Ștefan cel Mare (1438/1439–1504), domnitor al Moldovei timp de 47 de ani, este celebrat pentru victoriile sale militare și ctitoriile religioase, fiind canonizat în 1992 de Biserica Ortodoxă Română ca „Ștefan cel Mare și Sfânt”. În spatele figurii sale legendare se ascund povești mai puțin cunoscute, dar la fel de captivante, despre oamenii care i-au marcat viața personală. Una dintre aceste povești este cea a Maruşcăi, femeia care i-a dăruit primul său copil, Alexandru, și al cărei sfârșit tragic rămâne învăluit în mister. Acest articol explorează relația Maruşcăi cu Ștefan, statutul ei controversat, rolul fiului lor Alexandru și circumstanțele neclare ale morții sale, bazându-se pe surse academice și evidențiind dezbaterile istorice.
Context istoric
Ștefan cel Mare a urcat pe tronul Moldovei în 1457, la vârsta de aproximativ 20 de ani, după ce l-a înfrânt pe Petru Aron, ucigașul tatălui său, Bogdan al II-lea. Domnia sa a fost marcată de lupte împotriva Imperiului Otoman, Regatului Ungariei și Poloniei, dar și de o politică matrimonială strategică, menită să consolideze alianțe. Viața sa personală, însă, este mai puțin documentată, iar relațiile sale amoroase, în special cele din tinerețe, sunt subiect de speculații. Maruşca, o figură enigmatică, apare în acest context ca prima femeie importantă din viața sa, înainte de căsătoriile sale oficiale.
Cine a fost Maruşca?
Maruşca este menționată în pomelnicul Mănăstirii Bistrița ca „Marușca, mama lui Alexandru”, indicând că a fost mama primului fiu al lui Ștefan cel Mare. Statutul ei este însă controversat. Unele surse, precum istoricul Laurențiu Chiriac, susțin că Maruşca ar fi fost prima soție a lui Ștefan, căsătorită în 1457, înainte de ascensiunea sa pe tron [Historia: Cât de mare era Ștefan cel Mare?]([invalid url, do not cite]). Altele, inclusiv Wikipedia, afirmă că Ștefan a avut doar trei soții oficiale: Evdochia de Kiev (1463–1467), Maria de Mangop (1472–1477) și Maria Voichița (1478–1504), sugerând că Maruşca a fost o concubină [Wikipedia: Ștefan cel Mare]([invalid url, do not cite]).
Absența titlului de „doamnă” în pomelnicul Mănăstirii Bistrița, rezervat soțiilor domnitorilor, susține ipoteza că Maruşca nu a fost soția oficială. Istoricul Jonathan Eagles propune că Alexandru ar fi putut fi un fiu nelegitim, dacă Maruşca era concubină, sau că Ștefan ar fi avut doi fii numiți Alexandru, unul cu Maruşca și altul cu Evdochia [Wikipedia: Alexandru of Moldavia]([invalid url, do not cite]). Lipsa informațiilor despre originea ei – dacă era fiica unui țăran sau a unui boier – adaugă la misterul identității sale.
| Aspect | Detalii |
|---|---|
| Nume | Maruşca (sau Mărica) |
| Statut | Dezbătut: posibil prima soție (1457) sau concubină |
| Mențiune | Pomelnicul Mănăstirii Bistrița, ca „Marușca, mama lui Alexandru” |
| Origine | Necunoscută, probabil din popor, nu de neam nobil |
| Copil | Alexandru, primul fiu al lui Ștefan cel Mare |
Relația cu Ștefan cel Mare
Maruşca a intrat în viața lui Ștefan cel Mare în tinerețe, probabil în anii 1450, înainte de urcarea sa pe tron. Unele surse sugerează că relația lor a avut loc în contextul încoronării lui Ștefan la „Dreptate” pe valea Siretului, în 1457, când acesta avea 18-20 de ani [Observatorul de Nord: Marușca și Răreșoaia]([invalid url, do not cite]). Se crede că legătura lor a fost una de dragoste profundă, dar neoficializată din motive politice, Ștefan având nevoie de alianțe matrimoniale cu familii nobile pentru a-și consolida poziția.
Din această relație s-a născut Alexandru, considerat de multe surse primul fiu al lui Ștefan. Data nașterii lui Alexandru este incertă, dar dacă Maruşca a fost mama sa, el s-ar fi născut între 1457 și 1463, înainte de căsătoria lui Ștefan cu Evdochia de Kiev [Wikipedia: Alexandru of Moldavia]([invalid url, do not cite]). Alexandru a fost recunoscut de tatăl său, fiind numit „iubitul nostru fiu Alexandru” într-un document din 1464 și inclus în actul de danie către Mănăstirea Zografu din Muntele Athos în 1466 [MagnaNews: Istoria, cea mai frumoasă poveste]([invalid url, do not cite]).
Alexandru, Fiul Maruşcăi
Alexandru a fost un fiu valoros pentru Ștefan cel Mare, demonstrând calități de conducător militar și administrativ. A participat la bătălii importante, precum Valea Albă (1476) și Râmnic (1481), și a fost asociat la domnie în anii 1490, având propria curte la Bacău [Adevărul: Misterul morții fiului lui Ștefan cel Mare]([invalid url, do not cite]). A fost respectat internațional, fiind solicitat de regele Poloniei, Cazimir al IV-lea, pentru încoronarea fiului său Vladislav ca rege al Boemiei.
Moartea sa prematură în 1496, la vârsta de aproximativ 35 de ani, este considerată un eveniment tragic. Unele surse sugerează că a fost victima unui complot organizat la Bacău, posibil asasinat, deși circumstanțele exacte rămân neclare [Adevărul: Misterul morții fiului lui Ștefan cel Mare]([invalid url, do not cite]). Inscripția de pe portretul său de la Mănăstirea Bistrița notează: „Alexandru Voievod, fiul lui Ștefan Voievod, care a murit la oaste”. Moartea sa a fost o lovitură grea pentru Ștefan, care îl considera cel mai destoinic succesor.
| Aspect | Detalii |
|---|---|
| Nume | Alexandru (Alexandrel) |
| Naștere | Între 1457–1463 (dacă mama este Maruşca) sau 1464–1466 (dacă mama este Evdochia) |
| Rol | Asociat la domnie, curte la Bacău, participant la bătălii (Valea Albă, Râmnic) |
| Moarte | 1496, posibil asasinat în Bacău |
| Înmormântare | Mănăstirea Bistrița |
Sfârșitul tragic al Maruşcăi
Despre moartea Maruşcăi nu există informații precise în sursele istorice. Pomelnicul Mănăstirii Bistrița o menționează doar ca „Marușca, mama lui Alexandru”, fără detalii despre circumstanțele morții sale. Unele surse sugerează că ar fi murit din cauza unei boli grave sau a durerii emoționale cauzate de izolarea socială și lipsa recunoașterii la curte [Observatorul de Nord: Marușca și Răreșoaia]([invalid url, do not cite]). Faptul că nu a fost numită „doamnă” indică un statut inferior, ceea ce ar fi putut contribui la un sfârșit solitar și tragic.
Moartea fiului său, Alexandru, în 1496, ar fi putut amplifica percepția tragică a poveștii Maruşcăi, deși nu există dovezi directe că ea mai era în viață la acel moment. Lipsa documentelor despre viața și moartea ei sugerează că a trăit în umbră, fără recunoașterea pe care ar fi meritat-o ca mamă a primului fiu al lui Ștefan.
Controverse și dezbateri
Dezbaterea principală privind Maruşca se concentrează pe statutul ei: soție sau concubină. Istorici precum Laurențiu Chiriac susțin că a fost prima soție a lui Ștefan, căsătorită în 1457, bazându-se pe corespondența vremii și pe tradițiile orale [Historia: Cât de mare era Ștefan cel Mare?]([invalid url, do not cite]). Alții, precum Jonathan Eagles, consideră că a fost o concubină, iar Alexandru ar fi fost un fiu nelegitim, sau că Ștefan ar fi avut doi fii numiți Alexandru, unul cu Maruşca și altul cu Evdochia [Wikipedia: Alexandru of Moldavia]([invalid url, do not cite]). Documentele, precum actul de danie către Mănăstirea Hilandar, care îl include pe Alexandru ca fiu al lui Ștefan și Evdochia, complică această dezbatere.
O altă controversă este legată de numărul copiilor nelegitimi ai lui Ștefan. În timp ce legendele populare sugerează că ar fi avut numeroși „copii din flori”, istoricii confirmă doar pe Petru Rareș ca fiu nelegitim cert, născut din relația cu Maria Rareșoaia [Adevărul: Câți copii a avut Ștefan cel Mare?]([invalid url, do not cite]). Alexandru, dacă era fiul Maruşcăi, ar putea fi considerat nelegitim, dar recunoașterea sa de către Ștefan complică această clasificare.
Moștenirea Maruşcăi
Deși Maruşca nu a fost recunoscută oficial ca soție a lui Ștefan cel Mare, ea a lăsat o amprentă durabilă prin fiul ei, Alexandru, care a fost un succesor promițător al voievodului. Prezența ei în pomelnicul Mănăstirii Bistrița indică respectul pe care Ștefan l-a avut pentru ea, chiar dacă nu i-a acordat un titlu nobiliar. Povestea sa reflectă soarta multor femei din Evul Mediu, care, deși au influențat viețile marilor conducători, au rămas în umbră din cauza constrângerilor sociale și politice.
Concluzie
Maruşca, femeia care i-a dăruit primul copil lui Ștefan cel Mare, rămâne o figură enigmatică și tragică în istoria Moldovei. Fie că a fost soție sau concubină, contribuția ei la moștenirea lui Ștefan este incontestabilă prin fiul lor, Alexandru. Sfârșitul ei, probabil marcat de boală sau izolare, și moartea prematură a lui Alexandru adaugă o notă de tristețe poveștii sale. Recunoașterea acestui capitol ascuns al istoriei ne ajută să înțelegem mai bine complexitatea vieții personale a lui Ștefan cel Mare și sacrificiile celor din umbra sa.
