istoricul Ion Horațiu Crișan.
De ce nu foloseau dacii scrierea?
Un alt aspect interesant legat de civilizația dacă este faptul că nu aveau un sistem de scriere.
„La vechii traci nimeni nu cunoştea slovele, iar toate neamurile barbare din Europa socoteau că este un lucru foarte ruşinos să foloseşti scrierea”, relata istoricul latin Aelianus.
De ce nu au folosit dacii un sistem de scriere rămâne un mister. Istoricul Ariton Vraciu crede că,probabil, dacii foloseau alfabetul grecesc pentru a scrie în limba maternă.
O dovadă o reprezintă o inscripție de pe lespedea de piatră de la Kiolmen din nord-estul Bulgariei sau inelul de Ezerovo.
Mai târziu, odată cu extinderea influenței romane, dacii ar fi folosit latina. Așa am ajuns să aflăm, din izvoarele arheologice, că dacii aveau niște cuvinte originale precum traistă, țap, țarină, urdă, urcior, prunc, rață, spânz, zimbru, zgardă.
Poate cel mai important este faptul că limba dacă s-a contopit cu cea latină, iar peste 160 de cuvinte dace au ajuns să fie preluate și în limba română. O moștenire unică cu care ne putem mândri.
