Lupta de la Baia, desfășurată pe 15 decembrie 1467, a fost un moment definitoriu în istoria Moldovei, marcând un conflict major între domnitorul Ștefan cel Mare și regele Ungariei, Matia Corvin. Această bătălie este considerată de mulți istorici drept cea care a salvat Moldova de sub dominația maghiară, consolidând independența principatului și reputația lui Ștefan ca lider militar de excepție. Deși ambele părți au revendicat victoria, dovezile sugerează că Moldova a obținut un succes strategic, oprind invazia maghiară și păstrându-și autonomia.

Contextul istoric

Relațiile Moldovei cu Ungaria

În secolul al XV-lea, Moldova era un principat strategic, prins între ambițiile expansioniste ale Ungariei, Poloniei și Imperiului Otoman. În 1359, Bogdan I a fondat Moldova independentă, rebelându-se împotriva Regatului Ungariei. Cu toate acestea, tentativele maghiare de a recâștiga controlul asupra Moldovei au continuat, culminând cu întâlnirea din 1429 dintre Sigismund, împărat al Sfântului Imperiu Roman și rege al Ungariei, și Władysław Jagiełło, regele Poloniei, care au discutat împărțirea Moldovei între cele două puteri [1].

Anexarea Chiliei

În 1465, Ștefan cel Mare a anexat Chilia, o fortăreață și port la Marea Neagră, care fusese sub control maghiar și valah, dar aparținuse Moldovei în trecut. Această acțiune a fost percepută ca o provocare directă la adresa autorității maghiare, determinându-l pe Matia Corvin să lanseze o expediție militară pentru a pedepsi Moldova și a reinstala Hypotheticala un domnitor loial, Petru Aron [2].

Tensiunile regionale

Căderea Constantinopolului în 1453 a intensificat amenințarea otomană, iar Moldova, sub conducerea lui Ștefan cel Mare, a devenit un actor important în echilibrul de putere din Europa de Est. În 1467, Matia Corvin, susținut de o alianță cu Valahia, a decis să invadeze Moldova pentru a restabili influența maghiară și a-l reinstala pe Petru Aron, un fost domnitor favorabil Ungariei [3].

Desfășurarea bătăliei

Pregătirile

Matia Corvin a mobilizat o armată estimată între 15.000 și 40.000 de soldați, inclusiv 500 de tunuri, conform unor surse, deși estimările moderne reduc numărul la 15.000-20.000 [1]. În schimb, Ștefan cel Mare dispunea de aproximativ 12.000 de oameni, în principal răzeși și boieri mici, organizați în unități mobile și eficiente [4]. Moldovenii au adoptat o strategie de gherilă, evacuând populațiile de frontieră și blocând rutele de acces pentru a întârzia și slăbi armata maghiară.

Evenimentele bătăliei

Armata maghiară a intrat în Moldova în octombrie 1467, avansând prin Bacău și incendiind orașul Roman pe 7 decembrie. Pe 13 decembrie, au ajuns la Baia (Moldvabánya), unde Matia s-a instalat în reședința episcopală. În noaptea de 14 spre 15 decembrie, Ștefan a lansat un atac surpriză, incendiind palisadele de lemn ale orașului și provocând haos în tabăra maghiară. Luptele de stradă au fost intense, iar Matia Corvin a fost rănit, forțând retragerea armatei sale [3].

Pierderile și rănirea lui Matia

Sursele oferă cifre contradictorii privind pierderile. Cronicarul moldovean Grigore Ureche susține că 12.000 de maghiari au fost uciși, în timp ce sursele maghiare, precum Janus Pannonius, estimează 4.000-10.000 de morți maghiari și 11.000 de morți moldoveni [1]. Rănirea lui Matia Corvin este un punct central al controverselor. Ureche menționează o singură săgeată care l-a rănit grav, în timp ce alte surse, precum cronicarul polonez Jan Długosz, vorbesc de trei săgeți și o lovitură de lance, afectând regiuni precum spatele sau brațul [5]. Rănile au fost suficient de grave încât Matia a fost transportat în grabă în Transilvania, iar o săgeată a fost îndepărtată chirurgical patru ani mai târziu de Hans von Dockenburg [5].

Controverse și interpretări

Perspectiva moldoveană

Grigore Ureche, în Letopisețul Țării Moldovei, descrie bătălia ca pe o victorie clară a Moldovei. El relatează că moldovenii au provocat pierderi masive, ucigând aproape jumătate din armata maghiară, iar rănirea lui Matia a forțat retragerea. Ureche subliniază haosul creat de incendierea orașului și trădarea unei părți a boierilor moldoveni, care nu au atacat conform planului, punând în pericol victoria [6].

Perspectiva maghiară

Cronicarul maghiar János Thuróczi, în Chronica Hungarorum (1488), susține că maghiarii au respins atacul moldovenilor, obținând o victorie tactică. Matia, rănit de trei ori, a condus o contraofensivă sub lumina lunii și a focului, învingându-l pe Ștefan, care a fugit. Trofeele, inclusiv steagurile moldovene, au fost expuse în Buda, susținând pretenția de victorie [7]. Totuși, retragerea maghiarilor din cauza rănilor regelui și a pierderilor substanțiale a diminuat impactul acestei victorii.

Interpretarea modernă

Istoricii moderni, precum Nicolae Iorga și Șerban Papacostea, consideră bătălia o victorie strategică a Moldovei, deoarece invazia maghiară a fost oprită, iar Moldova și-a păstrat independența [5]. Deși ambele părți au revendicat victoria, rănirea lui Matia și retragerea armatei sale au fost decisive pentru menținerea autonomiei Moldovei. Controversele privind rănile lui Matia – numărul și localizarea săgeților, precum și metoda de vindecare (naturală sau chirurgicală) – continuă să fie dezbătute, reflectând diferențele dintre sursele contemporane [5].

Impactul asupra Moldovei

Consolidarea independenței

Bătălia de la Baia a fost un punct de cotitură, punând capăt încercărilor maghiare de a subordona Moldova. Ștefan cel Mare și-a consolidat poziția de lider capabil, capabil să reziste marilor puteri. În 1468, Ștefan a negociat pacea cu Matia, acceptându-l formal ca suzeran, dar păstrând autonomia Moldovei [1]. Această pace a permis Moldovei să se concentreze asupra amenințării otomane.

Relațiile cu Ungaria

În ciuda conflictului, relațiile dintre Moldova și Ungaria s-au normalizat ulterior. În 1475, Matia Corvin a trimis 1.800 de soldați maghiari și 200 de polonezi pentru a-l sprijini pe Ștefan în bătălia de la Vaslui împotriva otomanilor, marcând o alianță strategică împotriva unui inamic comun [8]. Această cooperare a demonstrat că bătălia de la Baia nu a dus la subjugarea Moldovei, ci la o relație de colaborare.

Impactul pe termen lung

Victoria de la Baia a întărit reputația lui Ștefan cel Mare ca un „atlet al lui Hristos”, titlu acordat ulterior de Papa Sixtus al IV-lea pentru contribuțiile sale la apărarea creștinătății [8]. Bătălia a contribuit la formarea identității naționale moldovene, consolidând ideea de rezistență și independență.

Concluzie

Lupta de la Baia din 1467 este considerată bătălia care a salvat Moldova datorită succesului său în stoparea invaziei maghiare și păstrarea independenței principatului. Deși sursele maghiare și moldovene oferă interpretări diferite, consensul istoric modern înclină spre o victorie strategică a Moldovei, care a permis lui Ștefan cel Mare să-și consolideze domnia și să pregătească Moldova pentru viitoarele provocări, în special împotriva otomanilor. Controversele legate de rănile lui Matia Corvin și de pierderile exacte adaugă complexitate acestei povești, dar nu diminuează importanța bătăliei pentru istoria Moldovei.

Tabel: Comparația surselor privind bătălia de la Baia