Basarab I, rudă cu Gengis Han

Basarab I, supranumit „Întemeietorul”, este una dintre figurile centrale ale istoriei românești, recunoscut pentru fondarea Țării Românești și pentru victoria sa în Bătălia de la Posada (9–12 noiembrie 1330) împotriva regelui Carol Robert de Anjou. Cu toate acestea, originea sa rămâne un subiect de dezbatere, iar o ipoteză controversată, promovată în special de surse maghiare și speculații moderne, sugerează că Basarab ar fi fost rudă cu Genghis Han, legendarul conducător mongol. Această teorie se bazează pe presupusa sa origine cumană și pe influența mongolă asupra cumanilor din secolul al XIII-lea. Acest articol explorează ipoteza, analizează dovezile disponibile și contextul istoric, bazându-se pe surse academice și discutând limitele acestei teorii.

Contextul istoric

La începutul secolului al XIV-lea, teritoriul actual al României era un mozaic de formațiuni politice, influențat de puteri regionale precum Regatul Ungariei, Hoarda de Aur și Imperiul Bizantin. Basarab I, menționat în documente ca „voievod al valahilor” sau „Basarab, fiul lui Thocomerius”, a consolidat Țara Românească ca un stat independent, unind voievodatele din sudul Carpaților. Victoria sa în Bătălia de la Posada din 1330, unde a învins armata maghiară condusă de Carol Robert de Anjou, a fost un moment definitoriu, marcând recunoașterea Țării Românești ca entitate politică autonomă.

Cumanii, un popor nomad de origine turcică, au jucat un rol semnificativ în regiune. După invaziile mongole din 1223 și 1237–1241, mulți cumani s-au refugiat în Regatul Ungariei și în teritoriile românești, integrându-se în societățile locale. Unii istorici sugerează că Basarab I ar fi fost de origine cumană sau româno-cumană, bazându-se pe numele său tată, Thocomerius, care ar putea deriva din cumanul Toq-tämir („fier dur”).

Ipoteza unei legături cu Genghis Han apare din influența mongolă asupra cumanilor, care au fost subordonați Hoardei de Aur după invaziile din secolul al XIII-lea. Genghis Han (1162–1227) a fondat Imperiul Mongol, iar descendenții săi au controlat stepele pontice, inclusiv cumanii, ceea ce a dus la speculații despre o posibilă legătură genealogică sau culturală între liderii cumanilor și elita mongolă.

Originea lui Basarab I

Originea lui Basarab I este un subiect controversat, datorită surselor limitate din secolul al XIV-lea. Documentele maghiare, precum Chronicon Pictum, îl descriu ca „Basarab, fiul lui Thocomerius, un schismatic” (adică ortodox), sugerând o origine neromână, posibil cumană, datorită numelui Thocomerius. Istoricul Neagu Djuvara a argumentat că Basarab era probabil de origine româno-cumană, bazându-se pe integrarea cumanilor în societatea valahă și pe frecvența numelor turcice în elita românească din acea perioadă [Neagu Djuvara, Thocomerius–Negru Vodă: un voivod de origine cumană la începuturile Țării Românești].

Pe de altă parte, istoricii precum Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu susțin o origine românească, argumentând că Basarab era un nobil local care a unificat voievodatele valahe sub o conducere centralizată. Numele „Basarab” este considerat de origine turcică, posibil din basa („a conduce”) și arba („om”), dar acest lucru nu confirmă neapărat o origine cumană, ci poate reflecta influențe culturale.

Legătura cu Genghis Han

Ipoteza că Basarab I ar fi fost rudă cu Genghis Han este bazată pe influența mongolă asupra cumanilor. După invaziile mongole din 1223 (Bătălia de la Kalka) și 1237–1241, cumanii din stepele pontice au fost subordonați Hoardei de Aur, condusă de descendenții lui Genghis Han, în special de dinastia lui Batu Han. Unii lideri cumani s-au integrat în elita mongolă prin căsătorii sau alianțe, ceea ce a dus la speculații că Thocomerius, tatăl lui Basarab, ar fi fost un nobil cuman cu legături îndepărtate cu elita mongolă.

Cu toate acestea, nu există dovezi genetice sau documentare care să confirme o legătură directă între Basarab și Genghis Han. Studiile genetice moderne, care au identificat haplogrupul R1a-Z93 ca fiind comun în descendenții lui Genghis Han, nu au fost aplicate rămășițelor asociate cu Basarab sau familia sa, iar astfel de analize sunt improbabile datorită lipsei de material biologic. Ipoteza rămâne speculativă, susținută mai mult de contextul cultural al cumanilor decât de dovezi concrete.

Dovezi arheologice și istorice

Dovezile arheologice din regiunea Țării Românești din secolul al XIV-lea nu oferă informații clare despre originea lui Basarab. Mormintele nobiliare din zona Curtea de Argeș, asociate cu primii voievozi, conțin artefacte care reflectă influențe bizantine și balcanice, dar nu neapărat cumane sau mongole. Inscripțiile și documentele din epocă, precum cele din cancelaria maghiară, nu menționează o legătură cu Genghis Han, ci se concentrează pe statutul lui Basarab ca lider al valahilor.

Influența cumană este, totuși, vizibilă în regiune. Artefacte precum armele și harnașamentele din situri din Oltenia și Muntenia sugerează contacte culturale cu nomazii din stepe, dar acestea sunt mai degrabă atribuite cumanilor decât mongolilor. Lipsa surselor scrise directe din Țara Românească din acea perioadă complică confirmarea oricărei legături genealogice.

Impactul cultural al ipotezei

Indiferent de veridicitatea sa, ideea unei legături între Basarab I și Genghis Han a avut un impact cultural, în special în istoriografia maghiară și în cercurile speculative. În Ungaria, teoria a fost folosită pentru a sublinia influența cumanilor în formarea statelor din Europa de Est, inclusiv a Țării Românești. În România, această ipoteză este mai puțin acceptată, istoricii preferând să sublinieze rolul lui Basarab ca lider român care a consolidat identitatea națională prin victoria de la Posada.

Speculațiile despre o legătură cu Genghis Han adaugă o notă de fascinație istoriei lui Basarab, plasându-l într-un context mai larg al influențelor nomade în Europa medievală. Totuși, această teorie riscă să umbrească realizările sale concrete, cum ar fi fondarea unui stat independent și rezistența în fața Regatului Ungariei.

Concluzie

Ipoteza că Basarab I ar fi fost rudă cu Genghis Han rămâne o speculație interesantă, dar lipsită de dovezi solide. Originea sa, fie românească, fie româno-cumană, este mai bine documentată prin surse istorice și arheologice, dar legătura cu Genghis Han se bazează pe influența mongolă asupra cumanilor, fără confirmări genetice sau documentare. Basarab I rămâne o figură crucială în istoria românească, nu datorită unei presupuse ascendențe mongole, ci datorită rolului său în fondarea Țării Românești și în victoria de la Posada. Povestea sa ilustrează complexitatea interacțiunilor culturale și politice din Europa de Est medievală, iar speculațiile despre legătura cu Genghis Han adaugă un strat de mister, dar nu schimbă moștenirea sa ca întemeietor al unui stat român.