Cimerienii reprezintă unul dintre cele mai enigmatice popoare ale antichității, a căror prezență în spațiul carpato-danubiano-pontic a marcat în mod decisiv evoluția istorică a regiunilor care astăzi formează România. Aceste triburi nomade de origine indo-europeană au exercitat o influență semnificativă asupra dezvoltării culturale, economice și sociale a teritoriilor din sud-estul Europei, în special între secolele VIII-VII î.Hr.
Studierea cimerienlor prezintă o importanță deosebită pentru înțelegerea proceselor de etnogeneză și a dinamicii populațiilor din zona Mării Negre în perioada pre-romană. Deși sursele istorice antice oferă informații fragmentare, cercetările arheologice moderne au contribuit substanțial la reconstituirea prezenței și activităților acestui popor în spațiul românesc.
Contextul istoric al cimerienilor
Cimerienii sunt considerați un popor de origine iraniană, vorbind o limbă apropiată de farsi, și sunt asociați cu cultura Novočerkassk, localizată între râurile Prut și Donul de Jos (c. 900–650 î.Hr.). Aceștia trăiau ca păstori nomazi, deplasându-se cu turmele lor și luptând ca arcași călare. Mormintele lor conțin arme precum arcuri, săbii și sulițe, sugerând o societate războinică. Unele surse indică prezența femeilor războinice, care ar fi inspirat miturile grecești despre amazoane.
În secolul al VIII-lea î.Hr., cimerienii au fost alungați din stepele pontice de sciți, migrând peste Caucaz în Anatolia, unde au atacat regate precum Urartu (c. 714 î.Hr.) și Lidia (c. 652 î.Hr.). Mișcarea lor face parte dintr-un proces mai larg de migrație a nomazilor iranieni din Asia Centrală spre Europa de Sud-Est și Centrală, care a continuat până în secolul I d.Hr., incluzând popoare precum sciții, sauromații, sarmații și alanii.
Impactul cimerienilor în România
Deși cimerienii sunt asociați în principal cu regiunea Mării Negre, influența lor s-a extins în Europa de Sud-Est, inclusiv în teritoriul actual al României, prin intermediul așa-numitei culturi traco-cimeriene. Aceasta se referă la culturile din secolele VIII-VII î.Hr. din Europa de Est, Sud-Est și Centrală, în zona de la nord și vest de Marea Neagră.
Dovezi arheologice
În România, au fost descoperite artefacte atribuite culturii traco-cimeriene, care indică fie o prezență directă, fie influențe culturale ale cimerienilor. Printre acestea se numără:
- Piese de harnașament: La Cipău, în județul Mureș, s-au găsit psalii (piese de harnașament) cu trei găuri, caracteristice culturii cimeriene.
- Arme: Un pumnal cu mâner în cruce a fost descoperit la Pănade, județul Alba, similar cu armele cimeriene din alte regiuni.
- Ceramică: Paralele ceramice cu culturile Basarabi și Ferigile au fost identificate la situri precum Roșcani (județul Galați) și Aleksandrija, cu decoruri specifice, cum ar fi linii în zig-zag și forme în „S”.
Aceste descoperiri sugerează contacte culturale, comerț sau posibile migrații ale cimerienilor în zona Dunării de Jos. Hărțile arheologice indică o distribuție a elementelor cimeriene în bazinul Dunării de Mijloc, inclusiv în România, cu influențe asupra culturilor locale precum Basarabi-Șoldănești.
Cultura traco-cimeriană
Termenul „traco-cimerian” a fost introdus de arheologul I. Nestor în anii 1930 pentru a descrie o sferă culturală care combină elemente tracice și cimeriene. Artefactele traco-cimeriene, cum ar fi armele, harnașamentele și bijuteriile din bronz, sunt considerate obiecte de lux, găsite în morminte de elită din perioada Urnfield târzie, dar fără predecesori locali. Acestea par să provină din cultura Koban din Caucaz și Georgia de Nord, care s-a contopit cu cultura Srubna, formând complexul Černogorovka-Novočerkassk.
În România, influența traco-cimeriană este evidentă în regiuni precum nord-estul țării (județele Galați și Moldova) și în bazinul Dunării, unde artefactele reflectă interacțiuni cu popoarele nomade din stepe. De exemplu, ceramica bitronconică și decorurile geometrice sunt comune de la gurile Dunării până la Nipru, incluzând situri românești precum Stoicani (județul Galați).
Interacțiuni regionale
Cimerienii au influențat și alte popoare din regiune, cum ar fi tracii și ilirii. În Tracia, între 700 și 650 î.Hr., edonii s-au aliat cu cimerienii pentru a se extinde în Mygdonia, iar în Iliria de sud-est, raidurile cimeriene au contribuit la sfârșitul hegemoniei triburilor ilire în jurul anului 650 î.Hr. Datorită proximității României de Tracia și de coasta Mării Negre, este probabil ca aceste interacțiuni să fi avut un impact indirect asupra regiunii.
| Aspect | Detalii |
|---|---|
| Perioada | Secolele VIII-VII î.Hr. |
| Locații în România | Cipău (Mureș), Pănade (Alba), Roșcani (Galați), Stoicani (Galați) |
| Artefacte | Psalii cu trei găuri, pumnal cu mâner în cruce, ceramică bitronconică |
| Culturi asociate | Basarabi, Ferigile, traco-cimeriană |
| Surse | Dorin Sârbu: A controversial archaeological phenomenon, Thraco-Cimmerian – Wikipedia |
Controverse și dezbateri
Identificarea „culturii cimeriene” este un subiect controversat în arheologie, datorită dificultăților de a corela descoperirile arheologice cu sursele istorice. Dorin Sârbu, în articolul său „Un fenomen arheologic controversat de la începutul epocii fierului dintre gurile Dunării și Volga: ‘Cultura Cimmeriană’”, subliniază mai multe probleme :
- Atribuirea etnică: Modelul lui A.I. Terenožkin, care asociază complexul Černogorovka-Novočerkassk cu cimerienii istorici menționați de Herodot, este contestat. Alți cercetători, precum Leskov și Dubovskaja, sugerează că cimerienii și sciții au coexistat, iar artefactele ar putea aparține mai multor grupuri nomade.
- Răspândirea geografică: Elementele considerate „cimeriene”, precum psalii triunghiulari și zăbalele arcuite, sunt găsite dincolo de stepele pontice, inclusiv în Europa Centrală și Bulgaria de nord-est, ceea ce complică definirea unei culturi unitare.
- Practicile funerare: Nu există un standard funerar unic; cimerienii practicau inhumarea și înhumarea secundară în tumuli, cu variații regionale. De exemplu, în bazinele Dniester și Bug, inventarele metalice sunt rare, în timp ce în Don și Nipru predomină harnașamentele .
- Interacțiunea cu sciții: Dezbaterile continuă asupra impactului migrației scite. Unele dovezi sugerează o suprapunere a elementelor cimeriene și scite arhaice, indicând o coexistență mai lungă decât sugerează modelul lui Herodot.
Aceste controverse reflectă complexitatea identificării cimerienilor și a impactului lor, inclusiv în România, unde influența lor este mai degrabă culturală decât o prezență masivă.
Concluzie
Cimerienii, un popor nomad misterios, au lăsat urme în Europa de Sud-Est, inclusiv în România, prin intermediul culturii traco-cimeriene. Descoperirile arheologice din situri precum Cipău, Pănade și Roșcani indică influențe culturale, comerț sau migrații minore în regiune. Cu toate acestea, controversele privind identificarea și extinderea culturii cimeriene subliniază necesitatea unor cercetări suplimentare. Prin studierea artefactelor și a contextului regional, putem înțelege mai bine rolul cimerienilor în istoria Europei de Sud-Est și impactul lor asupra teritoriului românesc.
