Badea Cârțan, pe numele său real Gheorghe Cârțan, reprezintă una dintre figurile emblematice ale istoriei românești, un simbol al rezistenței și al dragostei de neam. Născut pe 24 ianuarie 1849 în satul Cârțișoara din județul Sibiu, într-o familie modestă de țărani, el a devenit cunoscut drept “cel mai curajos țăran român” datorită determinării sale de a lupta pentru unitatea națională și pentru promovarea culturii românești în Transilvania aflată sub dominație austro-ungară. Fără a frecventa vreodată școala formală, Badea Cârțan a învățat să citească singur, transformându-se într-un autodidact pasionat, supranumit adesea “cel mai citit dintre țăranii români”. Viața sa, marcată de aventuri incredibile și de un patriotism fervent, culmină cu celebra sa călătorie pe jos până la Roma, un gest care a captivat imaginația generațiilor ulterioare.

Copilăria și formarea unui autodidact

Gheorghe Cârțan s-a născut într-o perioadă tulbure pentru românii din Transilvania, sub Imperiul Austro-Ungar, unde identitatea națională era suprimată. Provenind dintr-o familie săracă, el a început viața ca cioban, păzind oile pe munții din jurul satului natal. Nu a avut acces la educație formală, dar curiozitatea sa l-a împins să învețe literele de la alți păstori sau din cărți împrumutate. Până la adolescență, era analfabet, dar în anii petrecuți în ciobănie, a început să citească primele cărți, dezvoltând o pasiune pentru istoria românilor.

În 1877, la vârsta de 28 de ani, Badea Cârțan s-a înrolat voluntar în armata română în timpul Războiului de Independență împotriva Imperiului Otoman. Această experiență l-a marcat profund, consolidându-i convingerea în unitatea tuturor românilor, indiferent de granițele impuse de imperii. După război, s-a întors în Transilvania, unde a început să distribuie cărți românești interzise de autoritățile maghiare. Trecea granița pe ascuns, aducând volume despre istoria dacilor, a romanilor și a luptei pentru independență, pe care le împărțea țăranilor și intelectualilor din sate. Această activitate l-a transformat într-un militant activ pentru reîntregirea neamului, riscându-și libertatea și viața în repetate rânduri.

Badea Cârțan nu era doar un distribuitor de cărți; el le citea cu aviditate, adunând o bibliotecă personală impresionantă pentru un țăran. Se spune că a citit sute de volume, de la istorie antică la scrieri patriotice, ceea ce l-a făcut să viseze la originile latine ale poporului român. Această pasiune pentru cunoaștere l-a împins spre aventuri care păreau imposibile pentru un om simplu.

Călătoria pe jos la Roma: Un pelerinaj al identității naționale

Una dintre cele mai faimoase episoade din viața lui Badea Cârțan este călătoria sa pe jos până la Roma, în anul 1896. La vârsta de 47 de ani, el a decis să parcurgă aproximativ 2.000 de kilometri de la Sibiu la capitala Italiei, mergând pe jos timp de 46 de zile. Motivul principal al acestei aventuri temerare era dorința profundă de a vedea cu ochii săi mărturiile istorice ale originii latine a poporului român, în special Columna lui Traian – monumentul ridicat de împăratul roman Traian pentru a comemora cucerirea Daciei.

De ce a plecat tocmai la Roma? Badea Cârțan, influențat de cărțile citite, era convins că românii sunt descendenți direcți ai dacilor și romanilor. Columna lui Traian, cu reliefurile sale care înfățișează războaiele daco-romane, reprezenta pentru el o dovadă tangibilă a acestei moșteniri. El dorea să se conecteze personal cu rădăcinile antice, să vadă “cu ochii mei” simbolurile care demonstrau latinitatea poporului său. Această călătorie nu era doar o aventură personală, ci un act simbolic de afirmare a identității naționale, într-o epocă în care românii din Transilvania luptau pentru recunoașterea drepturilor lor.

Drumul a fost plin de greutăți: Badea Cârțan a traversat munți, râuri și teritorii străine, dormind sub cerul liber sau în adăposturi improvizate, hrănindu-se cu ce găsea pe drum. Îmbrăcat în straie țărănești tradiționale – suman, căciulă și opinci – el a atras atenția pe unde trecea. Când a ajuns la Roma, epuizat, s-a așezat la baza Columnei lui Traian și a adormit acolo. A doua zi dimineață, un italian care l-a văzut a exclamat: “A căzut un dac de pe columnă!”, remarcând asemănarea sa cu figurile dacice sculptate pe monument. Această anecdotă a devenit legendară, ilustrând impactul vizual și cultural al prezenței sale.

La Roma, Badea Cârțan a vizitat și alte situri istorice, precum Forumul Roman și Arcul lui Constantin, consolidându-și convingerile despre originea latină a românilor. Călătoria sa a fost relatată în presa vremii și a inspirat mulți intelectuali români, devenind un simbol al rezistenței culturale.

Alte aventuri și moștenirea sa

Nu a fost singura sa călătorie: în 1895, Badea Cârțan a mers pe jos la București pentru a vedea statuia lui Mihai Viteazul, eroul unirii principatelor. De asemenea, a vizitat Parisul și alte orașe europene, mereu în căutarea de cărți și inspirație. Activitățile sale de distribuție de cărți l-au adus în conflict cu autoritățile austro-ungare, fiind arestat de mai multe ori pentru “propagandă românească”.

Badea Cârțan a murit pe 7 august 1911, la vârsta de 62 de ani, în satul natal Cârțișoara, lăsând în urmă o moștenire de patriotism și curaj. Astăzi, el este comemorat prin străzi, monumente și povești în manualele școlare. Muzeul din Cârțișoara îi poartă numele, iar călătoria sa la Roma a fost refăcută de alți temerari, precum timișoreanul Mirel Magop în secolul XXI.

Concluzie

Badea Cârțan nu a fost un erou cu arme, ci unul al spiritului și al cunoașterii. Curajul său de a pleca pe jos la Roma, motivat de dorința de a confirma originile latine ale neamului său, îl face un exemplu etern de perseverență. Într-o lume în care educația și identitatea erau luxuri, el a demonstrat că un țăran simplu poate schimba istoria prin pasiune și acțiune. Povestea sa ne amintește că rădăcinile noastre sunt vii, atâta timp cât le căutăm cu inima deschisă.