În istoria militară, puține momente sunt la fel de captivante precum Atacul de noapte de la Târgoviște din 17 iunie 1462. Această incursiune îndrăzneață, condusă de Vlad al III-lea, cunoscut ca Vlad Țepeș, împotriva forțelor Sultanului Mehmed al II-lea al Imperiului Otoman, reprezintă un exemplu remarcabil al ingeniozității și curajului militar. Vlad, renumit pentru metodele sale nemiloase și mai târziu imortalizat ca inspirație pentru Dracula lui Bram Stoker, a folosit tactici neconvenționale pentru a înfrunta o armată otomană mult superioară numeric. Deși tentativa de a-l asasina pe Mehmed a eșuat, atacul a provocat pierderi semnificative și a contribuit la retragerea otomanilor, consolidând reputația lui Vlad ca un strateg genial.
Contextul istoric
Tensiunile cu Imperiul Otoman
În secolul al XV-lea, Țara Românească era un principat tampon între Imperiul Otoman în expansiune și regatele creștine ale Europei, precum Ungaria și Polonia. Vlad al III-lea, care a domnit intermitent între 1448 și 1476, a fost un adversar ferm al otomanilor. Tensiunile cu Sultanul Mehmed al II-lea, supranumit „Cuceritorul” după cucerirea Constantinopolului în 1453, au escaladat când Vlad a refuzat să plătească jizya, o taxă impusă non-musulmanilor, și a executat doi soli otomani prin tras în țeapă. În iarna lui 1461–1462, Vlad a lansat o campanie devastatoare în Bulgaria otomană, masacrând peste 23.000 de turci și bulgari musulmani, conform surselor contemporane.
Aceste acțiuni au provocat furia lui Mehmed, care a lansat o campanie majoră în primăvara lui 1462 pentru a-l detrona pe Vlad și a-l înlocui cu fratele său, Radu cel Frumos, un vasal loial otomanilor. Armata otomană, estimată între 90.000 și 150.000 de oameni, era una dintre cele mai mari mobilizate de Mehmed, incluzând ieniceri, cavalerie și trupe auxiliare din Țara Românească sub comanda lui Laiotă Basarab. În contrast, forțele lui Vlad numărau între 22.000 și 30.900 de oameni, conform estimărilor.
Strategia lui Vlad
Confruntat cu o forță copleșitoare, Vlad a adoptat tactici de gherilă și război psihologic. A folosit politica pământului pârjolit, otrăvind fântânile, distrugând recoltele și hărțuind otomanii prin ambuscade. Într-un episod notabil, Vlad s-a deghizat în ofițer otoman și a pătruns în fortăreața Giurgiu, distrugând-o. Aceste acțiuni au slăbit logistica otomană, pregătind terenul pentru atacul de noapte.
Pregătirile pentru atacul de noapte
Pe măsură ce otomanii avansau spre Târgoviște, capitala Țării Românești, Vlad a conceput un plan îndrăzneț pentru a lovi direct la conducerea inamicului. Scopul său principal era asasinarea lui Mehmed al II-lea, ceea ce ar fi putut destabiliza armata otomană și forța retragerea acesteia. Pentru a realiza acest lucru, Vlad a selectat o forță de elită, estimată între 7.000 și 24.000 de oameni, în funcție de surse, formată în principal din cavalerie rapidă și infanterie experimentată.
Vlad a folosit cunoștințele dobândite în timpul anilor petrecuți ca ostatic la curtea otomană, unde învățase limba turcă și obiceiurile militare otomane. În noaptea de 17 iunie 1462, el s-a infiltrat în tabăra otomană deghizat în turc pentru a culege informații despre poziția cortului lui Mehmed. Tabăra otomană, situată pe drumul dintre Nicopole și Târgoviște, era bine fortificată, dar soldații erau obosiți după marșul lung și hărțuielile constante ale valahilor.
Desfășurarea atacului de noapte
Atacul a început la trei ore după apusul soarelui, pe 17 iunie 1462, și a durat până în zorii zilei următoare. Vlad a împărțit forțele sale în mai multe grupuri pentru a lansa atacuri simultane, folosind trâmbițași și torțe pentru a crea confuzie și panică. Soldații otomani, conform ordinelor lui Mehmed, au fost instruiți să rămână în corturi pentru a evita haosul, dar această strategie a limitat capacitatea lor de a răspunde rapid
Vlad a vizat cortul Sultanului, dar, din cauza confuziei sau a informațiilor eronate, forțele sale au atacat corturile vizirilor, ucigând mai mulți comandanți de rang înalt. Pierderile otomane sunt estimate la 15.000 de oameni, în timp ce valahii au pierdut aproximativ 5.000. În plus, numeroase cai și cămile otomane au fost ucise, slăbind și mai mult logistica inamicului. Deși asasinarea lui Mehmed a eșuat, atacul a fost un succes tactic, provocând dezordine și demonstrând vulnerabilitatea otomanilor.
| Aspect | Valahi | Otomani |
|---|---|---|
| Comandant | Vlad al III-lea Țepeș | Mehmed al II-lea |
| Număr trupe | 7.000–24.000 | 90.000–150.000 |
| Tactici | Atac de noapte, deghizări, trâmbițași, torțe | Răspuns defensiv, soldați în corturi |
| Victime | ~5.000 | ~15.000 |
| Obiectiv | Asasinarea lui Mehmed (eșuat) | Apărarea taberei, cucerirea Țării Românești |
Urmările
După atac, Mehmed a continuat marșul spre Târgoviște, dar a găsit orașul abandonat, cu doar câțiva oameni și tunuri rămase. La plecare, a descoperit „Pădurea Țepelor”, o scenă macabră cu 20.000–23.844 de prizonieri turci și trădători valahi trași în țeapă. Această priveliște, descrisă de istoricul grec Chalcocondyles, l-a șocat pe Mehmed, care ar fi spus: „…este foarte dificil să iei țara unui astfel de om”. Îngrozit, Sultanul a ordonat retragerea armatei.
Cu toate acestea, succesul lui Vlad a fost temporar. Mulți valahi au dezertat, trecând de partea lui Radu, care a fost instalat ca domnitor. În toamna lui 1462, Vlad a căutat ajutor de la Matthias Corvinus, Regele Ungariei, dar a fost în schimb arestat și închis la Visegrád între 1463 și 1475. În această perioadă, poveștile despre cruzimea sa au început să circule în Germania și Italia, contribuind la legenda sa.
Geniul militar al lui Vlad Țepeș
Atacul de noapte de la Târgoviște exemplifică mai multe aspecte ale geniului militar al lui Vlad:
- Războiul asimetric: Confruntat cu o armată mult mai mare, Vlad a evitat bătăliile deschise, folosind tactici de gherilă pentru a hărțui și slăbi inamicul.
- Războiul psihologic: Trasul în țeapă, în special „Pădurea Țepelor”, a fost o tactică de teroare menită să demoralizeze otomanii și să descurajeze viitoare invazii.
- Spionajul și decepția: Infiltrarea taberei otomane deghizat în turc demonstrează abilitățile sale de spionaj și cunoașterea profundă a inamicului.
- Curajul strategic: Decizia de a ataca direct tabăra Sultanului, cu o forță mult mai mică, reflectă o combinație rară de îndrăzneală și calcul strategic.
- Adaptabilitatea: Vlad a folosit condițiile locale, precum întunericul și terenul, pentru a maximiza impactul atacului său.
Aceste elemente, combinate cu reputația sa de lider neînfricat, au făcut din Vlad o figură legendară, atât ca erou național, cât și ca personaj temut.
Teorii controversate
Deși Atacul de noapte este bine documentat, există câteva dezbateri și teorii controversate:
- Numărul victimelor: Estimările variază semnificativ, cu surse precum Niccolò Modrussa raportând 15.000 de otomani uciși, în timp ce altele sugerează cifre mai mici. Unii istorici consideră că aceste numere sunt exagerate pentru a amplifica reputația lui Vlad.
- Scopul atacului: Unii savanți, precum cei citați în, sugerează că Vlad ar fi intenționat mai degrabă să perturbe tabăra otomană decât să-l ucidă pe Mehmed, obiectivul asasinării fiind o interpretare ulterioară.
- Cruzimea lui Vlad: Deși trasul în țeapă este confirmat, amploarea și detaliile, cum ar fi numărul exact de victime (23.844 raportat de unele surse), sunt puse sub semnul întrebării. Unele relatări, în special cele din pamfletele germane, ar fi putut exagera pentru a-l demoniza pe Vlad.
- Rolul surselor primare: Lucrări precum „In Search of Dracula” de Radu Florescu și Raymond McNally citează surse precum Chalcocondyles, dar sunt criticate pentru lipsa de referințe precise și pentru tratarea folclorului ca sursă istorică fiabilă.
Concluzie
Atacul de noapte de la Târgoviște din 17 iunie 1462 rămâne un moment definitoriu în istoria Țării Românești și a rezistenței anti-otomane. Vlad Țepeș, confruntat cu o armată otomană copleșitoare, a demonstrat un geniu militar remarcabil prin utilizarea războiului asimetric, a terorii psihologice și a tacticilor de decepție. Deși tentativa de asasinare a lui Mehmed al II-lea a eșuat, atacul și „Pădurea Țepelor” au forțat retragerea otomanilor, oferind o victorie temporară și consolidând legenda lui Vlad. Dezbaterile privind detaliile bătăliei și cruzimea sa nu diminuează impactul acestui eveniment, care continuă să fascineze ca un exemplu al curajului și ingeniozității unui lider medieval.
