În istoria automobilistică a României, Malaxa ocupă un loc special ca primul automobil proiectat și construit pe teritoriul țării. Lansată în 1945, în contextul reconversiei industriei de război către producția civilă, această mașină a fost o realizare remarcabilă a inginerilor români. Numită după industriașul Nicolae Malaxa, care a finanțat proiectul, Malaxa a reprezentat un simbol al ambiției și inovației într-o perioadă de reconstrucție națională. Deși producția sa a fost de scurtă durată, povestea sa continuă să fascineze, marcând un capitol legendar în patrimoniul auto românesc.
Nicolae Malaxa: Vizionarul din spatele proiectului
Nicolae Malaxa (1884–1965) a fost unul dintre cei mai influenți industriași ai României interbelice. Născut în Huși, județul Vaslui, într-o familie de origine aromână, Malaxa a studiat ingineria la Universitatea Politehnică din Karlsruhe, Germania. Întors în România, a fondat uzinele Malaxa în 1921, la București, care au devenit unul dintre cele mai mari grupuri industriale din Europa de Sud-Est. Aceste uzine produceau locomotive, material rulant, țevi de oțel și alte echipamente industriale, consolidând poziția lui Malaxa ca unul dintre cei mai bogați oameni din România. Viziunea sa de a dezvolta industria auto românească a dus la crearea mașinii Malaxa, un proiect care a demonstrat capacitatea României de a inova în acest domeniu.
Malaxa era cunoscut pentru conexiunile sale politice, fiind apropiat de regele Carol al II-lea și implicat în diverse partide politice, ceea ce i-a facilitat contracte cu statul. Deși aceste legături au atras controverse, contribuțiile sale la industria românească, inclusiv la dezvoltarea primului automobil, sunt incontestabile.
| Aspect | Detalii |
|---|---|
| Nume | Nicolae Malaxa |
| Data nașterii | 10/22 decembrie 1884, Huși, județul Vaslui |
| Educație | Inginerie, Universitatea Politehnică din Karlsruhe, Germania |
| Contribuții majore | Fondator al uzinelor Malaxa, producție de locomotive, țevi de oțel, primul automobil românesc |
| Controverse | Legături politice cu regele Carol al II-lea, acuzații de corupție |
Dezvoltarea mașinii Malaxa
Proiectul mașinii Malaxa a fost inițiat în 1945, ca parte a eforturilor de reconversie a industriei românești după al Doilea Război Mondial. Proiectul a fost condus de inginerul Petre Carp, sub egida „Societății de Studii Nicolae Malaxa”. Echipa de design a inclus ingineri și tehnicieni de la uzinele Malaxa din București, A.S.A.M. Cotroceni și IAR Brașov, o fabrică cunoscută pentru producția de avioane. Prototipurile au fost asamblate în aceste fabrici, cu sprijinul financiar al lui Nicolae Malaxa, al cărui nume a fost dat mașinii.
Există o controversă privind locația exactă a producției. Unele surse, precum, indică Reșița ca loc de construcție, în timp ce altele, precum, menționează că prototipurile au fost asamblate în fabrici de avioane din București și Brașov. Istoricul Dan Perianu susține că nicio mașină nu a fost produsă în Reșița și că fabrica de acolo nu purta numele Malaxa. Este posibil ca prototipurile să fi fost construite în mai multe locații, dar planurile pentru producția de masă să fi fost centrate pe Reșița.
Specificații tehnice și caracteristici
Mașina Malaxa era remarcabilă pentru soluțiile sale tehnice inovatoare, multe dintre ele inspirate din industria aeronautică, datorită implicării inginerilor de la IAR Brașov. Specificațiile cheie includ:
- Motor: Radial cu 3 cilindri, în doi timpi, răcit cu aer, montat în spate, cu o putere de 30-35 CP. Greutatea motorului era de 80 kg, iar ansamblul cu diferențialul și cutia de viteze ajungea la 150 kg.
- Viteză maximă: 105-120 km/h.
- Consum de combustibil: Aproximativ 10 litri/100 km.
- Sistem de răcire: Aerul era captat de deasupra parbrizului și canalizat printr-un acoperiș cu pereți dubli, folosind un ventilator pentru a răci cilindrii și a alimenta carburatorul.
- Caroserie: Aerodinamică, cu portbagajul în față sub capotă, unde se afla și roata de rezervă. Caroseria era montată pe șasiu cu tampoane de cauciuc de 10 cm grosime, oferind un confort superior.
- Capacitate: Până la șase pasageri, cu spațiu pentru patru valize.
- Șasiu: Tubular, cu suspensie dublă hidraulică și din cauciuc.
- Cutie de viteze: Cu 4 trepte, cu diferențial autoblocant și levier hidraulic.
Aceste caracteristici făceau din Malaxa un automobil avansat pentru anii 1940, comparabil cu modelele europene ale vremii. Designul său aerodinamic și sistemul de răcire inovator au fost puncte forte, reflectând ingeniozitatea echipei de proiectare.
| Caracteristică | Detalii |
|---|---|
| Motor | 3 cilindri în stea, răcit cu aer, 30-35 CP |
| Viteză maximă | 105-120 km/h |
| Consum | 10 l/100 km |
| Capacitate | 6 pasageri, 4 valize |
| Sistem de răcire | Aer canalizat prin acoperiș cu pereți dubli, ventilator |
| Caroserie | Aerodinamică, portbagaj frontal, montată pe șasiu cu tampoane de cauciuc |
Producția și soarta tragică
Numărul exact de mașini Malaxa produse rămâne neclar. Majoritatea surselor, inclusiv, indică faptul că doar câteva prototipuri sau o mică pre-serie (sub 20 de unități) au fost construite, în principal la IAR Brașov și ASAM Cotroceni. O sursă sugerează că aproximativ 800 de mașini ar fi fost produse anual între 1945 și 1947, dar această afirmație este contestată de comentarii care susțin că producția de masă nu a avut loc, fiind înlocuită cu producția de tractoare la IAR Brașov în 1946.
Producția a fost oprită brusc când sovieticii au decis să mute linia de asamblare în URSS. Această decizie a fost influențată, conform, de un oficial sovietic de rang înalt, identificat ca fiind Leonid Brejnev, care a fost impresionat de performanțele mașinii în timpul unei demonstrații la Sofia, Bulgaria, în decembrie 1947. Brejnev, pe atunci comisar politic militar, ar fi călătorit cu un automobil Malaxa și, impresionat de confortul și viteza sa, ar fi decis relocarea producției. Această poveste, deși captivantă, nu este confirmată de toate sursele și rămâne parțial anecdotică.
Planurile pentru adaptarea modelului Malaxa într-un camion de 1 tonă și o mașină cu două locuri de 20 CP, destinată clasei de mijloc, nu s-au materializat din cauza intervenției sovietice.
Moștenirea Malaxa
Deși Malaxa nu a intrat în producție de masă, impactul său asupra istoriei auto românești este semnificativ. A demonstrat capacitatea inginerilor români de a crea un automobil modern, cu soluții tehnice inovatoare, într-o perioadă dificilă din punct de vedere economic și politic. Proiectul a fost un precursor al dezvoltărilor ulterioare în industria auto românească, care a culminat cu succesul mărcii Dacia în anii 1960 și 1970.
Puține exemplare sau imagini ale mașinii Malaxa mai există astăzi, iar informațiile disponibile sunt limitate și uneori contradictorii. Totuși, povestea sa rămâne un simbol al ambiției și talentului ingineresc românesc. Malaxa a deschis calea pentru viitoarele realizări auto, demonstrând că România putea concura pe plan tehnologic cu alte națiuni europene.
Concluzie
Povestea mașinii Malaxa este o mărturie a spiritului inovator și a ambiției industriale a României postbelice. Prin viziunea lui Nicolae Malaxa și ingeniozitatea echipei conduse de Petre Carp, Malaxa a devenit primul automobil românesc, un simbol al mândriei naționale și al progresului tehnologic. Deși producția sa a fost întreruptă prematur din cauza intervenției sovietice, moștenirea sa continuă să inspire, marcând un capitol legendar în istoria auto românească.
