Câţi copii a avut Ştefan cel Mare? Controversa celor opt copii din flori ai domnitorului – ce au descoperit istoricii

Ștefan cel Mare, voievodul Moldovei între 1457 și 1504, rămâne una dintre cele mai emblematice figuri ale istoriei românești. Cunoscut pentru victoriile sale militare împotriva otomanilor, polonezilor și ungurilor, dar și pentru ctitoriile sale religioase, Ștefan a fost proclamat “cel Sfânt” de Biserica Ortodoxă Română în 1992. Totuși, viața sa personală, în special aspectul familial, a generat numeroase legende și controverse. Una dintre cele mai persistente este cea legată de numărul copiilor săi, în special cei ilegitimi, adesea numiți “din flori”. Se vorbește despre opt sau chiar mai mulți astfel de copii, dar ce spun sursele istorice autentice? În acest articol, vom explora familia domnitorului, bazându-ne pe cercetări istorice recente, pentru a separa faptele de mituri.

Viața familială a lui Ștefan cel Mare: Trei căsătorii și moștenitori legitimi

Ștefan cel Mare a fost căsătorit de trei ori, fiecare mariaj reflectând alianțe politice strategice. Prima soție a fost Evdochia de Kiev, fiica marelui cneaz al Kievului, cu care s-a căsătorit în 1463. Din această uniune au rezultat trei copii: Alexandru (născut în 1465, decedat în 1496), Ana și Elena. Evdochia a murit în 1467, iar Ștefan s-a recăsătorit în 1472 cu Maria de Mangop, din familia imperială bizantină. Această căsătorie a adus patru copii: Bogdan Vlad (viitorul Bogdan al III-lea? Nu, greșeală – din a doua: Petru, Maria, Ilie și probabil alții care au murit tineri). Potrivit surselor, din a doua căsătorie au rezultat Bogdan (decedat tânăr), Petru (decedat în 1480), Maria și posibil alții. A treia soție, Maria Voichița, fiica lui Radu cel Frumos, a fost capturată în timpul unei campanii și căsătorită cu Ștefan în 1478. Din această uniune au venit Bogdan al III-lea (moștenitorul tronului, născut în 1479) și Ana (decedată tânără).

În total, sursele istorice confirmă opt copii legitimi, dar mulți dintre ei au murit în copilărie sau tinerețe, din cauze naturale sau în contextul instabil al epocii. De exemplu, cronicile vremii, precum cea a lui Grigore Ureche, menționează pierderi timpurii în familie, ceea ce a contribuit la instabilitatea succesiunii.

Controversa copiilor “din flori”: Legende populare vs. dovezi documentare

Legenda potrivit căreia Ștefan cel Mare ar fi avut numeroși copii ilegitimi – uneori se vorbește de opt, zece sau chiar mai mulți – persistă în imaginarul colectiv românesc. Aceste povești sunt alimentate de folclor, romane istorice și chiar unele interpretări romantizate ale istoriei, care îl portretizează pe voievod ca pe un bărbat viril și afemeiat. Se spune că acești copii ar fi fost născuți din relații extraconjugale cu femei din popor, nobili sau chiar captive de război, și că unii dintre ei ar fi ajuns să joace roluri importante în istorie.

Totuși, istoricii moderni au demontat mare parte din aceste mituri. Cercetări bazate pe documente autentice, precum hrisoave, cronici și inscripții funerare, arată că numărul copiilor ilegitimi confirmați este mult mai mic. Cel mai notabil este Petru Rareș, născut în jurul anului 1487 dintr-o relație cu o femeie numită Maria Răreșoaia (sau posibil o altă concubină). Petru a devenit ulterior voievod al Moldovei (1527-1538 și 1541-1546) și este recunoscut ca fiu ilegitim al lui Ștefan, fapt confirmat de documente precum cele din arhivele poloneze și moldovenești.

Un alt posibil fiu ilegitim este Alexandru, menționat în unele surse ca fiind născut înainte de prima căsătorie, dar dovezile sunt ambigui. Alte nume vehiculate în legende, precum Ștefăniță sau alți presupuși descendenți, nu au suport documentar solid. Istoricul Constantin Rezachevici, în lucrările sale, subliniază că legenda numeroșilor copii din flori este un fals istoric, probabil amplificat în secolele XIX-XX pentru a adăuga un aer romantic figurii lui Ștefan. De altfel, normele morale ale epocii medievale, influențate de Biserica Ortodoxă, nu încurajau astfel de relații, iar Ștefan, un devotat creștin, este descris în cronici ca un om pios, nu ca un desfrânat.

Ce au descoperit istoricii: Cercetări recente și surse primare

În ultimele decenii, istoricii au reexaminat sursele primare pentru a clarifica arborele genealogic al lui Ștefan. Lucrări precum cele ale lui Ștefan S. Gorovei și Mihai Dim. Sturdza, bazate pe inscripții de pe pietre funerare de la Mănăstirea Putna (unde sunt înmormântați mulți membri ai familiei), confirmă doar unul sau cel mult doi fii ilegitimi. De exemplu, la Putna, sunt mormintele a doi copii mici, Bogdan și Petru, morți în 1479 și 1480, considerați legitimi, dar și referințe la alții.

Cercetări genetice și arheologice recente, inclusiv analize ale osemintelor din mormintele de la Putna, au încercat să confirme filiațiile, dar rezultatele sunt limitate din cauza degradării materialului genetic. O controversă recentă implică chiar spada atribuită lui Ștefan, care s-a dovedit a aparține unui alt voievod, subliniind nevoia de verificări riguroase.

Wikipedia și alte surse enciclopedice rezumă că Ștefan a avut în total aproximativ 10-12 copii, dar doar opt legitimi confirmați, iar ilegitimii sunt reduși la Petru Rareș și posibil unul-doi alții. Documentele din arhivele europene (poloneze, otomane) nu menționează o mulțime de bastarzi, ceea ce sugerează că legenda a fost exagerată de povestitori populari.

Concluzie: De la mit la realitate istorică

Ștefan cel Mare a avut, conform dovezilor istorice, opt copii legitimi și doar unul sau doi ilegitimi confirmați, departe de legenda celor opt “din flori”. Această controversă ilustrează cum istoria se împletește cu folclorul, creând o imagine romantică a unui erou național. Descoperirile istoricilor, bazate pe documente și arheologie, ne ajută să înțelegem un Ștefan mai uman, dar nu mai puțin măreț. În final, moștenirea sa nu stă în numărul descendenților, ci în luptele pentru independența Moldovei și ctitoriile care dăinuie și azi.