Matia Corvin, cunoscut în istoriografia internațională ca Matthias Corvinus, a fost unul dintre cei mai importanți regi ai Ungariei, domnind între 1458 și 1490. Născut la 23 februarie 1443 în Kolozsvár (astăzi Cluj-Napoca, România), el a devenit rege la doar 14 ani, într-o perioadă de mari tulburări politice. Renumit pentru reformele sale administrative, militare și culturale, Matia a transformat Ungaria într-o putere regională și a introdus influențe renascentiste în Europa Centrală. Deși este celebrat ca un erou național maghiar, originea sa valahă (română) prin tatăl său, Ioan de Hunedoara, a generat interes și dezbateri, mai ales în România, unde este văzut ca un simbol al contribuțiilor românești la istoria europeană. Acest articol explorează viața, realizările și moștenirea lui Matia Corvin, cu accent pe legătura sa cu identitatea română, incluzând atât perspectivele academice, cât și teoriile controversate legate de originea sa.

Origini și ascendență

Matia Corvin s-a născut în casa lui Jakab Méhffi, un negustor și viticultor din Kolozsvár, care astăzi este cunoscută drept Casa Matia Corvin din Cluj-Napoca. Tatăl său, Ioan de Hunedoara (Hunyadi János), a fost un lider militar de renume și regent al Ungariei între 1446 și 1453. Potrivit majorității surselor contemporane, Ioan de Hunedoara provenea dintr-o familie nobiliară de origine valahă, descendent al lui Voyk (sau Voicu), un cneaz sau boier din Valahia sau Transilvania. Un document din 1409, emis de regele Sigismund, menționează donarea castelului Hunedoara către Voyk, împreună cu frații și vărul său, ceea ce susține originea sa valahă. Cercetători precum László Makkai, Malcolm Hebron și Pál Engel acceptă această ascendență valahă, care este echivalentă cu originea română în contextul istoric.

Mama lui Matia, Elisabeta Szilágyi, provenea dintr-o familie nobiliară maghiară influentă, ceea ce face ca Matia să fie de origine mixtă, jumătate român, jumătate maghiar. Există și teorii alternative, mai puțin susținute, care sugerează că Ioan de Hunedoara ar fi avut ascendență cumană sau chiar că ar fi fost fiul nelegitim al regelui Sigismund, dar acestea sunt considerate speculații de către istoricii moderni. De asemenea, o teorie menționată într-o scrisoare a lui Matia din 1489 sugerează o posibilă legătură a mamei lui Ioan cu o familie nobiliară greacă, dar această ipoteză nu este larg acceptată.

Viața timpurie

Matia a crescut într-un mediu marcat de diversitatea culturală a Transilvaniei, care la acea vreme făcea parte din Regatul Ungariei. A fost educat de tutori renumiți, precum Janos Vitéz, episcop de Oradea, și umanistul polonez Gregory de Sanok, care l-au introdus în principiile umanismului renascentist. Matia a învățat mai multe limbi, inclusiv maghiară, latină, italiană, poloneză, cehă și germană. Unele surse, precum istoricul polonez Krzystoff Warszewiecki din secolul al XVI-lea, sugerează că Matia înțelegea și limba română, ceea ce ar fi fost plauzibil dat fiind mediul multietnic al Transilvaniei și originea sa paternă. Totuși, cronicarul Antonio Bonfini notează că Matia a avut nevoie de un interpret în timpul campaniei sale din Moldova, ceea ce indică o posibilă limitare în cunoașterea limbii române sau a dialectelor specifice.

Educația sa a inclus și antrenament militar sub îndrumarea tatălui său, pe care l-a însoțit în campanii de la vârsta de 12 ani. În 1453, a fost numit conte de Bistrița, iar în 1456 a fost înnobilat în timpul asediului Belgradului, demonstrând precoceitatea sa în domeniul militar.

Ascensiunea la putere

După moartea tatălui său în 1456, Ungaria a intrat într-o perioadă de instabilitate. Matia și fratele său mai mare, Ladislau Hunyadi, au fost închiși de regele Ladislaus Postumul, iar Ladislau a fost executat, ceea ce a declanșat o rebeliune care l-a forțat pe rege să fugă. După moartea subită a regelui în 1457, unchiul lui Matia, Mihail Szilágyi, a convins Dieta de la Buda și Pesta să-l aleagă pe Matia ca rege în ianuarie 1458, la doar 14 ani. Alegerea sa a fost influențată de reputația tatălui său și de sprijinul nobilimii maghiare, dar nu există dovezi că originea sa valahă ar fi fost un obstacol major, deși contextul politic al vremii era marcat de rivalități între facțiuni.

Domnia și realizările

Domnia lui Matia Corvin a fost marcată de reforme și campanii militare care au consolidat Regatul Ungariei. El a creat Armata Neagră, considerată una dintre primele armate profesioniste din Europa, și a purtat războaie împotriva otomanilor, obținând victorii semnificative, cum ar fi în Bosnia (1463-1464) și Transilvania (1479-1483). De asemenea, a extins influența Ungariei, devenind rege al Boemiei în 1469 și duc al Austriei în 1487.

Din punct de vedere cultural, Matia a fost un patron al Renașterii, invitând artiști și savanți din Italia și Europa de Vest la curtea sa. Biblioteca sa, Bibliotheca Corviniana, a fost una dintre cele mai mari colecții de manuscrise din Europa secolului al XV-lea, depășită doar de Biblioteca Vaticanului. Curtea sa era un centru cosmopolit, frecventat de învățați precum Gregory de Sanok și Janos Vitéz, dar nu există dovezi clare că ar fi inclus savanți sau artiști români în mod specific, deși mediul multietnic al Transilvaniei ar fi putut influența atmosfera culturală.

Relațiile cu Țara Românească

Matia a avut relații complexe cu Țara Românească, reflectând atât interesele strategice, cât și legăturile personale. Vlad Țepeș, domnitorul Țării Românești, era considerat un văr de gradul doi al lui Matia, deși legătura exactă nu este pe deplin clarificată. Inițial, cei doi au fost aliați în lupta împotriva otomanilor, dar în 1462, Matia l-a închis pe Vlad la Buda, probabil din motive politice, cum ar fi dorința de a evita un conflict direct cu otomanii sau influența rivalilor lui Vlad, precum fratele său Radu cel Frumos. Vlad a fost eliberat în 1475 la cererea lui Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei, și a continuat să lupte împotriva otomanilor.

Un tratat din 1488 între Ungaria și Imperiul Otoman stipula că otomanii nu vor invada Țara Românească și Moldova, ceea ce sugerează că Matia avea un interes strategic în protejarea acestor regiuni. De asemenea, există dovezi ale relațiilor comerciale între Ungaria și Țara Românească în timpul domniei sale, așa cum reiese dintr-un studiu publicat de Universitatea din Debrecen, care subliniază politica comercială a lui Matia în regiune.

Moștenirea

Moștenirea lui Matia Corvin este interpretată diferit în Ungaria și România, reflectând complexitatea identității sale etnice. În Ungaria, el este celebrat ca unul dintre cei mai mari regi, un simbol al puterii și al Renașterii maghiare. În România, originea sa valahă este subliniată, iar el este văzut ca o figură care demonstrează contribuțiile românilor la istoria europeană. Statuia sa din Piața Unirii din Cluj-Napoca, realizată de János Fadrusz în 1902, a fost subiect de controversă: în perioada interbelică, autoritățile române au adăugat o placă care sugera originea română a lui Matia, ceea ce a fost considerat de unii ca o interpretare discutabilă, mai ales că statuia include steagul Valahiei printre cele ale regiunilor cucerite.

Unele surse românești, precum istoricul Nicolae Iorga, l-au descris pe Matia ca fiind „invincibil”, subliniind mândria națională asociată cu el. În schimb, unele voci maghiare, așa cum reiese din discuțiile de pe platforme precum Quora, consideră că importanța lui Matia pentru români este exagerată, dat fiind rolul său central în istoria Ungariei. Aceste diferențe reflectă tensiunile istorice dintre naționalismele maghiar și român, în special în contextul Transilvaniei, o regiune cu o istorie multietnică.

Concluzie

Matia Corvin rămâne o figură emblematică a istoriei Europei Centrale, a cărei moștenire transcende granițele etnice. Originea sa valahă, confirmată de majoritatea surselor academice, adaugă o dimensiune importantă identității sale, mai ales în contextul românesc, unde este văzut ca un simbol al contribuțiilor românești la civilizația europeană. Cu toate acestea, realizările sale ca rege al Ungariei – de la reformele administrative la patronajul cultural – demonstrează că impactul său a fost universal, reflectând diversitatea și complexitatea regiunii în care a trăit. Dezbaterile privind etnia sa continuă să fie un subiect sensibil, dar ele subliniază bogăția istorică a Transilvaniei și capacitatea lui Matia de a uni diferite culturi sub o singură coroană.