În istoria antică, Dacia – locuită de geți și daci – a fost întotdeauna mai aproape de Carpați și de Dunăre decât de Orientul Apropiat. Cu toate acestea, în ultimii ani circulă o serie de teorii exotice care plasează poporul dac în legătură directă cu Egiptul antic. Faptele istorice confirmate arată că singurele contacte ale dacilor cu Egiptul au avut loc în contextul Imperiului Roman – ca soldați în armata romană din provincia Egipt – iar nu ca expediții independente sau comerț bilateral. În cele ce urmează, vom analiza probele concrete și vom separa clar realitatea istorică de mituri și speculații.

Dacii în armata romană din Egipt

Consecința imediată a cuceririi Daciei de către Traian (106 d.Hr.) a fost încorporarea multor daci în armata romană. Studii epigrafice și papyrologice arată că numeroși soldați de origine dacică au fost dislocați în diferite provincii ale imperiului, inclusiv în Egipt. Un portal științific menționează explicit: „Garnizoana Daciei se remarcă prin absența numelor dace din epigrafie. În schimb, găsim soldați daci, cu nume dacice, în unități din Egipt, Britannia, Mauretania etc.”. O cercetare de sinteză subliniază că, după războaiele daco-romane, romanii au recrutat masiv tineri daci și i-au trimis în legiuni auxiliare în toate colțurile imperiului – „de la Britania și Germania Inferioară până în Cappadocia, Siria, Egipt și Africa de Nord”. Așa s‑a ajuns ca inscripții și papirusuri din Egiptul roman să consemneze prezența dacilor. De pildă, un papirus privat din anul 109 d.Hr. menționează explicit că „toți dacii se duc împreună cu prefectul Egiptului la Alexandria”, iar numele celor implicați sunt chiar dacice.

• Dovezi epigrafice – inscripțiile militare găsite în Egiptul roman conțin nume dacice (ex. Decebalus, etc.) și confirmă detașarea de unități auxiliare din Dacia.
• Diplome militare – documente care acordau cetățenia romană unor auxiliare indică la rândul lor proveniența dacică a unor soldați din Egipt.
• Analiza istorică – specialiștii concluzionează că acești daci din Egipt nu erau „în misiune de stat” în calitate de delegați ai Daciei, ci simplii militari romani.

Prin urmare, contactele documentate dintre daci şi Egipt se rezumă exclusiv la acest cadru militar roman. Nu există nicio dovadă arheologică sau comercială care să indice că daci călătoreau în Egipt în afara serviciului militar. Așadar, ceea ce știm cu certitudine este că dacii au ajuns în Egipt ca parte a armatei romane, nu ca expediție proprie a regatului dac.

Teorii populare și mituri conexe

În spațiul public au circulat însă numeroase teorii alternative, adesea fără niciun suport real, care încearcă să lege Dacia de civilizația egipteană. Multe dintre acestea fac parte din proto­cronism sau neo-dacomanie şi sunt promovate fie de bloguri şi emisiuni ezoterice, fie chiar de personaje publice naționaliste. Iată câteva exemple și contextul lor critic:

• Zamolxis şi Egiptul: Zeul dac Zamolxis a fost, încă din antichitate, subiect de legendă. Strabon, un istoric din secolul I d.Hr., notează o tradiție conform căreia Zamolxis a fost ucenic al lui Pitagora şi ar fi „înțeles o parte din învățăturile egiptenilor, căci cutreierările sale l-ar fi dus până acolo”. Cu toate acestea, aceste relatări rămân simple speculații transmise de surse secundare. În lipsa unor surse independente, istorici de azi consideră relatarea referitoare la Egipt drept neconfirmată. În schimb, Herodot (secolul al V-lea î.Hr.) sugerează că Zamolxis a fost la început sclav la Pythagora în Samos, fără să menționeze nici Egiptul, nici alte origini exotice. În literatura contemporană, figuri precum Ion Coja „reinterpretă” astfel de pasaje antice pentru a afirma că „dacii au construit piramidele din Egipt” sau că limba română ar fi „mama tuturor limbilor” – opinii catalogate de mulți ca „aberații fără bază istorică”.
• Piramide în Carpați: Un mit modern vehiculează ideea că Munții Carpați ar ascunde „piramide energetice” sau că ar exista o „rețea subterană” legând Bucegii de piramidele din Egipt. Adevărul notează chiar: „Teorii merg de la o rețea care comunică pe sub pământ cu piramidele din Egipt, până la existența unei baze secrete… tuneluri construite de civilizații extraterestre”. Popular este Sfinxul din Bucegi – o stâncă antropomorfă denumită astfel după asemănarea accidentală cu Sfinxul egiptean. Fără nicio bază reală, unii afirmă că dacii ar fi sculptat acest Sfinx sau că ar exista ulterior o „piramidă energetică” la apus (29 noiembrie) care vindecă vizitatorii. Geologii explică însă aceste formațiuni ca fenomene naturale de eroziune, fără intervenție umană. Chiar un montaniard local spune: „Nu este niciun sămânțel de adevăr în toate acestea. Sunt pur și simplu legende”. Acest punct de vedere critic este susținut și de cercetători: nicio instituție de stat nu a confirmat existența piramidelor artificiale în Bucegi, iar studiile magnetometrice arată doar anomalii locale explicabile geologic.

În realitate, aspectul de „piramidă” al unor masive carpatine este un efect de iluzie optică sau de sculptură naturală. Așa cum arată acest peisaj din Bucegi, stâncile capătă forme bizare, dar nimic semnificativ din punct de vedere istoric. Teorii precum existența unor „piramide energetice” în Bucegi sau a unor tuneluri secrete care duc până în Egipt nu sunt susținute de nicio dovadă credibilă.

Imagine simbolică: Sfinxul și piramida lui Keops din Giza (Egipt). Aceste structuri reale, construite în mileniile III–II î.Hr., au o istorie documentată și nu au nicio legătură cu descălecările dacilor. În contrast cu mitologiile moderne, cercetători independenți subliniază că fără izvoare clare – așa cum este cazul legendei dacice despre Egipt –, publicul tinde să umple golurile cu „legende bizare și teorii fanteziste”.

Surse contemporane și opinii critice

Pe de o parte, există numeroase surse moderne care propagă aceste teorii fără bază istorică: bloguri de tip ”arheologie alternativă”, cărți și emisiuni ezoterice (de exemplu, bloguri precum Mythologica.ro sau publicații ale unor „dacopați”), interviuri cu „ziariști de investigație” new-age etc. În ele se împletesc adesea folclorul modern cu idei conspiraționiste, fără o distincție clară între surse documentare și invenție. Spre exemplu, un politician naționalist a pierdut sprijin politic după ce a susținut public că „dacii au construit piramidele din Egipt”, iar site-ul ioncoja.ro insistă că românii ar fi „rasa cea mai veche” a Europei – afirmații complet ignorate de specialiști.

Pe de altă parte, presa și istoricii de profesie s-au pronunțat critic. Ziarul Adevărul atrage atenția că absența izvoarelor istorice este completată fals de relatări moderne: „Lipsa unor izvoare istorice clare a fost suplinită cu legende bizare și teorii fanteziste”, scrie un editorial recent. Istorici și ghizi montani arată că astfel de povești sunt contrazise de realitate. Ghidul montan Nicolae Posta, citat de Adevărul, explică apăsat că nu există probe: „Nu este niciun sămânțel de adevăr în toate acestea. Sunt pur și simplu legende”. Un alt articol demontează povestea piramidelor din Bucegi ca fiind „credințe false”, subliniind că singurii ani când s-au făcut analize au fost de către regimul comunist și nu au descoperit nimic misterios.

În mediul academic se folosește termenul protocronism pentru astfel de abordări. Wikipedia română notează că, sub regimul Ceaușescu, s-a promovat un trecut naționalizat și idealizat „prin date și surse îndoielnice”. Protocronsimul actual, alimentat de site-uri online și vloguri naționaliste, pretinde că românii ar fi semănători sau stăpâni ai altor civilizații – un curent peiorativ numit de unii istorici „dacomanie” sau „dacopatie”. Aceste teorii sunt respinse de experți pentru că nu urmează metode științifice și nu rezistă unei verificări critice: sunt un amalgam de extrapolări, jumătăți de adevăr și falsuri de necontestat.

Concluzii critice

Pe scurt, faptele istorice și arheologice atestă doar ceea ce știau deja specialiștii: dacii antici nu au întreprins expediții proprii până în Egipt, nici nu au avut „civilizații frățioase” cu egiptenii. Unica legătură concretă este cea militară – romanii au trimis veterani daci și unități auxiliare de origine dacică în garnizoane egiptene (dovezi epigrafice: [2], [8], [33]). În rest, orice altă afirmație despre „prezențe dacice în Egiptul antic” intră în zona speculațiilor fără bază documentară. Idei precum piramidele în Carpați sau descendența egiptenilor din daci aparțin mitologiei moderne și a pseudo-istoriei, nu studiilor academice. Așa cum concluzionează jurnaliștii: în loc de probe, avem acum „legende bizare și teorii fanteziste” despre Zamolxis și civilizația dacică.

În final, citiți istoria critic. Sursele primare antice (Herodot, Strabon etc.) menționează doar vag figura lui Zamolxis și nu sugerează vreo expediție dacică în Egipt. Dacii ca popor au fost captivi geopolitici ai Romei, iar datele demografice și arhivele romane nu indică decât ceea ce e firesc: o integrare în mecanismul militar roman. Ceea ce lipsește din izvoare reale n-ar trebui înlocuit cu mituri naționaliste. În concluzie, până la descoperirea unei noi dovezi arheologice (nedefinită în prezent), ipoteza „dacii în Egipt” rămâne exclusiv subiect de speculație și nu de istorie demonstrată.