Locomotiva cu abur Resicza reprezintă un simbol al începutului industriei feroviare în România. Construită în 1872 la Reșița, pe teritoriul actual al României, care la acea vreme făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, Resicza a marcat debutul producției de locomotive în această regiune. Astăzi, această locomotivă istorică este expusă în Muzeul de Locomotive cu Abur din Reșița, unde servește drept mărturie a ingeniozității și contribuției regiunii la dezvoltarea industrială. Povestea sa reflectă nu doar o realizare tehnică, ci și un moment de cotitură în modernizarea transportului în sud-estul Europei.

Contextul Istoric

Reșița, situată în regiunea Banat, are o istorie industrială ce datează din 3 iulie 1771, când au fost inaugurate primele furnale și forje, marcând fondarea celui mai vechi centru metalurgic din România și unul dintre cele mai vechi din Europa. Inițial, activitățile industriale s-au concentrat pe prelucrarea metalelor, producând piese din fontă, bare de fier forjat, unelte și alte obiecte pentru uz agricol și casnic. În 1855, uzinele din Reșița au fost achiziționate de compania feroviară St.E.G. (Imperial Royal Privileged Austrian State Railway Company), un conglomerat industrial cu sediul la Viena, care a impulsionat dezvoltarea producției de mașini și a pus bazele fabricării locomotivelor.

Această tranziție a fost facilitată de contextul mai larg al dezvoltării căilor ferate în Imperiul Austro-Ungar. Prima linie feroviară de pe teritoriul actual al României a fost deschisă în 1854, între Oravița și Baziaș, pentru transportul cărbunelui, fiind operată de St.E.G. În 1869, Regatul României a inaugurat linia București-Giurgiu, prima sa cale ferată. Aceste dezvoltări au creat o cerere pentru locomotive, iar Reșița, cu infrastructura sa industrială avansată, a devenit un centru ideal pentru producția acestora.

Construcția Locomotivei Resicza

Locomotiva Resicza a fost proiectată de inginerul scoțian John Haswell, un specialist renumit care lucra la fabrica de locomotive St.E.G. din Viena. Designul său s-a bazat pe locomotiva SZEKUL, adusă la Reșița în 1871, care a servit drept prototip. SZEKUL, o locomotivă de tip StEG 52 cu ecartament de 948 mm, a fost transportată din Viena printr-o operațiune complexă: pe apă până la portul Baziaș, pe calea ferată până la Oravița și apoi pe o platformă trasă de 36 de perechi de boi până la Reșița. Această călătorie ilustrează provocările logistice ale epocii.

În 1872, sub conducerea inginerului Carl Heinrich, uzinele din Reșița au construit locomotiva Resicza, care a primit numărul de circulație 2. Aceasta a fost urmată de alte două locomotive similare, Bogsan (numărul 3) și Hungaria (numărul 4), fabricate în 1872-1873. Toate trei au fost utilizate pentru transportul industrial pe liniile Reșița-Secul și Reșița-Bocșa-Ocna de Fier, aceasta din urmă, lungă de 31,3 km, fiind inaugurată la 3 septembrie 1873. Locomotiva Hungaria a fost expusă la Expoziția Universală de la Viena din 1873, demonstrând capacitatea industrială a Reșiței pe scena internațională.

Resicza era o locomotivă de tip 0-4-0T, cu patru roți, toate antrenate, și cu rezervor propriu pentru apă și cărbune. Avea o lungime de 4.470 mm, o greutate goală de 9,05 tone și o greutate în serviciu de 11,5 tone. Cu un diametru al roților de 711 mm și o forță de tracțiune de 1.125 kgf, era alimentată cu cărbune și proiectată pentru ecartamentul de 948 mm, potrivit pentru căile ferate industriale din regiune.

Semnificația și Impactul

Resicza este recunoscută ca prima locomotivă cu abur construită în sud-estul Europei, un moment de referință pentru industria feroviară. Deși Reșița făcea parte din Imperiul Austro-Ungar în 1872, contribuțiile sale sunt considerate fundamentale pentru patrimoniul industrial românesc, mai ales după ce regiunea Banat a fost integrată în România în 1920, în urma Tratatului de la Trianon. Construcția Resiczei a demonstrat capacitatea Reșiței de a produce tehnologie avansată, punând bazele unei industrii feroviare care a prosperat timp de aproape un secol.

Între 1872 și 1964, uzinele din Reșița au fabricat 1.461 de locomotive cu abur, de diferite tipuri și dimensiuni, utilizate atât pe căile ferate industriale, cât și pe cele forestiere. După Primul Război Mondial, producția a continuat să se dezvolte, un exemplu notabil fiind locomotiva „Regele Ferdinand” (50.243), construită în 1926, prima locomotivă fabricată în România interbelică. Aceste realizări au contribuit la modernizarea rețelei feroviare românești, care a crescut semnificativ în secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, ajungând la 10.777 km de linii în 2014, conform datelor disponibile.

Moștenirea

Locomotiva Resicza a rămas în serviciu până în 1937, când a fost retrasă. În 1957, a fost redescoperită la Câmpia Turzii, unde era folosită ca generator de abur staționar, și a fost adusă înapoi la Reșița în 1961, datorită eforturilor inginerului Mircea Popa, directorul Uzinei Constructoare de Mașini Reșița (UCMR). În 1972, pentru a marca centenarul construirii sale, a fost inaugurat Muzeul de Locomotive cu Abur din Reșița, în zona Triaj. Muzeul, unic în România, găzduiește 16 locomotive, dintre care 14 au fost fabricate în Reșița, și este considerat unul dintre cele mai mari muzee tehnice în aer liber din Europa.

Resicza ocupă un loc central în muzeu, fiind expusă pe un soclu de piatră. În 2012, la 140 de ani de la fabricarea sa, a fost organizat un eveniment aniversar, „1-40-140”, care a inclus prezența Trenului Regal și reabilitarea parcului muzeului. În 2022, Reșița a sărbătorit 150 de ani de la fabricarea locomotivei, cu diverse acțiuni dedicate acestui moment istoric, consolidând statutul său de simbol al patrimoniului industrial românesc.

Concluzie

Locomotiva Resicza nu este doar o piesă de muzeu, ci un simbol al ingeniozității și al începutului modernizării transportului feroviar în România. Construită într-o perioadă în care Reșița era un centru industrial al Imperiului Austro-Ungar, ea a pus bazele unei industrii care a contribuit semnificativ la dezvoltarea economică și tehnologică a României după 1920. Prin conservarea sa în Muzeul de Locomotive cu Abur din Reșița, Resicza continuă să inspire, oferind o lecție de istorie despre curaj, inovare și perseverență.

Specificații Tehnice