Misterele spadei lui Ştefan cel Mare. Teribila armă mânuită de voievod era confecţionată din oţel special
Ștefan cel Mare, voievodul Moldovei între 1457 și 1504, este una dintre cele mai emblematice figuri ale istoriei românești, venerat ca un erou național și canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992 ca „Ștefan cel Mare și Sfânt”. Renumit pentru rezistența sa împotriva Imperiului Otoman, Ștefan a condus 47 de bătălii, pierzând doar una, și a construit peste 44 de biserici și mănăstiri, multe dintre ele fiind astăzi parte a patrimoniului UNESCO. Printre obiectele asociate cu el, spada sa ocupă un loc special, fiind înconjurată de legende și mistere. Confecționată din oțel de Toledo, această armă teribilă este astăzi expusă la Muzeul Topkapî din Istanbul, iar poveștile legate de originea, utilizarea și soarta sa continuă să fascineze.
Descrierea spadei
Spada lui Ștefan cel Mare este o armă impresionantă, cu o lungime totală de 125 cm, din care lama măsoară 102 cm, iar mânerul 23 cm. Greutatea sa este de aproximativ 2,5 kg. Mânerul este înfășurat cu fir de argint (după unele surse, cu fir de aur) și decorat cu stema Moldovei – capul de bour – și cu o inscripție în slavonă: „Io Ștefan Voievod domn al Țării Moldovei”. Spada are o gardă cu brațe drepte în formă de cruce, terminate cu butoni conici, și un cap în formă de disc, care probabil a avut un medalion sau o piatră prețioasă. Lama, cu două tăișuri, are un vârf triunghiular și trei șanțuri longitudinale, cel din mijloc fiind mai lung, flancat de două mai scurte. Deși este o armă de luptă, istoricii consideră că era mai degrabă ceremonială, un simbol al puterii voievodului.
| Caracteristici ale spadei lui Ștefan cel Mare | |
|---|---|
| Lungime totală | 125 cm |
| Lungime lamă | 102 cm |
| Lungime mâner | 23 cm |
| Greutate | Aproximativ 2,5 kg |
| Material | Oțel de Toledo |
| Mâner | Înfășurat cu fir de argint/aur, cu stema Moldovei și inscripție în slavonă |
| Garda | În formă de cruce, cu butoni conici |
| Stare actuală | Corodată, cu urme de uzură și tăieturi |
Originea spadei
Originea spadei lui Ștefan cel Mare este învăluită în mister, existând mai multe teorii și legende. Cea mai cunoscută susține că arma a fost un dar de la Papa Sixt al IV-lea, oferit după victoria zdrobitoare din Bătălia de la Vaslui (10 ianuarie 1475), în care Ștefan a învins o armată otomană mult mai numeroasă, condusă de Hadım Suleiman Pașa. Această victorie i-a adus titlul de „Athleta Christi” (Campion al Creștinătății), iar spada, împreună cu un steag de luptă, ar fi fost binecuvântate la Roma, ceea ce, conform legendelor, i-ar fi conferit puteri divine, făcând-o temută de adversari.
O altă teorie, bazată pe corespondența descoperită de istoricul Nicolae Iorga, sugerează că spada a fost comandată de Ștefan în atelierele genoveze, utilizând oțel de Toledo importat din Spania. Această ipoteză subliniază influența comercială și culturală a Moldovei în Europa medievală.
O a treia poveste, mai puțin răspândită, afirmă că spada ar fi fost moștenită de la Dragoș Vodă, fondatorul Moldovei, și transmisă ca simbol al puterii de la un domnitor la altul, fiind purtată de un spătar, un înalt demnitar responsabil cu armele domnitorului.
Oțelul de Toledo
Oțelul de Toledo, originar din Spania, era renumit în Evul Mediu pentru duritatea și flexibilitatea sa excepțională. Tehnica de forjare implica încorporarea unei benzi de fier forjat în interiorul lamei de oțel, ceea ce împiedica îndoirea sau crăparea. Se spunea că săbiile din Toledo aveau un „suflet de fier” și erau capabile să taie alte arme datorită procesului unic de călire, atribuit în parte apelor râului Tajo. Această calitate superioară a făcut ca oțelul de Toledo să fie folosit de personaje istorice precum El Cid și să devină standard pentru legiunile romane după ce Hannibal le-a utilizat în Războaiele Punice. În secolul al XV-lea, Toledo era considerat cel mai mare centru de fabricare a săbiilor din lume, iar asocierea spadei lui Ștefan cu acest material adaugă un strat de prestigiu și legendă.
Spada în bătălii și legende
Deși nu există relatări detaliate despre utilizarea spadei în bătălii specifice, Ștefan cel Mare era cunoscut pentru curajul său, intrând personal în luptă alături de garda sa regală de 3.000 de oameni. Spada, ca simbol al puterii și curajului său, este asociată cu victoriile sale, în special cu Bătălia de la Vaslui, descrisă ca „cea mai mare victorie a Crucii împotriva Islamului”. Legendele sugerează că arma ar fi avut puteri divine datorită binecuvântării papale, ceea ce o făcea temută de otomani. Cronicele moldovenești și legendele athonite descriu victoriile lui Ștefan ca fiind inspirate de Dumnezeu, sub patronajul sfinților Gheorghe, Dimitrie, Procopius sau Mercurius, ceea ce amplifică mitul spadei ca o armă sfântă. Totuși, datorită designului său și a stării actuale, istoricii cred că era mai degrabă un simbol ceremonial decât o armă folosită efectiv în luptă.
Soarta spadei
Spada se află astăzi în sala de arme a Muzeului Topkapî din Istanbul, dar modul în care a ajuns acolo rămâne un mister. Există două versiuni principale. Prima susține că Ștefan însuși a dăruit-o sultanului înainte de moartea sa în 1504, ca un gest de recunoaștere a unui adversar formidabil, în încercarea de a păstra independența Moldovei. A doua poveste plasează pierderea spadei în timpul domniei fiului său, Petru Rareș, în 1538, când otomanii, conduși de Soliman Magnificul, ar fi jefuit tezaurul Moldovei după ce l-au alungat pe Rareș din cauza alianței sale cu ungurii împotriva otomanilor. Ambele versiuni contribuie la aura de mister a spadei, care rămâne un simbol al rezistenței moldovenești.
Starea actuală și tentativele de recuperare
Conform unui studiu din 1979 realizat de istoricul Florian Georgescu, spada originală din Muzeul Topkapî este în stare proastă, fiind ruptă în două locuri și prezentând urme de coroziune și tăieturi. Cu toate acestea, rămâne o piesă de patrimoniu de o valoare inestimabilă, atrăgând atenția vizitatorilor prin simplitatea sa și prin heraldica mânerului. În 1977, Nicolae Ceaușescu a încercat să recupereze spada printr-un schimb cultural, oferind Turciei un iatagan atribuit lui Sinan Pașa, datat în jurul anului 1506. Negocierile, începute în martie 1977 la Ankara, au fost inițial promițătoare, dar au eșuat din cauza Legii Patrimoniului din Turcia, care interzice scoaterea obiectelor din patrimoniul național. În prezent, două copii ale spadei există în România: una la Mănăstirea Putna, expusă în 2004 cu ocazia comemorării a 500 de ani de la moartea lui Ștefan, și alta la Muzeul din Soroca, Republica Moldova, donată în 2012 de premierul turc Recep Tayyip Erdoğan.
Concluzie
Spada lui Ștefan cel Mare este mai mult decât o armă; este un simbol al curajului, al credinței și al rezistenței Moldovei în fața amenințărilor externe. Legendele despre puterile sale divine, calitatea excepțională a oțelului de Toledo și misterul sosirii sale la Istanbul contribuie la aura sa legendară. Deși eforturile de recuperare nu au avut succes, spada rămâne o mărturie a moștenirii lui Ștefan cel Mare, un voievod care a marcat istoria Europei de Est. Povestea sa continuă să inspire, fiind un punct de legătură între istorie și mit, între realitate și legendă.
